Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta A 21 SRL, cu sediul în M C,-, împotriva deciziei civile nr.4 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 16 aprilie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 23 aprilie 2009.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la data de 6 octombrie 2008 la Judecătoria Miercurea Ciuc, contestatorii, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâții și -"A 21"SRL M C, constatarea nulității absolute a procesului verbal de licitație imobiliară din data de 18.09.2007 și a actului de adjudecare din 15.10.2007, referitoare la imobilul situat în M C-, înscris în CF nr.1601/N/CMC nr.cad.2362 și obligarea executorului judecătoresc de a ridica sechestrul asigurător instituit asupra imobilului menționat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea contestației s-a relevat că imobilul din litigiu formează proprietatea tabulară a debitorilor și iar contestatorii sunt descendenții acestora și locuiesc în acest imobil. S-a mai arătat de către contestatori că începând din anul 1992 au lucrat în străinătate și din surse financiare proprii au demolat vechea casă părintească edificând una nouă, fiecare dintre ei având o cotă de participare de câte parte. Că, în atare situație, imobilul nu putea fi vândut la licitație publică pentru o datorie personală a părinților, în contextul în care dețin o cotă de parte din întreg imobil.
Prin sentința civilă nr.2068 din 13 noiembrie 2008 Judecătoria Miercurea Ciuca admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, și invocată de intimata -"A 21"SRL; a respins contestația formulată de contestatori în contradictoriu cu intimații și -"A 21"SRL, ca fiind intentată de persoane fără calitate procesuală activă; a obligat contestatorii la plata cheltuielilor de judecată către intimata -"A 21"SRL
Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 4 din 20 ianuarie 2009, admis apelul declarat de reclamanți, a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art.399 alin.1 pr.civ. orice parte interesată poate formula contestație la executare, context în care contestatorii au calitate procesuală activă în cauză. Cele de mai sus se întregesc și cu dispozițiile art.401 alin.2 pr.civ. în sensul că o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra imobilului urmărit, poate introduce contestație la executare în termenul legal, nefiind obligați a face și dovada dreptului de proprietate.
În contextul menționat, instanța de apel a făcut aplicațiunea art.297 teza I, pr.civ. dispunând desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea pricinii de către Judecătoria Miercurea Ciuc.
Împotriva deciziei civile a instanței de apel, în termen legal a declarat recurs pârâta -"A 21"SRL M C, solicitând modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea contestației la executare dedusă judecății, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Conform extrasului de CF depus la dosar, proprietarii tabulari ai imobilului adjudecat sunt și, dreptul de proprietate nefiind transmis contestatorilor prin nicio modalitate prev. de art.644, 645 Cod civil. Ca atare, imobilul din litigiu nu putea fi "exonerat" de executare silită, în condițiile în care proprietarii tabularii erau debitorii recurentei.
Este adevărat că între contestatori și părinții acestora s-a întocmit un înscris intitulat "Tranzacție" din data de 10 noiembrie 2008, prin care se recunoaște în favoarea contestatorilor un drept de proprietate imobiliară în cotă de parte, însă acest act nu are nicio semnificație juridică nefiind întocmit în formă autentică și întabulat în CF.
Din autorizația de executare de lucrări nr.12/1991 rezultă că imobilul din litigiu a fost renovat în anul 1991, an în care contestatorii aveau vârstele de 7 ani, 5 ani și 9 ani, 11 ani, fiind deci minori, fără capacitate de folosință, ceea ce denotă caracterul tendențios al contestației în executare dedusă judecății.
În drept recurenta s-a prevalat de disp.art.304 pct.9 pr.civ. relevând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.399 pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului (art.401 alin.2 pr.civ.). Deci, atare contestație la executare se poate introduce de orice persoană fizică care pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, nefiind cerută condiția ca acest drept pretins să fie și dovedit cu ocazia introducerii contestației.
Din examinarea conținutului contestației la executare dedusă judecății, rezultă că cei 4 contestatori au susținut în mod constant că începând din anul 1992 au contribuit financiar la renovarea imobilului din litigiu, având fiecare o cotă parte de câte parte; global parte. În atare situație, în opinia contestatorilor bunul urmărit nu putea fi supus executării silite și vândut la licitație publică, pentru o datorie personală a debitorilor (părinții contestatorilor).
Astfel fiind, instanța de apel în mod corect a statuat că cei patru contestatori, pretinzând un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, au calitate procesuală activă în cauză. În consecință, în mod legal, tribunalul făcând aplicațiunea art.297 teza I pr.civ. a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea în fond a pricinii de către aceasta, pentru considerentul sus indicat.
Față de cele ce preced, recursul declarat de către pârâtă este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta -"A 21"SRL cu sediul în M C,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.4 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă pârâta -"A 21"SRL la plata sumei de 1500 lei în favoarea reclamantului, domiciliat în M C,-,.A,.19, județul H, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
12.05.2009./2 exp.
Jud.fond: Cs.
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
