Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 571
Sedința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta (), domiciliată în B,-, sector 6, împotriva deciziei civile nr.72 pronunțată la data de 2 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți (), domiciliată în B,- A,.4, sector 2 și (), domiciliată în B,-,. 65,.1,.32, sector 6.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și solicitând instanței să constate simulația contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.12857/15.11.1986, privind imobilul situat în comuna Mari, sat nr.231, județul P, compus din 818,5 mp. teren casa compusă din 3 camere, bucătărie, anexe și să constate că reclamanta este proprietara acestor imobile fiind adevărata cumpărătoare.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 1986 cu banii săi a cumpărat de la mama sa imobilul sus menționat, dar întrucât reclamanta mai avea o proprietate în B și nu avea dreptul la a doua locuință, a încheiat actul autentic de vânzare cumpărare pe numele pârâtelor fiicele sale, ce erau minore; menționând că a realizat clauza de întreținere menționată în contract și că a achitat prețul integral.
La termenul din data de 19.10.2007, reclamanta a depus precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că solicită instanței să constate că în realitate este adevăratul proprietar al imobilul mai sus menționat, să se constate că a realizat clauza de întreținere menționată cu privire la întreținerea defunctei sale mame pe toată durata vieții, iar la deces a înmormântat-o după datini și ulterior a făcut toate pomenile, iar în subsidiar, să se constate că reclamanta și-a rezervat pe toată durata vieții dreptul de uzufruct, abitație și superficie asupra acestui imobil.
- 2 -
A mai precizat că în realitate contractul de vânzare cumpărare este o donație deghizată.
Menționează totodată că fiica sa nu mai recunoaște învoiala încheiată și că dorește să valorifice imobilul prin înstrăinare
La data de 13 noiembrie 2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1536 din data de 15 februarie 2008 Judecătoria Ploieștia respins excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea calității de proprietar al imobilului situat în sat, comuna Mari, județ P și privind constatarea dreptului rezervării dreptului de uzufruct, abitație și superficie asupra acestui imobil; a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind realizarea clauzei de întreținere din contractul de vânzare cumpărare nr.12857/15.11.1986, si a respins acest capat de cerere ca inadmisibil.
Prin aceeași sentința a respins celelalte capete de cerere din acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele și, ca neîntemeiate, obligând reclamanta să plătească pârâtei 700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței pronunțate instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.12857/15.11.1986 pârâtele și au dobândit în indiviziune și în părți egale imobilul situat în sat, comuna Mari, județ P, în cauză nefăcându-se dovada existenței unui contraînscris pentru a se proba caracterul simulat al acestui contract.
Mai arata instanta de fond ca împrejurarea că suma de 30.000 lei, menționată în contract, a fost plătită de reclamanta (fostă ) și că aceasta a fost cea care a îngrijit-o pe transmițătoarea imobilului, și care s-a ocupat de înmormântarea acesteia și de pomenile ulterioare, potrivit datinilor, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu este de natură să îi confere reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv.
Faptul că reclamanta a fost procuratoarea de fonduri pentru pârâte, fiicele sale minore la acea dată, poate avea semnificația unei donații sau a unui împrumut.
Instanța a mai reținut că în ipoteza unui contract de împrumut, împrumutătorul nu dobândește nici un drept asupra bunului cumpărat, având doar un drept de creanță împotriva împrumutatului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei a fost respins ca nefondat de Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 72 din 2 februarie 2009.
In esență, instanța de apel a reținut că în mod legal și întemeiat instanța de fond a soluționat cauza, atât sub aspectul excepțiilor invocate de pârâte cât și din oficiu de instanță, reținându-se în consecință că din materialul probator administrat nu s-a făcut dovada actului juridic secret, pentru a fi vorba despre o simulație.
Imprejurarea că suma de 30.000 lei menționată în contract ca preț al vânzării a fost plătită de reclamantă și că aceasta a îngrijit-o pe transmițătoarea imobilului ocupându-se ulterior decesului de înmormântarea acesteia și de pomenile
- 3 -
ulterioare, nu este de natură să confere reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv ci poate avea semnificația unei donații sau a unui împrumut.
Impotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-Tribunalul nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticii privind capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că în realitate reclamanta este adevăratul proprietar al imobilului în litigiu.
Deși din considerentele deciziei rezultă că instanța a reținut că reclamanta a achitat prețul integral al imobilului, că deține posesia și folosința acestuia și a făcut acte de dispoziție în exclusivitate fără intervenția intimatelor, respinge în mod greșit cererea, mai mult reclamanta este asimilată detentorul precar contrar probelor administrate.
Se mai susține de recurentă sub aceste aspect că posesia și folosința netulburată a imobilului, administrarea acestuia, realizarea de investiții ce i-au adus un spor de valoare confirmă apărarea reclamantei în sensul că a existat acordul intimatelor care au avut reprezentarea că în realitate este vorba despre o vânzare deghizată iar adevăratul proprietar este reclamanta.
- In mod greșit tribunalul respinge critica privind excepția inadmisibilității capătului de cerere privind realizarea obligației de întreținere, această obligație reprezentând parte din prețul datorat și fiind prevăzută în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare.
Prin admiterea excepției, susține recurenta i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil conferit și garantat de art.20 și 21 din Constituție, art. 480 Cod civil, art. 6 din CEDO și art. 1 din primul Protocol încheiat la Convenție.
- In mod greșit tribunalul respinge capătul de cerere privind constatarea în subsidiar a unui drept de uzufruct, abitație și superficie asupra întregului imobil în favoarea reclamantei.
Susține recurenta că din probatoriul administrat atât la fond cât și în apel a rezultat înțelegerea părților, atitudinea intimatelor care niciodată nu au intervenit, reclamanta comportându-se ca un adevărat proprietar.
In fine, arată recurenta că la soluționarea apelului tribunalul nu a avut în vedere poziția intimatei exprimat în scris la dosar și totodată omite a avea în vedere dispozițiile art. 1073 - 1090 cod civil precum și interdicția legală de a avea două proprietăți prevăzută de Legea 4 și 5/1973 în vigoare la data încheierii contractului.
Se solicită admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefundat și va fi respins în baza disp. art. 312 (1) Cod pr.civilă, cu următoarea motivare:
In esență criticile invocate de recurentă reprezintă o reiterare a motivelor de apel care au făcut analiza deciziei pronunțate de tribunal.
Sub un prim aspect se reține că, în contextul probator al cauzei și raportat la dispozițiile legale incidente, instanțele au apreciat corect că nefăcându-se
- 4 -
dovada actului juridic secret, a unei convenții anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, între reclamantă și fiicele sale-pârâtele din dosar nu poate fi primită acțiunea în constatarea simulației contractului respectiv.
In plus, împrejurarea că suma de 30.000 lei reprezentând prețul înscris în contract a fost plătită de reclamantă și că aceasta a acordat întreținere vânzătoarei - mama sa ocupându-se de înmormântarea acesteia și de pomenile ulterioare nu a fost de natură să îi confere reclamantei un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Cât privește soluționarea de către instanțe a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind realizarea de către reclamantă a clauzei de întreținere din contactul de vânzare-cumpărare, instanțele au apreciat corect că în baza dispozițiilor art. 111 Cod pr.civilă, nu se poate cere constatarea unei situații de fapt ci doar a unui drept.
Neîntemeiată este și critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind constatarea unui drept de uzufruct, abitație și superficie asupra imobilului în litigiu.
Instanțele au reținut în baza probatoriului administrat că nu s-a dovedit constituirea în contractul de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu a niciunuia dintre aceste drepturi în favoarea reclamantei.
Poziția procesuală a uneia dintre intimate de achiesare la pretențiile reclamantei nu este de natură prin ea însăși, fără a se corobora cu celelalte acte și lucrări ale dosarului să formeze convingerea instanței în sensul admiterii cererii cu care a fost investită.
Față de considerentele ce preced, Curtea constată că legalitatea deciziei atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta (), domiciliată în B,-, sector 6, împotriva deciziei civile nr.72 pronunțată la data de 2 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți (), domiciliată în B,- A,.4, sector 2 și (), domiciliată în B,-,. 65,.1,.32, sector 6.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
- 5 -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. Ș/tehnored.
2 ex./27.06.2009
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
