Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 66
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P-.8C.13, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 481 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P-.3.57 jud. P și intervenienții, domiciliată în P-.71.27 jud. P, domiciliată în P str. -.138.9 jud. P, domiciliată în P-.124.D.14, jud. P și (fiul lui și născut la 22 septembrie 1950) deținut în Penitenciarul Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat din Baroul Prahova, intimata-reclamantă asistată de avocat, din același barou și intimatul-intervenient, personal, lipsind intimații-intervenienți,.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 10 decembrie 2007 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că deși a susținut în fapt și în drept în fața instanței de apel excepția autorității lucrului judecat, tribunalul a încălcat dispozițiile art. 261 pct.5 Cod pr.civilă, pentru că deși avea obligația să arate motivele care au format convingerea instanței, precum și pe cale pentru care s-au înlăturat cererea părții, nu a motivat în nici un fel respingerea respectivei excepții, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civilă. Arată că reclamanta din prezenta cauză a avut într-un alt dosar, purtat între aceleași părți, calitatea de intervenientă, în cererea de intervenție în interes propriu solicitând să se constate că locuința este bun comun și să se dispună partajul în cote de 1/2, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel că instanța s-a pronunțat pe fond.
În prezenta cauză se solicită același lucru, de către aceleași părți, are același izvor de drept, deci există autoritate de lucru judecat asupra căreia Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat și nu a motivat hotărârea.
Pentru motivul arătat mai sus solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța asupra excepției.
Al doilea motiv de recurs privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30.familiei, cu privire la natura de bun comun a locuinței, fără să țină cont că era necesară demonstrarea dreptului de proprietate a bunului în patrimoniul comun pentru ca instanța să verifice dacă face parte din masa bunurilor de împărțit. Cu privire la dreptul de proprietate asupra casei arată că nu a fost dovedit, dacă a fost născut sau când s-a născut și nici dacă acest lucru s-a întâmplat în timpul căsătoriei.
Un ultim motiv de recurs privește faptul că instanța interpretat greșit și dispozițiile art. 201 Cod pr.civilă, deoarece nu a exercitat nici un control asupra corectitudinii și legalității întocmirii expertizei, expertul nu a prezentat procedeele de calcul și nici modul în care s-a ajuns la acele calcule și a respins și obiecțiunile formulate la cele două instanțe.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Avocat, având cuvântul, arată că recurentul critică hotărârea și eventual considerentele acesteia, excepția autorității de lucru judecat nu a fost motivată în scris, iar Tribunalul Prahovaa procedat corect când a considerat că nu erau întrunite cele trei condiții prev. de art. 166 Cod pr.civilă. Susținerile recurentului nu se bazează pe actele dosarului, primul dosar fiind între alte părți și având alt obiect, iar în cererea de intervenție din primul dosar intimata a susținut doar că este prejudiciată.
În ce privește al doilea motiv, din toate probele administrate a rezultat că pe terenul proprietatea părinților recurentului, soții au edificat construcția din venituri comune, în perioada primăvară -toamnă a anului 1970.
Cu privire la ultimul motiv de recurs arată că obiecțiunile au fost corect respinse de instanțe, diferența dintre expertiza depusă de recurent ca termen de comparație întocmită în anul 2003 și cea efectuată în 2006 în dosar, fiind de doar 100.000 lei.
Solicită așadar respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimatul-intervenient, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea hotărârilor anterioare care sunt legale și temeinice.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31.03.2005 sub nr- reclamanta a chemat in judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 1963-1973, iar în anul 1970 au construit împreună o casă în com., acoperită cu tablă, formată din 5 camere si dependințe.
În temeiul art. 115-118 Cod pr.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamanta nu a contribuit cu nimic la ridicarea acestei case, deoarece în perioada edificării construcției erau despărțiți în fapt.
La data de 30 mai 2005 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților, si, care alături de pârât sunt moștenitorii defunctului, titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care s-a ridicat construcția în litigiu.
Judecătoria Ploiești, după administrarea probatoriilor, la data de 16 ianuarie 2006, în baza art. 6736Cod pr.civilă pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în parte în principiu acțiunea și a constatat că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei prin construcție o casă de locuit situată în com. Bărcănesti, sat, nr.38 aflată pe un teren de cca. 800 mp. proprietatea autorului pârâtului și a intervenienților, fiecare fost soț având o cotă de contribuție de la dobândirea bunurilor comune.
În cauză a fost efectuată expertiză tehnică constructor având ca obiect identificarea si evaluarea construcției, precum si formularea propunerilor de lotizare
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 944/31 ianuarie 2007, admis în parte acțiunea si a dispus partajarea bunurilor comune potrivit încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 16.01.2006, cu omologarea variantei unice din raportul de expertiză întocmit de expert, variantă prin care pârâtului i s-a atribuit imobilul, iar pârâtei sulta în valoare de 21.600 lei.
Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii interlocutorii a declarat apel pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând refacerea probelor, inclusiv raportul de expertiză.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut imobilul în litigiu ca fiind bun comun, cât timp în perioada în care s- edificat acesta era despărțit în fapt de intimată, iar în realitate construcția a fost edificată de părinții săi ajutați de el, si mai mult chiar în perioada în care se pretinde că a fost dobândit bunul, respectiv 1970-1972, el nu figurează la rol cu nici o locuință, ci abia în anul 1986 fost înregistrat la rol cu locuință, astfel încât este evident că această construcție solicitată de intimată nu poate fi bun comun.
Un alt motiv de apel vizează faptul că în mod greșit s-au respins obiecțiunile formulate de acesta la raportul de expertiză, prin care s-a reținut valoarea casei de 43.200 lei, cat timp expertul nu a arătat metoda de calcul a obținerii valorii de circulație și nu a indicat actele normative pe baza cărora a aplicat coeficienții de corecție pentru a se verifica daca au fost sau nu corect aplicați.
Critica apelantul si faptul că expertul a formulat o singura variantă de lotizare prin care i- atribuit imobilul pe motiv că el este si titularul dreptului de proprietate asupra terenului, lucru ce nu este însă adevărat, deoarece nu el este proprietarul terenului pe care este amplasată construcția și ca atare trebuia făcută si o varianta prin care construcția să fie atribuită reclamantei, cu atât mai mult cu cat el a solicitat în mod expres acest lucru.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală si temeinică, dată cu interpretarea corecta a probelor administrate.
La termenul de judecata din data de 21.06.2007 apărătorul apelantului a depus la dosar un set de acte printre care și sentința civilă nr. 7585/30.09.2004 a Judecătoriei Ploiești, în raport de care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că între părți s-a mai purtat un proces având ca obiect partajarea locuinței ce face obiectul prezentei cauze.
Tribunalul, examinând sentința apelata în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, a pronunțat decizia civilă nr. 481 din 13 septembrie 2007, prin care a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de apelant și precum și apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 3086/7.05.1973 a Judecătoriei Ploieștis -a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți încheiată în anul 1963 din culpa exclusiva a pârâtului.
Conform declarațiilor martorilor audiați, coroborate cu răspunsurile părților, inclusiv ale pârâtului la interogatoriu, deși foștii soți s-au căsătorit în anul 1963, ei au ridicat o casă abia în anul 1970 pe terenul proprietate autorului pârâtului, ambii soți fiind salariați la acea data, casă la construirea căreia au fost ajutați atât de părinții reclamantei cât și de părinții pârâtului.
Astfel, atâta timp cât foștii soți au edificat casa în timpul căsătoriei fiind ajutați și de părinți, înseamnă că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de bun comun a locuinței, precum și cota egala de la dobândirea acesteia, întrucât din nici o probă administrată nu a rezultat o contribuție mai mare din partea vreunuia din cei doi soți.
Și motivul privind faptul că, greșit instanța de fond a reținut calitatea de bun comun a imobilului cât timp în realitate a fost construit de părinții săi, tribunalul l-a considerat nefondat, deoarece din probele administrate a reieșit că locuința a fost edificată de cei doi foști soți, iar motivarea că terenul era proprietatea autorului paratului, nu înseamnă automat ca locuința a fost construită de părinții pârâtului, cât timp din probe reiese numai că aceștia din urmă și-au dat acordul ca foștii soți sa-si edifice o locuință pe terenul proprietatea lor.
Mai reține tribunalul că nu are relevanță în cauză data înscrierii la rol a locuinței, atâta timp cât s-a dovedit edificarea acesteia în anul 1970.
Nici critica potrivit căreia in mod greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiza nu este întemeiata, întrucât în cuprinsul raportului de expertiză sunt indicate actele normative în baza cărora s-a stabilit prețul imobilului precum si cel pentru actualizare, respectiv Decretul nr.256/1984 si nr.93/1977 cu anexele lor si Buletinul informativ nr. 94/2005, acte în baza cărora expertul la stabilirea prețului de circulație a ținut seama de o serie de criterii negative si pozitive.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de către apelant tribunalul a analizat sentința civilă în baza căreia s-a invocat excepția și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1201 cod civil pentru admiterea unei asemenea excepții, respectiv identitatea de părți, obiect si cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, instanța interpretează și aplică greșit legea, respectiv art. 1021 Cod civil, încălcând totodată dispozițiile art. 261 al. 5 Cod pr. civ.
Astfel cu privire la excepția lucrului judecat instanța de apel se rezumă doar să afirme că excepția autorității de lucru judecat urmează să fie respinsă, întrucât după o analiză numai de judecători știută nu există identitate de părți, obiect și cauză.
A mai precizat recurentul că de vreme ce a prezentat argumentele pentru care a socotit îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil, instanța trebuia să argumenteze respingerea cererii.
De asemenea recurentul a învederat că instanța a interpretat greșit și dispozițiile art. 30 și 31 Cod familie cu privire la natura de bun comun a locuinței, fără să țină cont de nașterea dreptului de proprietate asupra acesteia în patrimoniul părților, neputându-se faptic a se reține că această casă a fost ridicată și dobândită în timpul conviețuirii.
Un alt motiv de recurs vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 201 Cod pr. civ. în sensul că deși instanța a dispus efectuarea unei expertize nu a efectuat nici un control judicios asupra corectitudinii și legalității întocmirii acesteia, refuzând să solicite explicații experților, în special a modalității de aplicare a corecțiilor.
În temeiul art. 308 al. 2 cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că sub aspectul excepției autorității de lucru judecat nu erau îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art. 1201 Cod civil și anume cele cu privire la obiect, cauză și părți.
A mai precizat intimata că față de probatoriile administrate instanța de fond a pronunțat Încheierea de admitere în principiu reținând la masa de partaj bunul imobil ca fiind comun, în cote de pentru fiecare parte, iar instanța de apel a considerat soluția ca legală, bazată tot pe probele cauzei.
De altfel, recurentul a formulat la prima instanță numai întâmpinare, iar nu și cerere reconvențională.
În ceea ce privește cerințele art. 201 Cod pr. civ. acestea au fost respectate, instanța de fond a solicitat părerea unor specialiști în cauză, iar raportul de expertiză respectă cerințele înscrise în art. 208-209 Cod pr. civ.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta a investit inițial Judecătoria Ploiești cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâtul.
Pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță la solicitarea părților s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților, și, care alături de pârât sunt moștenitori defunctului, titularul dretului de proprietate asupra terenului pe care se află construcția solicitată a fi reținută în masa bunurilor comune.
Împotriva hotărârii de primă instanță a fost declarat apel d e pârâtul.
În fața instanței de apel acesta prin apărător a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 7585/30.09.2004 a Judecătoriei Ploiești.
Tribunalul Prahova - Secția civilă, prin decizia pronunțată a respins excepția autorității de lucru judecat, modul de soluționare a acestei constituind primul motiv de recurs.
de art. 1201 Cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și de art. 166 Cod pr. civ. ca o excepție de fond, peremtorie și absolută, puterea de lucru judecat este atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între același părți, făcută între ele și în contra lor în aceiași calitate.
Așadar, pentru a verifica dacă există sau nu autoritate de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil și anume: părți obiect și cauză.
În ceea ce privește părțile, așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și s-a decis în jurisprudență, există identitate dacă în ambele procese participă același persoane ca titulare a drepturilor ce formează obiectul litigiului, chiar dacă în cele două cauze acestea au calități diferite.
Ori, în litigiul soluționat prin Sentința civilă nr. 7585/30.09.2004 a Judecătoriei Ploiești au figurat ca părți pe lângă, Primăria, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 P, în calitate de titulari ai drepturilor procesuale deduse judecății, cauza având ca obiect anulare titlu de proprietate asupra terenului și constatarea calității de proprietar exclusiv asupra construcției, precum și intervenienta și care a solicitat dreptul de a se constitui parte vătămată, cerând cota de din valoarea imobilului în litigiu.
În cel de al doilea proces și care face obiectul prezentului dosar au calitatea de părți foști soți, reclamanta și pârâtul, intervenienții fiind introduși în cauză numai pentru că imobilul casă cerut la partaj se află pe terenul bun coproprietatea lui cu ceilalți moștenitori ai defunctului.
Deci nu există identitate de părți în cele două litigii.
, nu există nici identitate de obiect, primul proces având așa cum s-a arătat mai sus ca petite anulare titlu de proprietate și constatare, iar cererea de intervenție în interes propriu solicitarea de a se da cota de din valoarea imobilului, deci pretenții, față de cel de al doilea litigiu având ca obiect partaj bunuri comune, deci stabilirea masei bunurilor comune, a contribuției fiecărui soț la dobândirea acestora și realizarea împărțeli prin formarea și atribuirea loturilor.
Totodată nu există nici identitate de temei juridic,și deci de cauză cele două procese urmărind folosuri practice diferite pentru părțile litigante.
Astfel, prin formularea cererii de intervenție în interes propriu intervenienta a urmărit ca prin constatarea caracterului de bun proprietate exclusivă a reclamantului să nu fie prejudiciată, iar prin cererea ce a stat la baza prezentei cauze determinarea masei bunurilor comune și să se pună capăt stării de devălmășie.
Pentru toate considerentele arătate Curtea consideră că în mod legal instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de apelant, recurent în dosarul de față prin apărător, motivul de recurs vizând modul de soluționare a acesteia fiind nefondat.
Nefundat este și motivul de recurs potrivit căruia instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr. civ.
Potrivit textului de lege menționat hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Ori, hotărârea recurată cuprinde în considerente atât motivarea soluției date excepției autorității de lucru judecat, cât și motivarea soluției dată pe fondul cauzei.
Sub aspectul motivului de recurs potrivit căreia instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 30 și 31 Cod familie, cu privire la natura de bun comun a locuinței, Curtea reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o corectă reținere a situației de fapt pe baza probelor administrate și o legală aplicare a legii la acesta.
De altfel, criticile privind modalitatea de interpretare a probelor țin de temeinicia hotărârii, iar nu de legalitatea acesteia și nu pot face obiect de cenzură în calea extraordinară a recursului ce nu poate fi exercitat, atunci când există trei grade de jurisdicție decât pentru motive de nelegalitate.
Tot un motiv de netemeinicie îl reprezintă și modul în care instanța a apreciat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, art. 201 Cod pr. civ. invocat de recurent constituind de fapt temeiul juridic al admisibilității probei cu expertiză.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P-.8C.13, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 481 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P-.3.57 jud. P și intervenienții, domiciliată în P-.71.27 jud. P, domiciliată în P str. -.138.9 jud. P, domiciliată în P-.124.D.14, jud. P și (fiul lui și născut la 22 septembrie 1950) deținut în Penitenciarul Ploiești, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red
2ex/04.02.2008
nr. 4326/2005 Judecătoria Ploiești
nr-
R
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
