Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din 3 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
- pârâtul, domiciliat în B, Calea, nr. 102-108,.B,. 9,. 53,
- pârâții CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-,
în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C, b-dul -, nr. 113, împotriva deciziei civile nr. 407 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 247/2008, recurenții pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar prin av. conform delegației din 4.02.2008 de substituire a av., intimata reclamantă asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 38822/2008 și intimatul reclamant prin av., potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosarul cauzei chitanța nr. -/7.01.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, adresa nr. 22249/12.02.2008 de însușire a recursului și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Luând act că părțile nu mai au alte înscrisuri de depus și nici cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru recurentul pârât, avocatul acestuia critică soluția atacată prin prisma disp.art. 304 pct 7, 9 cod pr. civilă, susținând că recursul se referă la modul de soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului și încălcarea normelor de către instanță.
Instanța de apel a depășit limitele judecății și, în loc să se preocupe de examinarea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în constatare, a examinat fondul judecății. recunoscând practic dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în discuție.
Depășind limitele judecății prin antamarea fondului, instanța a încălcat principiul disponibilității, al dreptului la apărare și al contradictorialității. Încălcarea acestor principii reprezintă o gravă de nelegalitate care trebuie sancționată cu casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un alt motiv de critică îl reprezintă lipsa din dispozitivul hotărârii a soluției cu privire la această excepție. Instanța trebuia să soluționeze excepția inadmisibilității acțiunii, să o respingă și să trimită cauza pentru reluarea judecății pe fond, potrivit art. 296 cod pr. civilă. Cum instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prin dispozitiv, această excepție rămânând nesoluționată, se impune de asemenea, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul analizei condițiilor de admisibilitate a acțiunii în constatarea dreptului da dreptului de proprietate, învederează că reclamanții nu justifică un interes în recunoașterea dreptului de proprietate de vreme ce poate să-l opună proprietarului prin lege. Dacă legea instituie acest drept și poate fi opus oricărei persoane ce ar pretinde acest drept, recunoașterea pe calea hotărârii judecătorești este lipsită de importanță.
Solicită înlăturarea și a considerentelor privind aplicabilitatea Legii 112/1995 în raport de persoanele fizice, pentru că aceste dispoziții se aplică în raport cu statul, nu cu proprietarul care prin revendicare și-a redobândit bunul.
Dacă se va trece peste motivele de casare invocate, în subsidiar solicită modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel în sensul menținerii soluției instanței de fond prin respingerea apelului reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, avocatul acestora pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, arătând în esență că se tinde la a se constata un drept de proprietate și nu recunoașterea unei drept preexistent. Față de disp.art. 111 Cod pr. civilă, instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu se poate vorbi de constatarea unui drept de proprietate. Solicită de asemenea, obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimații reclamanți și, avocatul acestora, având cuvântul, pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de apel care, a dezlegat problema admisibilității acțiunii în constatarea dreptului de proprietate. O astfel de acțiune este admisibilă, fiind întrunite cerințele impuse de art. 111 Cod pr. civilă atât în ceea ce privește interesul cât și valorificarea dreptului pe o altă cale. Solicită obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.11538/12.12.2006 Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C prin primar și Consiliul local C și a admis excepția inadmisibilității respingând acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții menționați și ca inadmisibilă.
În considerente,instanța a reținut că acțiunea are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.28330/1996 nr.28331/1996 încheiat cu C,în calitate de reprezentant al Municipiului
Întrucât aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu pârâtele din prezenta cauză,prin reprezentantul lor care are dreptul de administrare asupra imobilelor,iar în baza contractelor și a dispozițiilor Legii nr.112/1995 se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent,instanța a constatat că în mod corect au fost chemați în judecată și vânzătorii imobilului,astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C și a Consiliului local
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul,prima instanță a reținut disp. art.111 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept,cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin urmare,acțiunea în constatare este o acțiune subsidiară acțiunii în realizare,astfel încât ori de câte ori partea are la îndemână acțiunea în realizare, acțiunea în constatare nu poate fi primită.
Din contractele de vânzare-cumpărare rezultă că o dată cu vânzarea locuinței s-a atribuit în folosință terenul aferent,astfel încât nu se poate vorbi de constatarea dreptului de proprietate.Acest drept de proprietate trebuie constituit sau transferat în cadrul unei acțiuni în constituire sau obligație de a face și nicidecum în cadrul unei acțiuni în constatare care este,astfel,inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri,reclamanții au declarat în termen legal apel,susținând că instanța a făcut o greșită apreciere a prevederilor legale și practic nu a soluționat litigiul,deși s-au depus înscrisuri,studii juridice și practică judiciară.
Au arătat apelanții că nu au la îndemână o acțiune în realizare,așa cum a motivat instanța.Dimpotrivă,dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care sunt situate construcțiile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare le revine prin efectul legii,astfel încât acest drept trebuie constatat de instanța de judecată. În lipsa unor reglementări exprese în Legea nr.112/1995 care să stabilească autoritatea competentă și procedura de urmat pentru emiterea unui titlu,nu se poate vorbi despre o acțiune întemeiată pe obligația de a face și nici nu se poate formula o acțiune în revendicare în lipsa titlului.
În condițiile în care dreptul lor de proprietate nu este recunoscut de fostul proprietar,care i-a și acționat în judecată și pretinde daune pentru lipsa de folosință a terenului de sub construcții,este clar că nu aceasta a fost intenția legiuitorului care a reglementat cumpărarea de către chiriași a locuințelor.
Solutionând apelul Tribunalul Constantaa pronunțat decizia civilă nr.407 din 1.10.2007 oprin care a admis apelul formulat de apelantii reclamanti și împotriva sentintei civile nr,11538 din 12 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimatii pârâti Consiliul Local C, Municipiul Constanta prin Primar și.
A fost desființată sentința civilă și trimisă cauza aceleași instante spre rejudecare.
Pentru a pronunța această solutie instanța de apel a retinut că în speță nu este o actiune în realizare întemeiată pe obligatia de a face - cum eronat a retinut instanta de fond ci de constatarea dreptului de proprietate rezultat din lege.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.407 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta, a declarat recurs pârâtul pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, Consiliul Local C și Municipiul Constanta prin Primar.
Recursul formulat de către recurentul vizează modul de solutionare a exceptiei de inadmisibilitate a actiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de către instanța de apel care a considerat că în raport de obiectul cererii și de dispozițiile legale invocate cererea ar fi admisibilă.
Solutia este gresită din punct de vedere al aplicării dispozițiilor art.111 Cod pr.civilă, text pentru aplicarea căruia trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
- acțiunea să aibă ca obiect constatarea unui drept;
- reclamantul să justifice un interes în promovarea acestei cereri;
- pârâtul să nu aibă la îndemână actiunea în realizarea dreptului, actiunea în constatare având un caracter subsidiar.
Instanța de apel nu a examinat motivele de apel care au legătură cu solutia pronunțată și anume examinarea condițiilor de admisibilitate a actiunii în constatare ci a procedat la examinarea fondului judecătii, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantilor asupra terenului aferent.
În această situație, instanța de apel s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut depășind limitele unei restituiri.
Desființând hotărârea instantei de fond și recunoscând că reclamantii au un drept de proprietate asupra terenului aferent pe baza unor norme metodologice care nu reprezintă un izvor al dreptului de proprietate, instanta de apel a încălcat drepturile procedurale ale părtii intimate, care nefiind prezente la judecată nu a răspuns la chestiunile de fond privind existenta dreptului de proprietate al reclamantilor izvorât din normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Procedând în acest mod i-a fost încălcat recurentului dreptul de proprietate asupra întregii suprafete de teren care i-a fost restituită inclusiv cel care face obiectul judecătii.
În această situație reclamantilor nu le este aplicabilă Legea nr.112/1995 din punct de vedere al transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului, singurul drept care trebuie respectat este acela asupra apartamentului cumpărat în condițiile legii mai sus mentionate.
Dreptul a cărui recunoaștere o solicită nu există și de aceea acțiunea este inadmisibilă.
Deși în cuprinsul hotărârii se apreciază că actiunea este admisibilă iar exceptia este gresit admisă în dispozitivul deciziei nu se regăseste solutia cu privire la această exceptie, instanța a omis să o pronunțe, în sensul de a modifica solutia dată de instanta de fond și de a respinge exceptia inadmisibilității actiunii.
De asemenea trebuia discutată și natura acțiunii - scopul urmărit de către reclamanti care este unul de a-și constitui un drept și nu de a le fi recunoscut un drept pe care pretind că l-ar fi câștigat. În această problemă se pune evaluarea dreptului pretins și a verificării competentei de solutionare și a căilor de atac ce puteau fi exercitate.
Pentru că dreptul pretins, interesul actiunii și caracterul subsidiar al actiunii în constatare nu există, apelantul a solicitat modificarea solutiei în sensul respingerii apelului.
Recursul formulat de către Consiliul Local Constanta și Municipiul Constanta prin Primar
Motivează recursul arătând că hotărârea pronunțată de către instanta de apel este nelegală și netemeinică, întrucât prezenta acțiune este inadmisibilă în raport de prevederile art.111 Cod pr.civilă.
în continuare că în mod corect instanta de fond a retinut că în cauză nu se poate vorbi de constatarea existentei unui drept e proprietate din moment ce prin contractul de vânzare-cumpărare a locuintei li s-a atribuit reclamantilor în folosință terenul.
Prin urmare dreptul de proprietate trebuie mai întâi constituit și apoi constatat de către instanta de judecată.
Prin prezenta acțiune se tinde să se constituie un drept de proprietate asupra terenului și nu să se recunoască un drept preexistent.
Acest drept de proprietate nu există, având în vedere că reclamantii au doar un drept de folosința asupra terenului.
Pentru considerentele expuse au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele:
Reclamantii și în contradictoriu cu Consiliul Local Constanta, Municipiul Constanta prin primar și au învestit Judecătoria Constanta cu o actiune în constatare solicitând să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafață de 42,89 mp aferent imobilului proprietatea lor, potrivit art.26 al.ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Potrivit art.37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 "în situațiile de vânzare către chiriasi a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodăresti și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste și asupra terenului aferent cu aplicarea dispozițiilor art.26 al.ultim din lege".
Textul art.26 al.ultim din Legea nr.112/1995 prevede că suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafata aferentă constructiilor rămân în proprietatea statului".
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor mai sus mentionate, prin prisma principiului de logică a textului exclus, rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafata aferentă constructiilor, rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafată cele care asigură o utilizare normală a constructiei, se dobândesc în virtutea legii, odată cu cumpărarea constructiei.
Aceste dispoziții legale invocate de către reclamanti și analizate de către instanta de apel sunt aplicabile numai în raporturile între persoane fizice și stat.
Ori, în cauza dedusă judecătii suprafata de teren inclusiv cea atribuită în folosintă a fost restituită pârâtului.
Instanța solutionând apelul nu și-a depășit limitele judecătii ci l-a analizat în limitele învestirii, nu examinat fondul judecătii și nu a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantilor asupra suprafetei de teren aferent constructiei,cu în mod corect a stabilit că în speță nu este vorba de o actiune în realizarea dreptului întemeiată pe obligatia de a face ci de constatarea dreptului de proprietate.
În atare situație, instanța de fond solutionând în mod gresit cauza pe exceptie, în mod corect potrivit art.297 Cod pr.civilă a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza pentru solutionarea pe fond la Judecătoria Constanța.
Așa fiind solutia pronunțată este legală și temeinică motiv pentru care în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantii pârâti în contradictoriu cu intimatii reclamanti împotriva deciziei civile nr.407 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recursurile civile declarate de:
- pârâtul, domiciliat în B, Calea, nr. 102-108,.B,. 9,. 53,
- pârâții CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-,
în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C, b-dul -, nr. 113, împotriva deciziei civile nr. 407 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 03.03.2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
jud,fond:
jud.apel.;
red.dec.jud./11.04.2008
tehnored.gref.- 2 ex./25.04.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
