Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 572
Sedința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții I și, domiciliați în Rm.S,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr.91 pronunțată la data de 23 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, prin procurator, domiciliat în Rm.S,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin cererea înregistrată la nr. 1420/287/19.06.2008 pe rolul Judecătoriei Rm.S reclamanții I și au chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să desființeze servitutea de vedere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilul situat în Rm.S,-, județul B învecinat cu pârâtul.
S-a susținut că, acesta și-a construit casa și a deschis o fereastră de vedere asupra proprietății sale cu toate că între zidul în care se afla fereastra și proprietatea reclamanților este o distanță mai mică decât cea prevăzută de art.612 cod civil și anume, 19 decimetri.
Mai mult, pârâtul împreună cu familia sa folosește această fereastră și pentru a provoca discuții, amenințând familia reclamanților și inspirându-le astfel o temere permanentă.
Prin sentința civilă nr. 1733 din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S s-a respins acțiunea formulată de reclamanții I și în contradictoriu cu pârâtul, cu motivarea că din probele de la dosar rezultă că fereastra ce face obiectul servituții de vedere are dimensiuni de 90 cm/115 cm, 6 ochiuri în care s-au montat bucăți de geam ornament, este de aerisire și nu de vedere.
- 2 -
Totodată, potrivit precizărilor expertului s-a reținut că atât reclamanții cât și pârâtul au montat bucăți de tablă pe grad, fiecare pe proprietatea lor, în dreptul ferestrei pârâtului pentru a nu se observa nimic în curtea reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții I și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că instanța de fond nu a motivat soluția și-a întemeiat-o exclusiv pe concluziile expertizei efectuate în cauză ce cuprind constatări subiective ale expertului tehnic desemnat.
De asemenea s-a susținut că dimensiunile ferestrei sau faptul că în ochiurile acesteia s-au montat bucăți de geam ornament nu pot forma convingerea că deși amplasarea ferestrei este făcută cu încălcarea dispozițiilor Codului civil fereastra nu trebuie desființată.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 91 pronunțată la data de 23 martie 2009 de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții- reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1733 din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele.
Așa cum rezultă din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni fereastra ce face obiectul servituții de vedere a fost montată de pârât la cererea expresă a proiectantului de gaze, ea a fost montată de pârât în peretele exterior în anul 2001, are dimensiunea de 90 cm /115 cm, 6 ochiuri în care s-au montat tot atâtea bucăți de geam ornament și deschiderea este în interiorul încăperii pârâtului.
De asemenea, din aceeași expertiză rezultă că pârâtul dar și reclamanții au montat bucăți de tablă pe gard, fiecare pe proprietatea lor în dreptul ferestrei pârâtului pentru a nu se observa nimic în curtea reclamanților.
Toate aceste precizări făcute de expert conduc la concluzia că fereastra în litigiu nu este de vedere ci de aerisire condiții în care acțiunea apelanților apare ca fiind neîntemeiată.
Impotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă după cum urmează:
-Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la primul motiv de apel invocat de reclamanți respectiv faptul că hotărârea instanței de fond este incompletă, doar susținerile părților și dovezile care au fost administrate nu și considerentele care au format convingerea instanței în pronunțarea soluției.
-Cât privește cel de-al doilea motiv de apel vizând fondul cauzei, susțin recurenții, instanța de apel face o apreciere lipsită de temei juridic și subiectivă a concluziilor raportului de expertiză întocmit.
Arată recurenții că în materia servituții de vedere legea este clară, în sensul că prin dispozițiile art. 612 Codul civil instituie obligația de a nu avea vedere sau ferestre de vedere la o distanță mai mică de 19 dm, calculată de la zidul pe care se deschid aceste ferestre și proprietatea vecină.
Or, în cauză fereastra este amplasată la, doar 65 cm de proprietatea reclamanților iar faptul că asigură aerisirea și se deschide în interiorul încăperii intimatului-pârât contravine codului civil.
- 3 -
In fine se mai susține de recurenți că este irelevantă împrejurarea că amplasarea ferestrei în cauză ar fi fost determinată de proiectantul de gaze atâta vreme cât așa cum s-a arătat aceasta încalcă prevederile din Codul civil.
Se solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel pentru analizarea tuturor motivelor de apel iar în subsidiar modificarea deciziei și a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 312 (1) Cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
Este adevărat că prima critică invocată în apelul declarat de reclamanți viza nesocotirea disp. art. 261(1) pct. 5 Cod pr.civilă referitoare la motivarea în fapt și în drept a sentinței atacate însă, instanța de apel, prin motivarea soluției de confirmare a hotărârii prezintă argumentele de fapt pentru care a apreciat soluția ca legală și temeinică.
Ca atare, critica apelanților nu se justifică, motiv pentru care va fi înlăturată.
In sensul disp. art. 611-613 Cod pr.civilă proprietarii imobilelor învecinate sunt obligați reciproc de a nu deschide ferestre, balcoane etc. la o distanță mai mică de 1,90 dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau la 0,60 când vederea este oblică față de acesta.
Practica judecătorească a decis constant însă că deschiderile care să servească numai pentru aerisire și iluminatul al imobilului-așa-numitele deschideri de aer și lumină - pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
In speță, din expertiza de specialitate întocmită în cauză de expert ing. (filele 39-54 dosar fond) rezultă că într-adevăr fereastra este montată la o distanță de 65 cm de gardul împrejmuitor, însă luată prin prisma condițiilor impuse de normativul privind utilizarea gazelor e în clădiri și a proiectului realizat de specialistul autorizat în gaze care a hotărât realizarea golului are să permită evacuarea totală a gazelor de ardere în exterior, este evident caracterul de fereastră de aerisire și nu de vedere cum susțin reclamanții.
De altfel, expertul pe baza constatărilor dar și a normativului la care face referire concluzionează referitor la natura ferestrei în cauză în sensul, de suprafață vitrată și ventilare ă,
In plus, din aceeași expertiză rezultă că părțile au montat bucăți de tablă pe gard fiecare pe proprietatea lor în dreptul ferestrei pârâtului pentru a împiedica vederea pe proprietatea reclamanților.
In considerarea celor mai sus arătate Curtea constată că legalitatea deciziei nu este afectată motiv pentru care va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
- 4 -
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I și, domiciliați în Rm.S,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr.91 pronunțată la data de 23 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, prin procurator, domiciliat în Rm.S,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. Ș/tehnored.CO
2 ex./23.06.2009
f - Judec.Rm.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
