Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 65
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în or.,- B, jud.I, împotriva sentinței civile nr.1323/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul București și intimata-pârâtă Primăria Municipiului P reprezentată de consilier juridic I, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea cere recurentului-reclamant să precizeze valoarea imobilului în litigiu, funcție de care se poate discuta competența materială a instanței.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, apreciază că valoarea imobilului în litigiu este de aproximativ 450.000 lei, respectiv 4,5 miliarde lei vechi.
Curtea pune în discuția părților excepția de necompetență materială, având în vedere valoarea precizată astăzi de recurentul-reclamant.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea excepției, admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și trimiterea dosarului la instanța competentă, respectiv Judecătoria Ploiești.
Consilier juridic I, având cuvântul, solicită admiterea excepției, Tribunalul Prahova nefiind competent să soluționeze în fond litigiul de față, având în vedere valoarea imobilului în discuție, astfel că se impune trimiterea dosarului la Judecătoria Ploiești.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat in judecată pe pârâta Primăria Mun. P, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate si liniștită posesie imobilul situat în P,-.
În motivarea acțiunii, reclamantul susținut că, autorii săi au avut în proprietate imobilul din-, din P, până în momentul în care statul l-a preluat abuziv, în prezent imobilul aflându-se în administrarea Primăriei Mun. P, care-l poseda fără un titlu valabil.
Reclamantul a mai susținut în motivarea acțiunii, că potrivit art.6 din Legea 213/1998 instanțele judecătorești au competența de stabili valabilitatea titlului în baza căruia statul are în proprietate un imobil, în urma comparării titlurilor, titlul său este favorabil, însă prin adresa nr. 39336/7.09.1999 Primăria i- comunicat că imobilul se află în administrarea din cadrul primăriei, fiind aplicabile dispozițiile art.480 Cod civil.
In dovedirea acțiunii reclamantul depus tabelul cuprinzând locuitorii imobilului, declarația din data de 14.02.1952, adresa nr. 39556/7.09.1999 emisă de Primăria Mun.P, adresa nr. 4035/2000.
Prin întâmpinare, Primăria Mun.P invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât Legea nr. 10/2001 cuprinde în norme speciale de drept substanțial si o procedură administrativă obligatorie si prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, iar în speță cererea fost introdusă după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin sentința civilă nr. 1323 din 19 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, reținându-se că după apariția Legii nr. 10/2001 care cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței, dreptul comun a fost înlocuit astfel că o acțiune în revendicare este inadmisibilă.
Cum acțiunea reclamantului a fost depusă la instanță la data de 26 iunie 2007, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta este inadmisibilă, reține instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit i s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare, deoarece imobilul în litigiu care aparținut bunicilor săi nu a fost niciodată proprietatea Statului Român, după naționalizare, bunicii săi au locuit în continuare în imobil.
Legea specială nr.- nu a fost folosită de reclamant deoarece acesta a aflat mult mai târziu de existența acestei proprietăți a autorilor săi și se cuvine a se aplica regula generală privind proprietatea prevăzută de Codul civil și Constituția României.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu privire la excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova în soluționarea acțiunii în revendicare, curtea apreciază că această excepție este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune în revendicare a imobilului situat în P,-, județul P, a cărui valoare a apreciat-o în fața instanței de recurs la 4,5 miliarde lei vechi.
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. b tribunalele judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, în cauza de față valoarea imobilului fiind sub această valoare.
De altfel, Tribunalul Prahova, prin sentința pronunțată a respins acțiunea în revendicare ca inadmisibilă, indicând ca și cale de atac pe cea a recursului, ori este știut că acțiunea în revendicare se atacă cu apel, de regulă.
Ar fi fost posibilă indicarea căii de atac a recursului dacă valoarea imobilului ar fi fost până la 1 miliard lei vechi, în atare situație, așa cum prevăd dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod pr.civilă, o astfel de hotărâre ar fi supusă recursului, dar în acest caz, tribunalul nu mai era instanță competentă material.
Rezultă așadar că în cauză este întemeiată excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, urmând să fie admisă în baza dispozițiilor art. 137 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, curtea va admite recursul și pe cale de consecință în baza dispozițiilor art. 304 pct.3 Cod pr.civilă va casa sentința civilă nr. 1323 din 19 octombrie 2007 Tribunalului Prahova și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Cu ocazia rejudecării în fond a cauzei instanța se va pronunța și asupra criticilor invocate de către recurentul-reclamant în cuprinsul motivelor de recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu.
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în or.,- B, jud.I, împotriva sentinței civile nr.1323/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, jud.P și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
CP/NM
2 ex.
4.02.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
