Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.574 /
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.225/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și BNP, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, de prezintă reclamantul recurent G asistat de avocat, lipsă fiind pârâții și BNP.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent solicită ca instanța să emită o adresă la Poliția de Frontieră T care să comunice dacă în data de 22.09.1997 reclamantul G era sau nu ieșit din țară.
Instanța, în deliberare, respinge această cerere, având în vedere că există la dosar o asemenea dovadă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent G, avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii în constatarea nulității așa cum a fost ea formulată, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr.225/10.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.4410/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimatul.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a promisiunii d vânzare-cumpărare încheiată la data de 22.09.1997.
Judecătoria a constatat în primă instanță că prin promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.4683/22.09.1997, reclamantul Gar ecunoscut că a primit de la pârâtul suma de 8.000.000 lei vechi, reprezentând prețul integral al imobilului înscris în CF 1315, nr.top.1690/b/1/b/1/81, constând din construcții fără teren, dobândite în baza Legii nr.112/1995, obligându-se să vândă imobilul pârâtului, la expirarea interdicției de 10 ani, instituită prin Legea nr.112/1995.
Reclamantul s-a înscris în fals împotriva promisiunii de vânzare-cumpărare, susținând că nu a semnat înscrisul și a cerut efectuarea unei expertize grafologice, cerere la care însă reclamantul a renunțat la termenul de judecată din 28.11.2007, prezentând în schimb o adeverință cu nr.2606.07793, prin care se atestă că un anume Gs, născut la data de 31.08.1958, ar fi fost prezent la data de 22-.09.1997 în Grupul - din, Franța.
În privința acestuia aspect, judecătoria a reținut însă că reclamantul nu a făcut dovada cu acte de stare civilă relevante că este una și aceeași persoană cu cea care apare în adeverința menționată, iar din restul probatoriului administrat nu reiese că actul juridic contestat nu ar fi fost semnat de către reclamant ori că acesta nu ar fi fost de față la întocmirea actului autentificat în fața unui notar.
În cuprinsul aceleiași sentințe, judecătoria a luat totodată act că reclamantul a cerut să se ia act de renunțarea la judecată cu pârâtul Biroul Notarului public.
Împotriva soluție judecătoriei declarat apel reclamantul G, susținând că în data de 22.09.1997 acesta s-a aflat internat într-un spital din Franța astfel că nu putea fi prezent fizic și în România, în fața unui notar, pentru semnarea actului a cărui nulitate absolută a cerut să fie constatată.
Reclamantul a mai arătat că din cartea sa de identitate precum și din certificatul de naștere rezultă că s-a născut la dat de 31.08.1958, care este identică cu data nașterii menționată în adeverința emisă de spitalul francez și mai mult, nici măcar pârâtul nu a contestat identitatea dintre persoana reclamantului și cea din adeverința depusă ca probă la dosar, ci doar perioada la care se referă acel act.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Tribunalul a constatat că apelul reclamantului este neîntemeiat, reținând în primul rând faptul că reclamantul a investit atât instanțele cu o acțiune pentru constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.4683/22.09.1997, reclamantul Gar ecunoscut că a primit de la pârâtul suma de 8.000.000 lei vechi, reprezentând prețul integral al imobilului înscris în CF 1315, nr.top.1690/b/1/b/1/81, constând din construcții fără teren, dobândite în baza Legii nr.112/1995, obligându-se să vândă imobilul pârâtului, la expirarea interdicției de 10 ani, instituită prin Legea nr.112/1995, susținând că nu a participat la încheierea acelei convenții și că semnătura de la rubrica "vânzător" nu îi aparține și că la data autentificări actului, domnia sa se afla în Franța, fiind internat în spital.
Totodată, reclamantul a sesizat și organele de urmărire penală privind săvârșirea infracțiunilor prev.de art.288 și 289.penal, de către pârâtul și d către notarul public, iar în fața primei instanțe s-a renunțat la expertiza criminalistică întrucât o expertiză identică se realiza în dosarul de urmărire penală.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză criminalistică, semnăturile de pe fiecare dintre cele două exemplare ale înscrisului cercetat, precum și cea de pe cererea de autentificare a înscrisului au fost executate de către titularul
S-a mai constatat că la solicitarea reclamantului, în dosarul de urmărire penală s-a dispus și efectuarea unei contra-expertize criminalistice, la, iar concluzia acestei contraexpertize a fost identică cu cea din expertiza inițială și anume, că semnăturile de pe ambele exemplare ale înscrisului contestat și de pe cerea de autentificarea aparțin domnului
Tribunalul a mai observat că prin Rezoluția din data de 18.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.531/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public care a autentificat convenția, cât și față de pârâtul, pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri (material în înscrisuri oficiale, respectiv fals intelectual), uz de fals și fals privind identitatea, iar prin rezoluția din 03.02.2009 în dosarul nr.99/II/2/2009 s-a respins și plângerea petentului G împotriva soluției de neîncepere a urmării penale.
Pe de altă parte, pe parcursul soluționării apelului, tribunalul a audiat martorii B și, la solicitarea reclamantului, cel dintâi afirmând că a avut o discuție cu reclamantul în data de 15.09.1997. legată de deplasarea și prezența reclamantului în Franța, în data de 22 aceleiași luni, în timp ce martorul a declarat că l-a auzit pe pârât afirmând că s-a folosit de actele de identitate ale reclamantului pentru a încheia promisiune a de vânzare-cumpărare și că la notar actele ar fi fost semnate de în numele reclamantului, întrucât acesta semăna cu reclamantul, atât fizic, cât și ca vârstă.
Același martor a mai adăugat că în luna decembrie 2008 l-a întrebat pe cu privire la acest aspect și că după o anumită ezitare, acesta a recunoscut că a semnat actele în numele reclamantului. Același martor a mai susținut că a aflat de la părinții săi că reclamantul a fost programat pentru o intervenție chirurgicală la un spital din Franța, pentru data de 22 decembrie 1997.
Instanța de apel a reținut în continuarea că reclamantul s-a prevalat de o adeverință emisă de o instituție medicală din Franța, însă acest înscris nu poate constata și confirma identitatea dintre persoana menționată în adeverință și persoana reclamantului.
Aceasta în ciuda faptului că martorii audiați în apel au declarat că au avut cunoștință despre plecarea reclamantului în Franța și că în data de 22.09.1997 ar fi urmat să se realizeze intervenția chirurgicală, însă au aflat despre aceasta fie direct de la reclamant (primul martor), fie din alte surse (cel de-al doilea martor), astfel că nici pe baza acestor depoziții nu s-a putut stabili că la data respectivă - 22.09.1997 - reclamantul nu s-a aflat în țară, iar alte dovezi cum ar fi pașaportul care să poartă vizele de ieșire, respectiv de intrare în țară nu au fost prezentate instanței de către reclamant.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că aspectul relatata de martorul, cum că la notarul public s-ar fi prezentat nu reclamantul, ci domnul și că acesta s-ar fi substituit reclamantului și a semnat actele în numele acestuia nu poate fi probat cu martori, fiind vorba de o constatarea personală a notarului, privitoare la identitatea părților și nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals, procedura de care a uzat și reclamantul însă în cadrul căreia, s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și astfel, nu s-a putut dovedi existența motivului de nulitate menționat de către reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G, care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
Cele două motive de modificare nu au fost susținute și dezvoltate în fapt ș în drept, în mod individual, în acord cu disp.art.302/1 pr.civ. recurentul criticând însă decizia tribunalului cu argumentul că s-au interpretat eronat declarațiile martorilor B și, care au confirmat că reclamantul nu era în țară la momentul semnării actului contestat.
În plus, recurentul a susținut că aceste probe testimoniale se coroborează cu adeverința emisă de unitatea spitalicească din Franța prin care se atestă că un anume Gs, născut la data de 31.08.1958, ar fi fost prezent la data de 22-.09.1997 în Grupul - din.
Curtea, analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind prezente motivele de modificare prev. de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. în sensul și modalitatea prezentată și susținută de către recurent.
Astfel, curtea va constata în primul rând că pentru a fi incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.8 pr.civ. este necesar ca subiect de dispută în cauză să fie o convenție sau o clauză dintr-o convenție - act juridic, în sens deci denegotium juris, și care clauză sau convenție să fi fost interpretată eronat de către primele instanțe. Or, din modul de formulare și de susținere a recursului, este evident că motivul de modificare prev. de ar.t304 pct.8 pr.civ. nu poate fi prezent întrucât nu se contestă modul în care instanțele inferioare au interpretat clauzele promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiat încheiate în anul 1997, ci însăși validitatea acestei convenții, astfel că aplicabilitatea art.304 pct.8 este exclusă.
În al doilea rând, curtea va constata că nu este prezent nici motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. atât pentru faptul că recurentul nu a precizat care anume dispoziție legală/normă legală ar fi fost interpretată/aplicată greșit de către tribunal, cât și pentru faptul că instanța de apel a realizat o corectă și justă interpretare și aplicarea a disp.art.1169 civ. rap.la art.1171 și 1173- 1174C.civ. coroborat cu art.1178 civ. rap.la art.1191 civ. precum și art.1199 civ. privitor la prezumții, chiar dacă instanța de apel nu a indicat în mod explicit aceste texte, însă din modul în care și-a expus raționamentele care au stata la baza respingerii apelului reclamantului rezultă în mod limpede că acestea au fost textele legale interpretate de către tribunalul.
Or, în acest context, curtea va constata că tribunalul a raționat corect că potrivit art.1169 civ.rap.la art.9448 și 968.civ. reclamantul nu a dovedit existența unor cauze de nulitate ale promisiunii de vânzare-cumpărare din anul 1997, câtă vreme un act autentic (vezi art.1171 - 1174.civ.) consemnat o anume stare de fapt și de drept, iar aceste consemnări nu pot fi combătute cu martori (art-1191 alin.2 civ.).
În plus, acest act juridic autentic a fost confirmat și validat în urma unei cercetări penale, fiind aplicată procedura prev. de art.183 pr.civ. rap.la art.1178 civ. iar concluzia la care au ajuns autoritățile competente în materie penală, pe baza unor expertize și contraexpertize criminalistice a condus la validarea autenticității înscrisului, cu consecința plasării reclamatului-recurent în data de 22.09.1997 la cabinetul notarului public din T și nu într-o altă locație (la un spital din Franța), așa cum a încercat acesta să dovedească cu martori și înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.8 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.225/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.225/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.CP/12.06.2009
Dact.GK/2 ex./17.06.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
