Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 534/
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 346 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 16 aprilie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 23 aprilie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2395 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureșa fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, totodată a fost admisă acțiunea reconvențională și în consecință a fost validat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.08.2002 având ca obiect casa de locuit situată în localitatea, nr. 36, județul M, și a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în nr. 1078/N, nr. cad. 352/3/29/12, 352/1/13/2/48/2 iar pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 7933,5 lei cu titlu de preț neachitat, actualizată cu indicele de inflație. Cheltuielile de judecată de 59, 59 lei au fost puse în sarcina reclamantei.
Apelul declarat de pârâții reclamanți reconvenționali și a fost admis prin Decizia civilă nr. 346 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș și, în consecință, a fost schimbată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul și admiterii acțiunii reconvenționale, obligarea reclamantului la încheierea cu pârâții a unui contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în localitatea, nr. 36, județul M și înscrierea dreptului de proprietate în 1978/N. De asemenea, instanța de apel a eliminat obligația stabilită în sarcina pârâtelor de a plăti suma de 7933,5 lei cu titlu de diferență de preț neachitată. Cheltuielile de judecată în sumă de 650 lei au fost puse în sarcina reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul validării antecontractului de vânzare-cumpărare numai față de pârâta și num ai cu privire la casa de locuit situată în localitatea, nr. 36, fără teren, cu obligarea acesteia la plata diferenței de preț, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a considerat decizia atacată ca nelegală fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, reclamantul a apreciat că instanța de apel a acordat prin decizia atacată mai mult decât s-a cerut în condițiile în care reclamantul a fost obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare autentic și cu pârâtul, care nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare. Acțiunea principală a fost pornită și împotriva acestuia pentru a se dispune evacuarea familiei din imobil, însă reclamantul nu s-a angajat față de acesta să încheie un contract de vânzare-cumpărare.
O altă critică adusă deciziei din apel vizează cheltuielile de judecată. În opinia reclamantului, acestea nu trebuie acordate deoarece la judecata de fond nu au fost solicitate iar în apel pârâții nu au solicitat acordarea lor.
Un ultim argument avut de reclamant în susținerea recursului se referă la interpretarea greșită a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâta de către instanța de apel. În mod greșit s-a ajuns la concluzia că pârâta a achitat integral preț prețul imobilului, deoarece convenția încheiată la data de 28.03.2002 este anterioară celei din 28.08.2002 în care este cuprinsă clauza potrivit căreia avansul se va achita odată cu încheierea contractul în formă autentică. Oricum instanțele de judecată au procedat la validarea convenției din 28.08.2002.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului argumentând că instanța de apel a dat o interpretare legală și temeinică probelor administrate în cauză, că nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, că în mod legal reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece el este cel acre a căzut în pretenții și că probele administrate dovedesc în mod clar achitarea în întregime a prețului plătit, fapt de altfel recunoscut de recurent cu ocazia interogatoriului.
Verificând decizia atacată, Curtea constată că în parte criticile reclamantului sunt întemeiate.
În fapt, între reclamant și pârâta s- încheiat o convenție prin care primul se obligă să vândă imobilul situat în localitatea, nr. 36, județul Convenția părților a fost materializată prin două înscrisuri, "contract de vânzare-cumpărare provizoriu" în care se menționează că prețul vânzării este de 100.000.000 lei vechi din care s-a plătit suma de 50.000.000 lei vechi. În cel de-al doilea înscris intitulat "contract de vânzare-cumpărare" se menționează că prețul a fost în întregime achitat. Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că a scris și semnat acest al doilea înscris. Pentru că exista o contradicție între conținutul celor două înscrisuri și cronologia acestora, instanța de apel a procedat la interpretarea acestora conform art. 977 cod civil și următoarele. Pârâta a susținut că data înscrisă pe cel de-al doilea contract a fost trecută menționându-se mai întâi luna și apoi ziua, ceea ce vine în concordanță cu conținutul înscrisului în care se arată că prețul a fost în întregime achitat. La aceasta se adaugă și faptul că înscrisul a cărei dată este scrisă 09.03.2002 este intitulat contract de vânzare-cumpărare spre deosebire de cel a cărei dată este scrisă 26.08.2002 intitulat contract de vânzare-cumpărare provizoriu.
Interpretarea logică a acestor două înscrisuri arată că instanța de apel a concluzionat corect în ceea ce privește succesiunea în timp a redactării celor două înscrisuri. Astfel, în mod logic dacă prețul vânzării este același de 100.000.000 lei vechi, în ambele înscrisuri ultimul redactat este cel în care vânzătorul menționează prin propria scriere că prețul a fost achitat în întregime și nu cel în care se prevede cel în care s-a achitat doar un avans.
În concluzie, Curtea consideră că instanța de apel a dat o interpretare corectă celor două înscrisuri.
Reclamantul a susținut că fără a se fi cerut, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, însă, această susținere nu este fondată.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța este întotdeauna obligată să se pronunțe doar asupra cererilor deduse judecății. Cu alte cuvinte, nu se poate pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut. Cu toate acestea se observă faptul că în întâmpinare și acțiunea reconvențională, depuse la instanța de fond, pârâții au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În fine, ultima critică adusă de reclamant vizează obligarea sa de a încheia un contract de vânzare-cumpărare autentic cu pârâtul. Această critică este întemeiată, deoarece, acest pârât nu a fost parte la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și în conformitate cu dispozițiile art. 69 și 973 Cod civil, nu putea pretinde reclamantului să încheie un contract de vânzare-cumpărare autentic.
Față de cele reținute, Curtea va admite recursul reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, și va proceda la modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul că obligația reclamantului de a încheia contract de vânzare-cumpărare este doar față de pârâta, dreptul de proprietate urmând a fi înscris în doar în favoarea pârâtei.
Pentru că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, Curtea, îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 346 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că: admite doar acțiunea reconvențională formulată de pârâta, obligă reclamantul să încheie doar cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare și dispune înscrierea în a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâtul la plata sumei de 800 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./26.05.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
