Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/
Ședința publică din 25 februarie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant -, domiciliat în T, strada -, -.A,.6, județul T, împotriva deciziei civile nr. 132 din 07 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în T,-, -.D,.49, județul T și, domiciliat în B, sector 2,-,.205,.A,.26, având ca obiectacțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Prin cererea înregistrată sub nr. 3742/2006 la udecătoria Tulcea, reclamantul în contradictoriu cu Reva și a solicitat pronunțarea unei hotărâri în care să se constate existența unui drept de proprietate cu privire la imobilul situat în T,- A, (fostul Cinematograf "Select").
În motivare a arătat că în legătură cu acest imobil s-a încheiat contractul autentic nr. 2/24.10.2003 al între el și, părțile stabilind ca transferul dreptului de proprietate să opereze la momentul în care defunctei i se restituia în proprietate, urmare procedurii instituite de Legea 10/2001.
La 29.06.2002, a testat în favoarea numitei Reva căreia a înțeles să-i lase întreaga sa avere mobiliară și imobiliară.
Prin Decizia nr. 79/27.05.2005 a România, imobilul a fost restituit pârâtei Reva în calitate de moștenitoare testamentară, aceasta înstrăinându-l prin act autentic către pârâtul.
Având în vedere intenția și voința părților exprimată prin contractul nenumit prin care "vânzarea imobilului în cauză a fost calificată ca fiind o vânzare sub condiție suspensivă a restituirii în natură a clădirii, precum și plata cu titlu de avans a unei sume de 2.000, apreciază că pârâta Reva, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat cu a transmis un drept care nu se afla în patrimoniul său, decât în mod aparent, deoarece la momentul la care s-a emis decizia de restituire, condiția suspensivă prevăzută în actul nr. 2/24.10.2003 a fost îndeplinită conform art. 1017 și 1018 Cod civil, dreptul de proprietate fiind instantaneu transferat în patrimoniul său.
În cursul cercetării judecătorești, a formulat întâmpinare, invocând excepția netimbrării, a necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea, raportat la valoarea imobilului, a lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul poate cere realizarea dreptului.
Aceleași excepții au fost invocate și de pârâta Reva.
Prin sentința civilă nr. 3819/22 decembrie 2006, Judecătoria Tulceaa respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii, a respins cererea formulată împotriva lui ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată împotriva pârâtei Reva, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel reclamantul.
Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr.132 din 7 septembrie 2007 respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentintei civile nr.3819 din 22 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Tulcea.
Împotriva deciziei civile a Tribunalului Tulceaa declarat recurs reclamantul criticând solutia ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a dispozițiilor privitoare la interpretarea conventiilor conform art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, greșit instantele au calificat actul încheiat între autoarea intimatei și recurent ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, iar clauzele contractuale nu ar fi clare și dau naștere la sensuri de interpretare diferită.
Instantele nu au făcut aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.979 și art.978 Cod civil, potrivit cu care clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului și a efectelor pe care le pot produce.
În cauză, este o vânzare viitoare sub condiția suspensivă a restituirii, imobilului proprietarului de drept de către detinătorii bunului, în condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001.
Mai mult, părtile la încheierea actului l-au calificat ca fiind un contract de vânzare-cumpărare sub condiție suspensivă.
Vânzarea este actuală, ca și act juridic, dar obligatia de a transfera dreptul de proprietate nu există până la momentul îndeplinirii condiției, adică restituirea bunului conform Legii nr.10/2001, după care opera trecerea dreptului de proprietate către cumpărător.Referirea la vânzarea viitoare nu face decât să accentueze ideea de translatie a proprietății care operează în viitor și nu de act juridic care se va încheia ulterior.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanta retine următoarele:
Astfel, prin actul intitulat "Contract" autentificat sub nr.2 din 24 octombrie 2003 din - notar public, între (în prezent decedată) și recurent - s-a convenit vânzarea imobilului din T,- ce reprezintă Cinema Select, cu respectarea clauzelor înserate în act - respectiv, recurentul în baza procurorii autentificate sub nr.1/24.10.2003, să facă demersuri pentru restituirea imobilului în baza Legii nr.10/2001, va suporta toate cheltuielile aferente, iar după restituirea imobilului se va întocmi un raport de expertiză care va evalua valoarea reală a clădirii și care va fi pretul vânzării. Recurentul cu ocazia încheierii actului a înmânat promitentei suma de 2000 dolari USD.
Analizând continutul contractului încheiat, unde este înserată vânzarea unui bun viitor sub condiția suspensivă a restituirii în condițiile Legii nr.10/2001,corect instantele au calificat ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare întrucât actul nu îndeplineste condițiile înscrise în art.948 Cod civil, pentru a se interpreta ca un autentic act de vânzare-cumpărare cu toate efectele pe care le produce.
Încheierea contractului presupune realizarea acordului de voință al părtilor asupra clauzelor contractuale.
În cauză, o primă clauză privea obligarea recurentului de a face demersuri pe cheltuiala sa, conform procurii,initial dată de defunctă, ulterior de moștenitoarea testamentară, de a se restitui imobilul, în condițiile Legii nr.10/2001, către persoana îndreptățită. Recurentul nu și-a respectat clauza asumată, prin contract și ulterior întărită printr-o altă procură dată de către moștenitoare - procura judiciară autentificată sub nr.358/11.10.2004, întrucât era interesat în derularea contractului de asociere în participatiune pe care îl avea încheiat cu și încetată la data de 3.05.2005.
În acest context, se retine că prima procură și-a încetat efectele prin decesul promitentei, iar cea de-a doua, dată de moștenitoare, prin revocarea procurii nr.358/11.10.2004, prin declaratia autentificată sub nr.1106/ 3.05.2003.
Față de această situație, intimata a împuternicit pe intimatul, cu procura nr.406/17.02.2005, pentru a face demersuri de restituire a imobilului, care s-a materializat prin emiterea Deciziei nr.79/27.05.2005, prin care s-a restituit în natură bunul.
Pe cale de consecință, recurentul prin criticile formulate își invocă propria culpă în neîndeplinirea principalei clauze contractuale care definea obiectul contractului.
Mai mult, bunul a fost înstrăinat lui, cu respectarea dispozițiilor art.948 cod civil fiind înscris în cartea funciară - contractul de vânzare-cumpărare fiind opozabil tertilor.
Critica recurentului privind calificarea actului juridic încheiat de defunctă cu recurentul este eronată.Actul este un antecontract de vânzare-cumpărare, iar obligatiile înserate au un continut specific unui antecontract, eliminându-se posibilitatea existentei unui transfer al dreptului de proprietate.
Condiția suspensivă depindea de demersurile recurentului pentru obținerea obiectului contractului de care depindea însuși nașterea actului juridic.
Atitudinea culpabilă a recurentului este justificată și de interesul acestuia, pentru același bun, dar care făcea obiectul unui contract în asociere în participatiune, cu deținătorul imobilului România.
În concluzie, s- dovedit că debitorul obligatiei nu a îndeplinit condiția suspensivă iar transferul dreptului de proprietate asupra bunului nu a operat.
Urmează ca în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant -, domiciliat în T, strada -, -.A,.6, județul T, împotriva deciziei civile nr. 132 din 07 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în T,-, -.D,.49, județul T și, domiciliat în B, sector 2,-,.205,.A,.26.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 25.02.2008.
Președinte Judecători
scu
Grefier
- -
jud fond:
jud.apel:;
red.dec.jud.
tehnored.gref.- 2 ex.
16.04.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
