Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE

DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 63

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 533 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în - -1.B.22, jud.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat C, conform împuternicirii avocațiale din 23 ianuarie 2008 depusă la dosar și intimatul-reclamant asistat de avocat G din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 15 noiembrie 2007 în valoare de 9,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,50 lei, potrivit măsurii dispuse de completul de judecată la data înregistrării dosarului, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat depune copia ordinului de deplasare nr. 623 din 10 septembrie 2007 ce constituie dovada imposibilității prezentării recurentului în fața instanței de apel, act comunicat și intimatului și având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Avocat G declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că decizia Tribunalului Prahova este nelegală, având în vedere că recurentul, la singurul termen acordat de instanța de apel, a fost în imposibilitate de a se prezenta, astfel cum face dovada cu actul depus astăzi și astfel a se achita de obligația de a achita taxa judiciară de timbru. Tribunalul nu a dat dovadă de rol activ și nu a procedat la acordarea unui nou termen pentru ca recurentul să aibă posibilitatea să-și angejeze apărător și să achite taxa de timbru datorată.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Avocat G, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului, dat fiind situația reală din fața instanței de apel. Apelul a fost motivat la 22 mai 2007, s-a acordat un termen la 22 iunie 2007 și ulterior la 28 septembrie 2007, termene la care recurentul de astăzi a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, obligație de care nu s-a achitat deși avea timp suficient. Deplasarea din luna septembrie nu îl punea în imposibilitate pe recurent de a se achita de obligația de timbrare, astfel că tribunalul a procedat în mod corect.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, recurentul nefăcând dovada imposibilității achitării taxei judiciare de timbru datorată în apel. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă hotărârea pronunțată în apel fiind atacabilă cu recurs.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 5292/8/281/2005 reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul Al. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că la data de 19.02.2005 pârâtul i-a vândut un autoturism și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că printr-un act sub semnătură privată intitulat "chitanță", pârâtul i-a vândut la 19.02.2005 un autoturism marca Opel Vectra 1,7 D GL, culoare gri, an de fabricație 1992, nr. de înmatriculare -, prețul vânzării fiind de 3.300 euro, sumă achitată la momentul vânzării.

Reclamantul a mai arătat că a convenit cu pârâtul ca într-o săptămână de la încheierea chitanței să se prezinte la notariat în vederea încheierii actului autentic, dar că, ulterior 1-a contactat în nenumărate rânduri și i-a spus că este ocupat, că are probleme și 1-a amânat continuu, trecând astfel mai bine de două luni de la momentul încheierii chitanței.

La data de 17.06.2005, pârâtul, formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, în totalitate, precum și obligarea acesuia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, în realitate, niciodată nu a intenționat să vândă autoturismul marca Opel Vectra sau reclamantul să achiziționeze autoturismul său, care se află în continuare în posesia și folosința sa, nefiind vreodată la reclamant.

Pârâtul a mai susținut prin întâmpinare că, aflând de la prietenii săi că reclamantul dispune de sume de bani și acordă împrumuturi cu dobândă și o anumită garanție, a apelat la aceasta să se împrumute cu suma de 3000 euro, lucru cu care acesta a fost de acord, cu condiția să întocmească în mod nereal o "chitanță" de vânzare a autoturismului său către acesta contra sumei de 3.300 euro, diferența de 300 euro în plus reprezentând dobânda mascată pentru un interval de 2 săptămâni, iar "chitanța" de vânzare garanția solicitată de acesta în schimbul împrumutului.


A mai arătat pârâtul, că este adevărat că nu a putut să restituie integral împrumutul în intervalul de două săptămâni, dar a restituit reclamantului până la finele lunii martie 2005, în trei rate, respectiv 1300, 600, 1100 euro, totalizând 3000 euro, din împrumutul acordat, sume de bani pentru care reclamantul a refuzat să-i semneze de primire, spunând că este o persoană serioasă și să nu-și facă griji și întrucât a rămas fără serviciu în acest interval, nu a putut să-i dea și suma de 300 euro, respectiv dobânda, solicitând reclamantului în acest sens să îl mai păsuiască, acesta spunând că îi va lua mașina.

Pârâtul, a solicitat să se observe faptul că dacă ar fi fost într-adevăr vorba de o vânzare - cumpărare a autoturismului său, reclamantul nu i-ar fi lăsat 4 luni să folosească autoturismul, lăsându-i și ambele chei ale acestuia.

La termenul de judecată din data de 16.12.2005, pârâtul a depus la dosarul cauzei certificatul de grefă emis de Judecătoria Ploiești din care rezultă că pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr. 15955/2005, având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat "Chitanță" formulată de reclamantui.

Prin încheierea din data de 16.12.2005. instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 15955/2005 al Judecătoriei Ploiești.

Împotriva încheierii de suspendare a judecății, s-a formulat recurs de către reclamantul, iar prin Decizia nr. 316/29.03.2006 Tribunalul Prahovaa admis recursul, a casat încheierea și a trimis cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 15995/2005 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin sentința ce se va pronunța să se constată nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat "Chitanță" încheiat la data de 19.02.2005 între părți.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul o convenție materializată prin înscrisul sub semnătură privată menționat, prin care ar fi vândut pârâtului autoturismul proprietatea sa, marca Opel Vectra cu suma de 3300 euro.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că fiind în imposibilitate financiară de a achita mai multe datorii contractate între timp, a împrumutat de la pârât suma de 300 de euro cu condiția de a-i restitui în 2 săptămâni, iar la această sumă a fost de acord că plătească o dobândă de 300 euro, pârâtul dorind să aibă o garanție cu privire la suma de 3000 euro pe care a împrumutat-o, sens în care a încheiat prezenta chitanță, însă niciodată nu a avut intenția și nu i-a vândut pârâtului mașina proprietatea sa.

A mai susținut pârâtul că întrucât nu a putut restitui suma împrumutată în termen de 2 săptămâni, pârâtul a formulat acțiune, deși i-a achitat până la finele lunii martie 2005, întreaga sumă pe care acesta i-a împrumutat-o, respectiv 3000 de euro.

La data de 21.03.2006 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizarea acțiunii principale, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a convenției materializată prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță", încheiat între părți la data de 19.02.2005, ca urmare a intervenirii erorii obstacol - error in negotio -care face inexistent acordul de voință între părți.


În prezenta cauză, așa după cum susține reclamantul, între acesta și pârât a existat o înțelegere prin care pârâtul i-a împrumutat suma de 3.300 euro ce urma a fi restituită în 2 săptămâni de la data împrumutului, la data de 06.03.2005 și numai pentru siguranța restituirii acestei sume s-a încheiat chitanța, niciodată acesta neînțelegând să vândă autoturismul marca Opel pârâtului.

De asemenea, la data de 21.03.2006, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul, ca nefondată și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul susținut că reclamantul prezintă o altă situație decât cea constată la momentul 19.02.2005 prin înscrisul încheiat cu acesta, respectiv că a vândut autoturismul marca Opel Vectra contra sumei de 3.300 euro convenită de comun acord ca și preț, iar prin același înscris reclamantul s-a obligat ca în termen de o săptămână să perfecteze actele la organele abilitate, dar că după trecerea a mai mult de o lună, în urma demersurilor repetate făcute în sensul de a-1 convinge să meargă la poliție pentru perfectarea actelor, a fost nevoit să promoveze acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 pr.civ. prin care să se constate operațiunea juridică intervenită, dar că în tot acest interval de timp, reclamantul s-a folosit de mașină pe care a vândut-o, dat fiind faptul că a fost de acord să i-o mai lase timp de o săptămână pentru aop regăti pentru inspecția, urmând ca aceasta să fie predată efectiv la momentul încheierii actului la poliție.

A mai precizat pârâtul că la data încheierii chitanței, în urma prețului convenit, i-a fost predată cartea de identitate a mașinii nr. - care se află și în prezent în posesia sa.

La data de 24.05.2006 pârâtul a formulat cerere de conexare a dosarului nr. 15955/2005 la dosarul nr. 5292/2005.

Prin încheierea din data de 08.06.2006, instanța, având în vedere obiectul cererilor de chemare în judecată formulate de părți și conținutul deciziei de casare a Tribunalului Prahova (nr. 316/2006), a dispus conexarea dosarului nr. 15955/2005 la dosarul nr. 5292/2005.

Prin sentința civilă nr. 10096 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea conexă formulată de reclamantul-pârât, domiciliat în,-, - se. B,. 22, jud. P în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, domiciliat în P,-, jud. P și în consecință:

A constatat că a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca OPEL VECTRA cu numărul de inmatriculare -, de la pârâtul-reclamant, în calitate de vânzător, la reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător, conform înscrisul sub semnătură privată intitulat "CHITANȚĂ" încheiat la data de 19.02.2005 iar în conformitate cu art. 1171 civ. prezenta hotărâre va ține loc de act de vânzare- cumpărare.

A respins acțiunea conexă formulată de pârâtul-reclamant, ca neîntemeiată.

În baza art. 274 pr.civ. a obligat pârâtul-reclamant, la plata sumei de 619,9 lei către reclamantul-pârât, reprezentând taxă timbra și onorariu apărător.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 533 din 28 septembrie 2007, tribunalul a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu și a anulat apelul ca fiind netimbrat, obligând apelantul - pârât la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.5 și 6 Cod procedură civilă în sensul că în mod greșit instanța de apel a invocat din oficiu la termenul din 28 septembrie 2007 excepția netimbrării apelului anulându-l pentru netimbrare.

Susține recurentul că instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ atunci când nu i-a acordat un nou termen în vederea consultării unui apărător, a motivării și timbrării apelului, deoarece la termenul la care s-a soluționat cauza a fost în imposibilitatea de a se prezenta din motive obiective.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.

În ședința publică de judecată din 23 ianuarie 2008, intimatul prin apărător a invocat excepția inadmisibilității recursului dat fiind situația reală de la instanța de apel în sensul că au fost acordate trei termene dar recurentul nu a înțeles să timbreze, iar instanța a pronunțat o soluție legală.

Analizând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Din dispozițiile art.35 (1 ) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 cu modificările ulterioare rezultă că taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar instanțele judecătorești în mod cu totul excepțional pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată, iar la pct.(5) același text de lege precizează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În speța de față recurentul a fost înștiințat prin citația pentru termenul din 28 septembrie să depună taxa judiciară, fiind precizat și cuantumul acesteia și al timbrului judiciar.

Pârâtul recurent nu numai că nu a timbrat cererea de apel, dar la termenul de judecată din 28 septembrie 2007 nici nu s-a prezentat,la dosarul cauzei neexistând nicio cerere sau dovadă prin care să facă dovada imposibilității prezentării sale.

Față de cele mai sus arătate recursul pârâtului se privește ca nefondat.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului invocată de intimat prin apărător, aceasta urmează a fi respinsă în cauză nefiind incidente dispozițiile legale în acest sens deoarece nu suntem în nici-una din situațiile de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele ce preced, curtea va respinge excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimat și în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimat.

Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâtul, domiciliat în P- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 533 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în - -1.B.22, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 ianuarie 2008.

Președinte, Judecători,

C ,

Grefier,

Red. EC

Tehnored.NM

2 expl./11.02.2008

5292/2005 Judec.

a- Trib.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Ploiesti