Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/
Ședința publică din 25 februarie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea cererii de intervenție în interesul apelantei pârâte, formulată de intervenienta, cu sediul în C,-, cât și a apelului civil formulat de apelanta pârâtă.cu sediul în Stațiunea - 26, județul C, împotriva sentinței civile nr.1076/01 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (nr. în format vechi: 1863/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în B, sector 1, Calea, nr. 160, -.A,.9,.42, având ca obiectLegea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, conform art. 260(1) din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 24 mai 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la restituirea în natură a imobilului compus din apartament nr. 1 parter, situat în Hotelul (fost -dilitatea) din, împreună cu cota parte indiviză de teren pe care se află construcția și care formează lotul nr. 39b, careul 40 din, județul
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu un alt imobil de aceeași valoare, situat în aceeași zonă sau într-o zonă similară ca valoare, cu aceleași utilități sau acțiuni tranzacționate pe piața de capital, la valoarea de circulație a imobilului.
În motivarea acțiunii, reclamanta învederează faptul că este moștenitoarea defunctei (fostă, născută, fostă ) mama sa și, prin urmare, are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 3 lit. a și art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Defuncta a fost proprietara apartamentului a cărui restituire se solicită, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 14637/1937 care a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, deși autoarea reclamantei se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naționalizare. După naționalizare întreg hotelul a fost modificat, recompartimentat în interior, iar unele spații au suprafețe diferite.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1076 din 01 iunie 2007, a admis acțiunea formulată de și a obligat pârâta să restituie imobilul apartament nr.1, parter, situat în Hotelul (fost -dilitatea) împreună cu cota parte indiviză de teren - lot 39b, careul 40, imobil situat în Stațiunea, județul
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate faptul că, naționalizarea s-a aplicat greșit, deoarece autoarea reclamantei era exceptată de la naționalizare, iar modificările aduse nu au transformat apartamentul în unul nou.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
În motivele de apel, apelanta critică hotărârea instanței de fond, întrucât spațiul ce se solicită a fi restituit face parte din Hotelul (fost -dilitatea), iar restituirea apartamentului ar determina scoaterea acestui Complex din circuitul turistic, creându-se mari disfuncționalități în ceea ce privește derularea activității la celelalte spații de cazare - Hotelul component a activului Complex este supus procedurilor de privatizare și funcționează în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, cu o durată de zece ani începând cu anul 2000, utilizatorul fiind, în cauză făcându-se aplicarea art. 46 alin.1 din Legea nr. 10/2001. Apartamentul nr. 1, a cărui restituire se solicită, conform raportului de expertiză a devenit un imobil nou, care nu poate fi folosit cu destinația de locuință. Nu există nici un temei legal de a obliga la restituirea în natură a spațiului din litigiu. Instața de judecată nu se poate substitui în drepturile persoanei juridice deținătoare, aceasta din urmă este singura care va verifica, aprecia și decide dacă s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a dreptului de proprietate, a titlului de proprietate, asupra modalității de preluare și, mai ales, asupra posibilității de restituire a imobilului aflat în litigiu.
Terenul aferent hotelului nu este proprietatea El face parte din domeniul privat al Consiliului Local C, iar pentru cota parte din teren, reclamanta avea obligația de a notifica persoana juridică deținătoare.
Apelanta mai învederează instanței faptul că, în prezent, apartamentul nr. 1 din hotelul are destinația de bar, nu se poate restitui intimatei reclamante.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a formulat de către C, cerere de intervenție în inrteres alăturat apelantei pârâte
În motivarea acestei cereri de intervenție se arată că, în baza OUG nr. 88/1997, modificat și completat prin Legea nr. 99/1999 și în raport de lucrările de reparații și investiții a încheiat cu, contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nr. 10 din 13 aprilie 2000 pe o perioadă de zece ani. În raport de acest lucru intervenienta apreciază că justifică un interes legitim și actual. Întrucât apartamentul nr. 1 din Hotelul a devenit prin transformările intervenite un imobil nou, el nu trebuie restituit.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl formează restituirea apartamentului nr. 1 parter din fostul imobil Edilitatea, în prezent Hotelul din Stațiunea, către intimata reclamantă.
Imobilul din litigiu a trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, întrucât autoarea reclamantei, defuncta (fostă, născută, fostă ) făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, conform art.2 din Decretul nr. 92/1950.
Prin urmare, acest act normativ a fost aplicat abuziv.
Dispozițiile Codului civil în art. 480-481, precizează în mod clar faptul că, proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele civile și naturale și a dispune de el .
De asemenea, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Dovada dreptului de proprietate pentru apartamentul revendicat, intimata reclamantă l-a făcut cu actul de vânzare-cumpărare nr. 14637/1937 și a terenului indiviz de 2 și 70% (lotul 39b careul 40) din suprafața totală de 989 din, județul C, identificat cu planul de situație, component al actului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.1295 cod civil vinderea este perfectată între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, îndată ce părțile s-au înțeles asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul însă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Rezultă din probele administrate că, atât vânzătorul cât și cumpărătorul au convenit asupra vânzării apartamentului nr. 1 din Hotelul, situat în Stațiunea, iar obligația de predare a bunului și cea de plată a prețului a fost executată de părți.
Pârâta s-a opus la predarea apartamentului, susținând că dreptul de restituire îl are în exclusivitate, nefiind competentă instanța de judecată să soluționeze litigiul.
Susținerea este greșită, întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează clar atribuțiile instanței de judecată în acest domeniu.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauza de față nu s-au făcut modificări la structura blocului, au fost modificări ale zidurilor despărțitoare interioare, apartamentul nu a fost transformat în totalitate încât să devină un imobil nou, față de cel preluat, deoarece și-a păstrat structura și funcționalitatea.
Referitor la cererea de intervenție formulată de în interesul apelantei, instanța reține că soluția de respingere a admiterii în principiu este fondată, întrucât această cerere este lipsită de interes.
La capitolul IV pct.4.1 din contractul de asociere în participațiune se prevede în mod expres la expirarea termenului contractual investițiile imobiliare reținute de asociat sunt și rămân în proprietatea și patrimoniul
Contractul a fost încheiat pe o durată de cinci ani, iar investiția a rămas în patrimoniul unde se găsește și în prezent.
Reținând că în cauza de față reclamanta a demonstrat că mama sa a fost proprietara apartamentului din litigiu, că bunul aparținut autoarei sale, este normal să intre în posesia lui pentru a se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate prevăzute de lege.
În raport de considerentele arătate mai sus, urmează a respinge apelul ca nefondat, urmează a respinge cererea de intervenție formulată de ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge cererea de admitere în principiu a intervenției formulată de C, cu sediul în C,-.
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta-pârâtă.cu sediul în Stațiunea - 26, județul C, împotriva sentinței civile nr.1076/01 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-(nr. în format vechi: 1863/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în B, sector 1, Calea, nr. 160, -.A,.9,.42, având ca obiectLegea 10/2001.
Respinge cererea de intervenție ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel: /27.02.2008
gr.AB/5 ex./14.03.2008
Comunicat 3 ex. azi, 14.03.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
