Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr.4607+/190/2006
DECIZIA CIVILĂ NR. 539/R/2009
Ședința publică din 6 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr.4607+/190/2006, privind și pe reclamanții intimați -, Autoritatea Tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL DE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect ridicare interdicție.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 27 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 martie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2845 din 26 septembrie 2007 Judecătoriei Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții - și, însușită de, persoană pusă sub interdicție, asistat de curatorul, în contradictoriu cu pârâta și AUTORITATEA TUTELARĂ din cadrul CONSILIULUI LOCAL AL COMUNEI DE și, în consecință, s-a dispus ridicarea interdicției instituită de Tribunalul Bistrița -N, prin Sentința civilă nr. 181/2003/F, cu privire la numitul, fiul lui și, născut la data de 2.02.1952, domiciliat în com. de, sat, nr. 31, jud. B-
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentinta civilă nr. 181/2003/F pronunțată de Tribunalul B - N la data de 19 martie 2003, s-a dispus punerea sub interdicție a numitului, născut la data de 2 februarie 1952, fiul lui și.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere faptul că din rapoartele de expertiză nr. 1711/II/n/112 din 24.07.2002 întocmit de serviciul medico-legal Județean B - N și raportul de expertiză psihiatrică nr. 5985/VI/d/29 din 20.02.2003 al Institutului de Medicină Legală C - N, rezulta că persoana a cărei punere sub interdicție s-a solicitat este bolnavă psihic, prezentând tulburări de personalitate polimorfă, având diagnosticul de sindrom de dependență etanolică cu degradare etico - morală, stare post, neavând capacitatea psihică de a se administra și a-și reprezenta singur interesele.
Însă, în prezenta cauză raportul de expertiză medico - legală psihiatrică efectuat de Institutul de Medicină Legală C - Nac oncluzionat că, într-adevăr, cel pus sub interdicție prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate mixtă cu note timopate; sindrom de dependență de alcool în antecedente; abstinență controlată", însă în cadrul stării psihice actualeare discernământ,concluzii întărite și de declarația luată de instanță la ultimul termen de judecată.
Reclamantul a redat cu multă ușurință amănunte din viața sa, cu indicarea precisă a unor date, relevând că se gospodărește singur, fiind ajutat și de alte persoane, iar înscrisurile depuse la filele 12,13 dosar tribunal fac referire la adoptarea de către acesta a unei conduite normale în societate, nefiind implicat în conflicte cu alte persoane sau instituții, astfel că instanța s-a putut nemijlocit convinge că, starea psihică descrisă în expertiză corespunde realității.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr.16/A/18.02.2008 a Tribunalului Bistrița N, dosar nr-, pârâta apelantă fiind obligată să plătească intimaților și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia nr.1441/R/20.06.2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile mai sus menționată, care a fost casată în întregime iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea pe fond a apelului la același tribunal, constatându-se că soluționarea cauzei în apel s-a realizat fără participarea procurorului contrar prevederilor art.151 fam. art.33 alin.1 din Decretul nr.32/1954 și art.45 alin.4 pr.civ. care statuează că participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.67/A/25.09.2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr.4607+/190/2006, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2845/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, apelanta fiind obligată să plătească intimaților și suma de 1014 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate căile de atac.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat incidentele procedurale prealabile tranșării în fond a situației juridice deduse judecății s-au rezolvat de prima instanță în acord cu normele de drept incidente materiei. Articolul 151 alin.2 din Codul familiei prevede expres că printre titularii cererii de ridicare a interdicției se numără și cel în beneficiul căruia s-a instituit măsura de protecție, astfel că acceptarea calității de reclamant a lui -, prin însușirea acțiunii reclamanților și -, nu suportă critică.
Articolul 115 lit.a din același cod, indicat în textul de mai sus, atribuie aceeași calitate și persoanelor apropriate interzisului. Prima instanță i-a calificat ca atare pe reclamanții observând întemeiat legătură ce s-a fixat între ei și -, din perspectiva relatărilor martorilor și, audiați în dosarul nr. 268/2006, mijloace probatorii din care reiese că cei dintâi și-au asumat în fapt sarcina îngrijirii și întreținerii vecinului lor.
De altfel, se remarcă aspectul că la litera "d" din articolul evocat se menționează că demersul judiciar poate fi declanșat "de orice persoană", fără ca legea să instituie vreo condiție obligatorie în persoana celui care sesizează instanța cu intervenirea unei cauze care să atragă luarea măsurii de ocrotire sau încetarea temeiurilor care au provocat- Reglementarea este susținută de scopul general al instituției punerii sub interdicție, acela de apărare a participanților la circuitul civil de a contracta cu bolnavi psihic, dar și de scopul esențial prin care se urmărește îngrijirea persoanei lipsite de discernământ din cauza alienației ori debilității mentale., orice persoană este abilitată să ceară ridicarea ei.
Apărarea în justiție a drepturilor lui - printr-un curator era necesară. și interzisul au adoptat în fața primei instanțe poziții diferite vizând admisibilitatea și temeinicia acțiunii introductive. Este dat așadar cazul contrarietății de interese juridice dintre ocrotitor și ocrotit.
Soluția judecătoriei pe fondul raporturilor dintre părți este fără dubiu fundamentată probator. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică elaborat de Institutul de Medicină Legală C-N semnalează că interzisul prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate mixtă cu note timopate. de dependență la alcool în antecedente. controlată. Grupul de specialiști opinează că în cadrul stării psihice actuale subiectul are discernământ, respectiv, are capacitatea de a administra singur bunurile.
Constatările medicilor s-au întemeiat pe o observare obiectivă a pacientului internat pentru o perioadă de 4 zile, 19 iunie - 22 iunie 2007, din multiple puncte de vedere, supunându-l unor examene psihice, psihologice, dar și complementare. informațiilor obținute au condus la ideea modificării substanțiale a stării individuale a interzisului comparativ cu rezultatul evaluărilor anterioare, avute în vedere de comisie, contrar afirmației apelantei, sens în care s-au enumerat în preambulul expertizei toate actele medicale și medico-legale ce-l privesc.
Obiectivitatea și reputația profesională a membrilor comisiei de expertizare nu poate fi pusă la îndoială. sesizate de pârâtă rămân la stadiul unor simple presupuneri. Trebuie amintit aici faptul, important în litigiu, că pentru asigurarea imparțialității opiniei în cadrul unei expertize încuviințate în condițiile articolului 201 alin.2 Cod procedură civilă, alineatul 5 oferă un mijloc adecvat la îndemâna părților, acela al participării la efectuarea lucrării de specialitate și a unor experți desemnați de ele. Instanța de fond a garantat pârâtei exercitarea acestui drept procesual, dar, în final, secunda nu a înțeles să și-l valorifice.
Chiar dacă medicul psihiatru și psihologul principal au luat parte la expertizarea lui - atât în dosarul 4289/2002 al Tribunalului Bistrița -N, cât și în cadrul prezent, incompatibilitatea stipulată de articolul 10 din OG.1/2000 aprobată prin 459/2000 nu se regăsește în speță deoarece litigiile se bazează pe împrejurări de fapt diferite. Îi este permis aceluiași specialist să constate situația stării sănătății unei persoane la diferite intervale de timp, cu posibilitatea schimbării părerii în funcție de modificările care obiectiv pot surveni în starea unui individ.
Raportul de expertiză s-a depus la dosar la data de 24 iulie 2007. Regulile legale cuprinse în art.201-214 Cod procedură civilă nu pretind instanței obligația comunicării raportului părților litigante. În articolul 209 se arată că expertul are îndatorirea de a depune lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată stabilit pentru judecată. Termenul este edictat tocmai pentru ca părțile să cunoască conținutul probei. Ori, în cauză s-a respectat dreptul pârâtei. Procesul a suferit două amânări, pentru data de 28 august 2007 și 26 septembrie 2007, interval de timp în care apelanta putea și trebuia să urmărească desfășurarea și finalizarea litigiului. Citarea ei nu trebuia îndeplinită întrucât avea termen în cunoștință, acordat conform art.153 alin.1 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, nu a invocat în primul ciclu procesual obiecțiuni la raport și nici nu a cerut motivat o contraexpertiză.
Tribunalul nu a socotit utilă pentru o discuție completă și o judecată fondată a procesului administrarea altor probe în apel, în considerarea art.295 Cod procedură civilă. Expertiza analizată este pe deplin lămuritoare și concordantă cu restul dovezilor. În diferendele cu acest specific, constatările directe ale instanței prezintă mare greutate. În judecată, organul judiciar nu este ținut exclusiv de concluziile medicale, și poate hotărî după propria convingere. în care s-a prezentat interzisul în fața judecătoriei și a tribunalului, într-o ținută curată, ordonată și potrivită, repeziciunea concentrării și răspunsurilor la toate întrebările, inclusiv la cele adresate de apelantă prin interogatoriu, denotă că acesta are o voință conștientă necesară participării la circuitul civil, desfășurării unei activități juridice, în general. A sesizat particularitatea fiecărei întrebări și a răspuns coerent, la obiectul vizat.
Avizarea sau utilitatea probelor noi cerute în apel se înlătură și din punctul de vedere al admisibilității ori pertinenței lor. Efectuarea unei noi expertize psihiatrice de către comisia superioară medico-legală, precum și avizarea expertizei deja întocmite este exclusă prin raportare la articolul 24 din OG1/2000. Competența comisiei nu include atribuția realizării unei alte expertize. Acest organism verifică și avizează științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii dintre două lucrări de specialitate deja existente, ceea ce nu este situația speței.
unor martori pentru a se dovedi sprijinul și preocuparea tutorelui față de persoana și bunurile interzisului nu prezintă relevanță. În proces nu se dezbate calitatea și măsura îndeplinirii activității de tutore, ci necesitatea continuării protejării interzisului.
Prin ancheta socială anexată apelului, pârâta dorește să probeze o neputință a intimatului de autoadministrare. Din lecturarea ei se întrevede numai o deficiență a spiritului gospodăresc, o neglijență sau o nepreocupare voită în organizarea locuinței și a gospodăriei. În localitate este perceput ca o persoană căreia nu-i place să muncească.
Cauzele punerii ori păstrării interdicției judecătorești sunt determinate limitativ în art. 142 Codul familiei. Prin interpretare sau în alt mod nu pot fi adăugate și alte motive.
Poziția procesuală oscilantă a interzisului la fond și în apel raportat la soarta cererii introductive denotă o mobilitate dictată de interesele de moment. Menținerea cererii de către reclamanții este suficientă pentru ca instanța să fie legal investită și să finalizeze demersul judiciar.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul schimbării sentinței primei instanțe, prin respingerea cererii de ridicare a interdicției.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea a fost dată cu greșita interpretare a dispozițiilor art.115 lit.a și art.151 alin.2 fam. în ceea ce privește calitatea procesuală a reclamanților, cu încălcarea dispozițiilor art.19 alin.2 și art.35 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OG nr.1/2000, privind organizarea activității și funcționarea institutelor de medicină legală, precum și cu încălcarea dispozițiilor art.246 alin.1 și art.247 pr.civ.
Pârâta recurentă a susținut că în mod greșit tribunalul a menținut calitatea procesuală activă a reclamantului deoarece acesta l-a forțat pe să îi vândă imobilul fără a-i da suma precizată în contractul de vânzare cumpărare cunoscând situația în care se află pusul sub interdicție. De altfel, pusul sub interdicție nu putea să ceară ridicarea acesteia întrucât este o persoană lipsită de discernământ și fără capacitate de exercițiu, astfel încât numai autoritatea tutelară este organul care poate cere ridicarea interdicției cu respectarea procedurii administrative prealabile sesizării instanței.
Raportul de expertiză medico-legală este contrar realității deoarece din actele medicale existente la dosar rezultă că are un handicap accentuat gradul II din anul 2005 și este nerevizuibil, constatare care a fost făcută și de serviciul de expertiză a capacității de muncă la cererea Casei Județene de Pensii în perioada 2002-2005. Întregul raport de expertiză prezintă date eronate cu privire la pregătirea profesională, antecedentele personale cât și rezultate false ale textului. Doi din membrii ai comisiei, respectiv dr. și dr. au făcut parte și din comisia din anul 2003 care a stabilit situația reală a celui pus sub interdicție, încălcându-se dispozițiile art.15 lit.b din OG nr.1/2000. În vederea stabilirii situației reale a stării de sănătate a acelui pus sub interdicție, pârâta a solicitat avizarea raportului de expertiză psihiatrică de către comisia superioară de medicină legală din cadrul IML sau efectuarea unei noi expertize însă aceste cereri în probațiune au fost respinse nejustificat.
Instanța de judecată nu a luat în considerare nici ancheta socială iar celelalte probe solicitate de pârâtă, respectiv interogatoriul curatorului și proba cu martori au fost respinse. Deși a atașat apelului o nouă anchetă socială, tribunalul a considerat-o ca fiind o probă extrajudiciară, motiv pentru care pârâta solicită efectuarea unei noi anchete sociale.
La termenul din data de 25.09.2008 instanța de apel nu a ținut cont de faptul că a renunțat la ridicarea interdicției nefăcând aplicarea art.246 și art.247 pr.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și pct.10 pr.civ.
Reclamanții intimați și au solicitat, prin întâmpinare, anularea recursului ca nemotivat, în principal iar în subsidiar, respingerea cererilor de probațiune ca inadmisibile, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (21-22).
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că au fost citați în prezenta cauză fără atașarea motivelor de recurs, motiv pentru care solicită constatarea nulității recursului în cazul în care nu a fost motivat in termenul legal.
Probele solicitate în probațiune sunt inadmisibile in baza art.305 pr.civ.
În motivele de recurs nu se fac referi directe la nici unul din aspectele de nelegalitate care sunt reglementate de art.304 pr.civ. ci doar se reiterează aspecte de fapt legate de raporturile recurentei cu pusul sub interdicție sau ale acestuia cu reclamanții intimați. În mod corect tribunalul a stabilit că are discernământ și are reprezentarea conținutului faptelor sale, astfel încât își poate administra singur bunurile, stare de fapt care a rezultat din întregul material probator administrat.
Ulterior, la data de 24.02.2009 reclamanții intimați și, au depus un supliment la întâmpinarea inițială solicitând instanței anularea recursului ca nemotivat iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, întrucât în cauză s-au respectat prevederile art.115 și art.151 alin.2 fam. astfel încât reclamanții au calitate procesuală activă (31-32).
Raportul de expertiză efectuat în cauză s-a efectuat la un interval de peste 5 ani de zile față de raportul inițial astfel încât starea de sănătate a persoanei expertizate, poate fi modificată în această perioadă de timp.
Contrar susținerilor recurentei, nu a renunțat la judecată, ci a fost speriat de afirmațiile recurentei, motiv pentru care a susținut doar că nu mai dorește ridicarea interdicției împrejurare care nu mai depindea de el, ci de cele stabilite prin probatoriul administrat în cauză.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv de recurs care se referă la interpretarea greșită a dispozițiilor art.115 lit.a și art.151 alin.2 fam. în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților este nefondat.
Potrivit art.151 alin.1 și alin.2 fam. dacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va pronunța, ascultând concluziile procurorului, ridicarea sa. Cererea se va putea face de cel pus sub interdicție, de tutore, precum și de toți cei prevăzuți în art.115 fam. care, la lit.d, prevede că, cererea poate fi făcută "și de orice altă persoană".
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că cererea de ridicare a interdicției poate fi formulată fie de cel pus sub interdicție, fie de tutore, fie de orice altă persoană. În speță, în mod legal tribunalul a stabilit că reclamanții și justifică calitatea procesuală activă, acestea fiind persoanele care și-au asumat în fapt obligația întreținerii pusului sub interdicție stabilind cu acesta relații apropiate, aspecte care au fost pe deplin dovedite prin probele testimoniale administrate în fața primei instanțe.
Mai mult decât atât, susținerea recurentei privitoare la faptul că nu putea solicita ridicarea interdicției este nefondată deoarece art.151 alin.2 fam. conferă legitimare procesuală activă inclusiv celui pus sub interdicție, nu numai autorității tutelare sau tutorelui.
C de-al doilea motiv de recurs care se referă la încălcarea dispozițiilor art.15 lit.b din OG nr.1/2000 este nefondat deoarece, în speță, instanțele de fond au interpretat și au aplicat în mod legal această normă juridică dispunând efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice de către Institutul de Medicină Legală din C
Potrivit textului legal mai sus arătat, invocat de recurentă, Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, precum și celelalte institute de medicină legală, în limitele competenței lor materiale, au printre alte atribuții principale și aceea de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice în cazurile în care potrivit legii este necesar acest lucru.
Prin urmare, expertiza medico-legală psihiatrică a celui pus sub interdicție s-a efectuat cu respectarea acestei norme juridice, de către Institutul de Medicină Legală din C N, competent material și nu de serviciul de medicină legală județean.
Susținerea recurentei potrivit căreia raportul de expertiză medico-legală psihiatrică este contrar realității și prezintă date eronate nu poate fi luată în considerare deoarece comisia care a întocmit acest raport a avut în vedere toate înscrisurile medicale administrate în fața instanței de fond din care a rezultat starea de sănătate a celui pus sub interdicție, inclusiv deciziile asupra capacității de muncă, a efectuat un examen psihic și un examen psihologic al acestuia pe baza cărora și-a întemeiat concluziile conform cărora, numitul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate mixtă cu note timopate, sindrom de dependență de alcool în antecedente, abstinență controlată, iar în cadrul stării psihice actuale, acesta are discernământ, respectiv are capacitatea de a-și administra singur bunurile (64-66 dosar fond).
Împotriva acestui raport de expertiză medico-legală reclamanta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni dar nici să solicite motivat o expertiză contrarie, la primul termen după depunerea lucrării, potrivit art.212 alin.2 pr.civ.
Reclamanta a solicitat doar în cadrul rejudecării apelului în cel de-al doilea ciclu procesual efectuarea unei noi expertize psihiatrice, probă care în mod legal a fost respinsă de tribunal deoarece expertiza medico-legală psihiatrică a fost apreciată ca fiind pe deplin lămuritoare și concordantă cu celelalte probe administrate, astfel încât această nouă probă a fost în mod corect apreciată ca fiind neconcludentă pentru justa soluționare a cauzei.
De asemenea, critica privind participarea în cadrul comisiei de experți a dr. și psihologului, membrii care au participat și în cadrul comisiei care a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din anul 2003 nu este fondată.
Astfel, art.204 alin.1 pr.civ. stabilește că experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii însă reclamanta nu a înțeles să formuleze împotriva membrilor comisiei mai sus arătați nici o cerere de recuzare adresată instanței de fond.
Pe de altă parte, art.35 alin.1 din HG nr.774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor OG nr.1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină - legală prevede că, medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiză sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale în același caz, nu este aplicabil în cauză deoarece persoanele vizate de recurentă nu au calitatea de medic legist, dr. având calitatea de medic specialist psihiatru iar aceea de psiholog principal.
Motivul de recurs care se referă la încălcarea dispozițiilor art.19 alin.2 din HG nr.774/2000 potrivit căruia "avizarea se solicită de organul de urmărire penală și de instanțele de judecată, în condițiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești" a fost invocat pentru prima dată de recurentă în cererea de recurs din primul ciclu procesual fiind exercitat omisso-medio astfel încât verificarea legalității aplicării acest text de lege de către tribunal este inadmisibilă în prezentul recurs.
Totodată, critica recurentei privitoare la respingerea nejustificată a cererilor în probațiune formulate în fața instanței de apel este nefondată deoarece tribunalul a respins motivat probele noi solicitate de pârâtă conform art.295 alin.2 pr.civ. considerând că acestea nu sunt necesare pentru soluționarea cauzei având în vedere concludența administrării lor raportat la vastul material probator administrat în fața instanței de fond.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul a analizat ancheta socială extrajudiciară administrată în apel d e către aceasta, probă pe care a înlăturat-o motivat deoarece din cuprinsul ei a rezultat doar neglijența celui pus sub interdicție în organizarea locuinței și a gospodăriei, împrejurare care nu este de natură să ducă la concluzia incapacității acestuia de a-și administra singur bunurile raportat la celelalte probe administrate.
Potrivit art.305 pr.civ. în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Având în vedere acest test legal, în ședința publică din 27.02.2009, Curtea a respins cererea în probațiune formulată de recurentă pentru efectuarea unei noi anchete sociale ca inadmisibilă, această probă neconstituind un înscris nou în sensul art.305 pr.civ.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că tribunalul nu a făcut aplicarea prevederilor art.246 și art.247 pr.civ. deoarece a renunțat la ridicarea interdicției este neîntemeiată.
Verificând acest motiv de recurs, Curtea constată că, prin răspunsul la interogatoriu luat în ședința publică din 14.03.2006 la instanța de fond, în primul ciclu procesual, a arătat că își însușește cererea de ridicare a interdicției formulată de reclamanții și iar ulterior, în cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului, a răspuns la interogatoriul reclamantei, că dorește să rămână pus sub interdicție, modificându-și între timp părerea.
Acest răspuns la interogatoriu al celui pus sub interdicție nu echivalează însă cu o cerere de renunțare la judecata acțiunii civile sau cu o cerere de renunțare la însuși dreptul pretins în condițiile art.246 sau art.247 pr.civ. deoarece nu a sesizat instanța de apel cu o cerere de renunțare la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă sau cu un înscris autentic de renunțare la însuși dreptul pretins astfel încât textele legale mai sus menționate nu sunt incidente în speță.
Deși recurenta a invocat ca temei juridic în cererea de recurs prevederile art.304 pct.10 pr.civ. Curtea constată că acest text legal a fost abrogat prin art.I pct.1111din OUG nr.138/2000. astfel încât cercetarea acestui motiv de recurs este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține ca fiind legală decizia atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.316 pr.civ. coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimaților și suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (24).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 67/A/ din 25.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr. 4607+/190/2006, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților și suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
11.03.09/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
