Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 530/R/2009
Ședința publică din data de 6 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției civile
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- -- președinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 680/A/05.12.2008, pronunțată de Tribunalul în dosarul nr- privind reclamanții, A, și și pe pârâții intimați și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul intimat, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent, reclamanții intimați și pârâta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27 februarie 2009, pârâtul intimat a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantul recurent, cu cheltuieli de judecată.
Se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul intimat.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 5390 din 30 aprilie 2008 Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanții, a, și împotriva pârâților și pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Au fost obligați reclamanții la a-i plăti pârâtului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
La data de 21 octombrie 2004 decedat, cu ultimul domiciliu în C-N,-.
Anterior, anume la data de 15 martie 2001, i-a solicitat notarului public autentificarea testamentului prin care a lăsat în favoarea pârâtului apartamentul nr. 48 situat în C-N,-, înscris în CF nr. - C, precum și sumele de bani ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.
După decesul lui, la solicitarea pârâtului, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 66 din 8 noiembrie 2004, unic moștenitor fiind menționat.
Reclamanții și pârâta sunt veri primari ai defunctului, însă ei nu au făcut dovada că în termen de 6 luni de la deschiderea moștenirii după defunctul au acceptat expres sau tacit moștenirea rămasă după acesta.
În ceea ce îl privește pe reclamantul, acesta a depus la Primăria comunei Moc erere (înregistrată sub nr. 635/2005) prin care a solicitat, în calitate de moștenitor legal, deschiderea succesiunii după defunctul.
Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că cererea a fost formulată și înregistrată de soția sa, el nefăcând nici acte de acceptare tacită a succesiunii, toate bunurile din masa succesorală fiind folosite doar de către pârâți. Ulterior, a precizat că cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută de soția sa, la solicitarea lui.
Acceptarea expresă a moștenirii poate fi, într-adevăr, și prin mandatar, însă mandatul trebuie întocmit în scris, acceptarea moștenirii reprezentând un act de dispoziție.
Nu pot fi primite nici prevederile art. 35. fam. nefiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale pentru validitatea mandatului privitor la cererea de deschidere a moștenirii după.
Cum moștenirea nu a fost acceptată în termenul legal, reclamanții nu au nici interes a solicita anularea testamentului autentic lăsat de defunct.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 680/R din 5 decembrie 2008 Tribunalului Cluj; cu 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că, într-adevăr, reclamantul apelant nu a acceptat moștenirea în termenul legal, cererea (adresa) înaintată Primăriei comunei M, prin care se solicită deschiderea succesiunii după defunctul, nereprezentând un act de acceptare a moștenirii câtă vreme a fost făcută de soția apelantului fără a deține un mandat în formă scrisă dat special pentru acceptarea moștenirii.
Dispozițiile art. 35. fam. sunt inaplicabile mandatului tacit dintre soți, afirmat prin aceste prevederi referindu-se la bunurile comune, iar nu la cele proprii unuia dintre soți.
Apelantul nu se poate prevala nici de gestiunea de afaceri, întrucât gestiunea trebuie să fie notificată de către succesibil în termenul de opțiune succesorală, transformând-o astfel în mandat, ceea ce în cauza de față nu s-a realizat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei de pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9. proc. civ. deoarece:
1. Lipsa intimatului reclamant în primirea acțiunii putea fi reținută cel mult cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea testamentului, însă nu și cu privire la celelalte capete de cerere, acestea nefiind expres abordate de către instanța de apel.
2. Excepția lipsei de calitate procesuală activă a recurentului se impunea a fi respinsă, câtă vreme această formulare, prin soția sa, la data de 22 februarie 2005, cererea de deschidere a succesiunii după defunctul. Nu are relevanță faptul că cererea a fost scrisă în numele recurentului de către soția sa, câtă vreme acesta n-a solicitat să o întocmească.
3. Dispozițiile art. 35. fam. nu prevăd condiții de formă privitoare la consimțământul pe car unul dintre soți îl poate da celuilalt soț, astfel că dacă legea nu prevede expres necesitatea unei anumite condiții de formă, nici instanța nu o poate pretinde. De altfel, doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că mandatul trebuie să îmbrace forma autentică atunci când actul ce ar urma să fie încheiat de mandatar este el însuși autentic.
Sunt de văzut și prevederile art. 682.civ. fiind de avut în vedere și că cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută de soția recurentului în numele acestuia și la solicitarea lui.
4. Cererea de deschidere a moștenirii putea fi făcută de către soția recurentului și în virtutea gestiunii de afaceri, deci fără existența unei împuterniciri prealabile, notificarea în termenul legal la care se referă instanța de apel făcându-se prin însăși manifestarea de voință a recurentului de a fi de acord cu cererea efectuată.
5. Acceptarea moștenirii reprezintă un act de administrare, iar nu de dispoziție, căci el duce la mărirea patrimoniului acceptantului. Acceptarea pură și simplă nu este supusă vreunei formalități anume, doar renunțarea la moștenire și acceptarea sub beneficiu de inventar aflându-se sub un asemenea regim.
Oricum, cea mai importantă este voința de a accepta moștenirea, iar în cauză această condiție este, în cazul recurentului, împlinită, concluzia că acceptarea este un act de administrare rezultând și din interpretarea prevederilor art. 689.civ.
6. În certificatul de moștenitor, pârâtul intimat este menționat ca moștenitor legal, deși el are calitatea de moștenitor testamentar, ceea ce reprezintă, de asemenea, un motiv de nulitate a certificatului.
7. Expertiza efectuată în cauză a atestat că defunctul nu avea discernământ la momentul încheierii testamentului, ceea ce atrage nulitatea relativă a acestuia.
Prin întâmpinare ( 16), pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
În mod obișnuit, calitatea procesuală și interesul sunt condiții de executare a acțiunii civile care acționează autonom, neexistând o legătură de dependență între ele.
Totuși, în anumite situații, (precum acelea în care, prin dispoziția legii, dreptul de a promova acțiunea îi este recunoscut doar, persoanei (persoanelor) interesate"), lipsa interesului generează și lipsa de calitate procesuală activă, interesul furnizând calitate procesuală.
În prezenta cauză, prima instanță, confirmat în apel, a reținut lipsa calității procesuale active a reclamanților întemeindu-se pe împrejurarea că atâta vreme cât nu au acceptat în termenul legal succesiunea după defunctul, reclamanții nu au calitatea de a solicita anularea testamentului (deoarece aceasta nu le-ar putea profita, ei nefiind moștenitori), lipsindu-le însăși calitatea de moștenitori.
Este de observat, în legătură cu aceasta, că deși în dispozitivul sentinței prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active, în cuprinsul considerentelor aceasta se preocupă și de alte aspecte ale cauzei, cu deosebire cele privitoare la validitatea juridică a cererii de deschidere a succesiunii formulată de soția recurentului și depusă, sub nr. 635/2005, la Primăria comunei
Contrar celor afirmate de către recurent, această cerere de deschidere a succesiunii nu întrunește condițiile formale cerute unui act de acceptare expresă a succesiunii după defunct, căci certitudinea mandatului dat de către recurent soției era asigurată de existența unei împuterniciri scrise care să îl ateste. Astfel, dispare siguranța că soția recurentului a acționat, cu adevărat, la solicitarea acestuia, ceea ce nu poate fi îngăduit.
. (confirmarea) de către recurent a cererii zise de deschidere a succesiunii formulate de soția sa putea atrage consecințele juridice invocate de recurent doar în măsura în care ar fi fost făcută în interiorul termenului legal de acceptare a succesiunii, acela de 6 luni de la moartea lui, însă în cauză o asemenea dovadă nu a fost administrată.
În sensul celor statuate de către instanța de apel, dispozițiile art. 35. fam. nu erau incidente cauzei, acestea instituind, în ce privește actele de dispoziție, prezumția relativă de mandat tacit între soți doar cu privire la bunurile comune ale acestora, iar nu și cu privire la bunurile proprii ale unuia dintre ei, cum sunt cele dobândite prin moștenire (art. 31 lit. b fam.), câtă vreme dispunătorul nu ar fi prevăzut că ele vor fi comune.
Eronat afirmă recurentul că valoarea de act de acceptare a succesiunii a cererii făcute de soția sa putea fi trasă și prin întemeiere pe instituția gestiunii de afaceri, căci așa cum bine a apreciat instanța de apel, efectul pretins de recurent putea fi angajat numai sub condiția ca gestiunea să fi fost ratificată de aceasta în termenul de opțiune succesorală, preschimbând-o astfel în mandat. Doar în acest mod ar exista certitudinea că succesibilul și-a exprimat, într-adevăr, voința de a accepta succesiunea în termenul stabilit imperativ de lege, în caz contrar ajungându-se la eludarea dispozițiilor art. 700 alin. 1.civ. ratificarea ulterioară a gestiunii având, în concret, valoarea unei acceptări a moștenirii după împlinirea termenului de 6 luni, deci după ce pierderea dreptului de a accepta moștenirea s-a produs.
Nu poate fi primită nici teza potrivit căreia acceptarea pură și simplă moștenirii ar semnifica act juridic de administrare, iar nu de dispoziție, fiind vădit că prin implicațiile ei (preluarea activului, dar și a pasivului moștenirii, cu toate consecințele ce decurg din aceasta) o asemenea acceptare nu poate fi socotită decât ca valorând act de dispoziție.
Intenția de acceptare a succesiunii este, într-adevăr, importantă, însă pentru ca ei să-i poată fi acordată valoarea de act de acceptare este necesar să existe certitudinea că voința de a accepta s-a manifestat în termenul și formele prescrise de lege.
În ce privește expertiza efectuată în cauză cu privire la discernământul lui, aceasta avea utilitate numai în măsura în care reclamanții ar fi dovedit, în rigoarea legii, că au acceptat moștenirea în termen.
În raport cu cele ce preced, se va respinge recursul ca nefondat, nefiind prezente motivele de modificare a deciziei invocate de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 680/R din 5 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
2ex./
jud.apel: /
jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea
