Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.648
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.9/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimat G și MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru reclamanta recurentă și personal pârâtul intimat G, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul A prin Primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în substituirea avocatului, în reprezentarea reclamantei recurente, depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire și un set de înscrisuri în xerocopie, respectiv: certificat de moștenitor suplimentar nr.424/20.07.2001, dispoziția nr.820/26.06.2001 emisă de Municipiul A prin primar în baza Legii 18/2001, referat privind motivarea dispoziției nr.7063/21.06.2001, emise în baza Legii 10/2001, adeverința nr.536/A3/10.07.2001 al Consiliului Local al Municipiului A, contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.05.2003, cerere înregistrată sub nr.554/18.03.1991 al Cooperativei Agricole de Producție "" A, adeverință nr.688/960 emisă de către Direcția Agricolă A, notă explicativă, aviz nr.686/12.10.1978 al Consiliului Popular al jud.A, memoriu justificativ emisă de aceeași instituție, bilanțul suprafețelor pe categorie de folosință și proprietari emis de către Centrul de Proprietari Județean A, proces verbal încheiat la data de 21.08.1978 al Consiliului Popular al Municipiului A și tabel nominal cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în județul A se expropriază și se trec în proprietatea statului.
Reprezentantul reclamantei recurente și pârâtul învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantei recurente, solicită în principal admiterea recursului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul G, prezent personal, solicită respingerea recursului și arată că exproprierea nu s-a propus, terenul în litigiu există, acesta nefiind afectat de nicio construcție de interes public sau cale ferată.
În replică, reprezentantul recurentei, față de susținerile intimatului, solicită instanței să se ia în considerare raportul de expertiză depus la dosar.
Intimatul, față de solicitarea reprezentantului recurentei, învederează instanței că expertiza ce se regăsește la dosar a fost întocmită după vechiul plan cadastral.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.9/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de către reclamantele și împotriva sentinței civile nr.6162/28.11.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.1674/2005, având ca obiect acțiune în constatare.
Prin această decizie, tribunalul a menținut și confirmat soluția instanței de fond, care a respins acțiunea civilă precizată a reclamantelor împotriva pârâților G și Primarul mun. A, prin care ceruseră să se constate că pe terenul înscris în CF 1456 nr.top.2268/662, în suprafață totală de 6.475 mp, autoritățile competente ale statului au construit înainte de anul 1989, în partea de nord a terenului, adică a zonei de locuințe denumită "5 ", o cale ferată, blocuri de locuințe, garaje, drumuri și rețele edilitare, la care sunt racordate blocurile din zonă.
Totodată, reclamantele au mai cerut să se constate că toate construcțiile și utilitățile descrise mai sus au fost executate în mod abuziv întrucât autoritățile statului comunist român nu au avut un drept de proprietate asupra terenului, care nu a fost expropriat de la antecesorul lor și prin urmare, au cerut să fie obligat Primarul mun. A să pună la dispoziția reclamantelor și a pârâtului G, în calitate de moștenitori ai autorului comun - defunctul, în cotele ce lise cuvin legal fiecăruia, un teren în deplină proprietate și folosință, echivalent ca mărime cu cel cotropit în aceeași zonă sau într-o zonă apropriată.
De asemenea, judecătoria a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor, invocată de Primarul mun.
Prima instanță a constatat că imobilul evidențiat în CF 1456 -A nr.top.2268/662 - arător intravilan în suprafață de 6.475 mp, fără sarcini, constituie proprietatea tabulară a reclamantei, care deține cota de 400/6475, care deține cota de 2000/6475 și pârâtul G care deține cota de 4075/6475, dobândit de către aceștia prin moștenire legală după defunctul, decedat în anul 1991.
La rândul său, a dobândit acest teren în baza certificatului de moștenitor nr.S 215/1960, emis de fostul notariat de stat al raionului A, după defunctul, decedat în 1960.
S-a mai constata de către judecătorie că pârâtul Gas olicitat Primăriei A, prin cererea înregistrată sub nr.23120, un teren în compensarea celui înscris în CF 1456 nr.top.2268/662, dar prin Dispoziția nr.820/26.06.2001 s-a respins această notificare în baza 10/2001, cu motivarea că terenul din litigiu nu se încadrează în prevederile 10/2001 deoarece Statul nu a fost niciodată proprietar și nu a făcut niciodată obiectul vreunui act de expropriere.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor, formulată de către pârâtul Primarul mun. A, judecătoria a constatat că acțiunea reclamantelor este o acțiune în revendicare imobiliară întemeiată pe normele dreptului comun și aceasta este admisibilă și după intrarea în vigoare a 10/2001, neputând fi paralizată prin dispozițiile speciale, pentru că ar contraveni dispozițiilor art.41 li 135 din Constituție.
În continuare, pe fondul cauzei, raportat și la concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, s-a constatat că în urma stabilirii amplasamentului terenului înscris în CF 1456, nr.top.2268/662 în suprafață totală de 6.475 mp, suprafața de 4.894 mp este în continuare arător intravilan, liber de sarcini, apoi o suprafață de 336 mp este în continuare arător în intravilan, dar afectat de calea ferată, iar suprafața rămasă de 1.245 mp arător intravilan este ocupat de 3 blocuri de locuințe, cu nr.556-558, 7 garaje precum și un drum și rețele edilitare, toate aceste construcții fiind edificate anterior anului 1989.
Judecătoria a concluzionat că din probele administrate în cauză nu rezultă că municipiul A ar deține aceste construcții edificate pe teren și nici că această entitate ar fi creat reclamantelor vreun prejudiciu, situația în care acest pârât nu poate fi obligat la punerea la dispoziția proprietarilor a unui teren echivalent ca mărime cu cel ocupat, în deplină proprietate și folosință, astfel că a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Sentința judecătoriei a fost atacată cu apel d e către aceleași reclamante, care au criticat prima soluție cu argumentul că Judecătoria nu a pus în discuția părților împrejurarea dacă Municipiul A deține construcțiile edificate pe terenul din litigiu și respectiv, dacă poate sta în proces ca pârâtă, în această calitate.
S-a mai susținut că sentința este greșită și pentru faptul că motivarea este străină de natura pricinii, atunci când s-a reținut că nu s-au administrat probe din care să rezulte că municipalitatea ar fi proprietarul construcțiilor edificate pe teren, judecătoria reținând astfel greșit că despăgubirea în natură a reclamantelor ar trebui să fie făcută de cel care deține construcțiile edificate pe teren.
În al treilea rând, apelantele au susținut că judecătoria a apreciat greșit că municipiul A nu ar putea fi obligată să le despăgubească în natură, câtă vreme Primarul mun. A este reprezentatul autorităților care le-au cotropit terenul, fiind și beneficiarul investițiilor realizate.
Pârâtul G - fratele reclamantelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, susținând că terenul din litigiu a aparținut fostului CAP, iar foștii membri CAP și urmași lor au primit terenuri în compensare, conform 18/!991, inclusiv autorul părților - defunctul. Exproprierea pentru construcțiile de blocuri s-a făcut prin acordare de teren agricol în compensare, în alte zone ale județului A, iar terenul în litigiu este și actualmente în aceeași situație, nefiind afectat de lucrări de sistematizare, regăsindu-se între actuala calea ferată și digul de pe râul
Tribunalul a constatat că apelul reclamantelor este nefondat, reținând că extrasele de CF depuse la dosar atestă că începând cu anul 1962 statul nu a intervenit pe terenul din litigiu prin vreo formă de preluare. Practic, terenul din litigiu este în proprietatea tabulară a familiei de mai bine de 45 de ani, iar construcțiile ridicate sunt anterioare anului 1989, ocupând circa 2.000 mp din teren.
Or, în această ipoteză, apariția construcțiilor nu se putea realiza fără știrea proprietarilor și în plus, intimatul Gaa rătat că pentru această suprafață s-au primit terenuri în compensare în baza 18/1991. În plus, edificarea construcțiilor pe teren nu poate fi imputată municipiului A și astfel, nu există temei legal pentru obligarea la predarea unor terenuri în compensare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen, reclamanta -, recursul fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ. susținându-se că decizia tribunalului s-a adat cu aplicarea și interpretarea greșită a disp.art.480 civ. rap.la art.20, 44 și 236 din Constituția României, completat de art.1 - Protocolul 1 al CEDO și cu ignorarea dispozițiilor 213/1998, în condițiile în care statul român, prin municipiul Aaî nfrânt dreptul de posesie și de folosință al reclamantei asupra terenului în litigiu, prin realizarea unor lucrări de investiții anterioare anului 1989.
Recurenta a reiterat motivele criticile formulate în apel, cu argumentul că instanțele inferioare nu au pus în discuția părților împrejurarea dacă Municipiul A deține construcțiile edificate pe terenul din litigiu și respectiv, dacă poate sta în proces ca pârâtă, în această calitate.
S-a mai susținut că hotârărea este greșită și pentru faptul că motivarea este străină de natura pricinii, atunci când s-a reținut că nu s-au administrat probe din care să rezulte că municipalitatea ar fi proprietarul construcțiilor edificate pe teren, judecătoria reținând astfel greșit că despăgubirea în natură a reclamantelor ar trebui să fie făcută de cel care deține construcțiile edificate pe teren.
Recurenta a mai susținut că primele două instanțe au apreciat greșit că municipiul A nu ar putea fi obligată să le despăgubească în natură, câtă vreme Primarul mun. A este reprezentatul autorităților care le-au cotropit terenul, fiind și beneficiarul investițiilor realizate. în condițiile în care obligația de despăgubi în natură nu revine deținătorului construcțiilor realizate pe terenul în cauză, ci titularului dreptului de proprietate asupra terenului, în conformitate cu prevederile 213/1998.
În această ordine de idei, s-a arătat că beneficiarul majorității investițiilor edilitare este fosta Întreprindere Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă A, aflată în subordinea autorităților locale A, situația fiind similară și cu lucrările de infrastructură - cale ferată, drumuri, rețele de utilități, care se află în proprietatea publică a municipiului
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul - intimat G, acesta solicitând respingerea recursului și care, pentru termenul de azi, la solicitarea instanței de recurs și în baza art.305 pr.civ. a depus la dosar o serie de înscrisuri doveditoare noi, care au stata la baza respingerii notificării formulate în baza 10/2001 și unde, în baza documentațiilor tehnice și a schițelor de dezmembrare originale, vizate de A s-a reținut că terenul din litigiu este intact, compact și nu a fost afectat în nici un fel de detalii de sistematizare.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamantă, din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în speță nefiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, curtea va constata că tribunalul a interpretat corect disp.art. art.480 civ. rap.la art.20, 44 și 236 din Constituția României, completat de art.1 - Protocolul 1 al CEDO precum și dispozițiile 213/1998, chiar dacă nu a făcut o referire explicită la aceste texte de lege în conținutul considerentelor.
În acest context, curtea va constata că o acțiunea în revendicare de drept comun, întemeiată de dispozițiile art.480 civ. coroborată cu normele 7&11996, respectiv 115/1938 presupune cu necesitate ca un proprietar tabular să fi fost deposedat de către un terț. Or, în speță, mențiunile din extrasul CF 1456 atestă că cele două reclamante, împreună cu pârâtul - intimat G sunt în continuare proprietarii tabulari pe cote - părți ai terenului din litigiu, cu titlu de moștenire, titlu de moștenire obținut în anul 2001, la mai bine de 10 de ani de la pretinsa deposedare abuzivă (a se vedea extras CF 14356 și Certificat de moștenitor suplimentar nr.424/20.07.2001 emis de BNP ).
Cu alte cuvinte, curtea va constata că reclamantele și pârâtul sunt proprietarii tabulari actuali ai terenului de litigiu, transferat fără sarcini de la antecesorul lor, iar acest teren nu a făcut vreodată obiectul unor acte de naționalizare sau expropriere.
Mai mult decât atât, referatul final ce vizează motivarea Dispoziției de respingere a notificării formulate în baza -, ce se bazează pe documentații cadastrale originale și pe măsurători realizate de expertul topograf atestă că suprafața de teren din litigiu nu este sub nicio formă afectată de detalii de sistematizare, fiind în prezent un loc viran, în intravilan, terenul de 6.475 aflându-se intact și compact în perimetrul delimitat de prelungirea străzii A I, între Calea ferată Aradul și digul aflat pe malul râului
De asemenea, din procesele verbale de expropriere întocmite pentru terenurile din aceeași zonă, nu rezultă că, respectiv reclamantele și pârâtul ar fi fost afectați, numele acestora nefiind cuprinse în listele cu cetățenii cărora le-au fost expropriate diferite suprafețe de teren, pentru realizarea celor 3 blocuri, 7 garaje și drumul de acces din cartierul din
Prin urmare, curtea va constata că reclamantele nu pot invoca în favoarea lor disp.art.480 și nici cele ale 213/1998, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că aceștia sunt în continuare proprietarii tabulari ai întregului teren din litigiu și că dreptul lor, în componentele sale esențiale - posesia, folosința și dispoziția - nu le-au fost tulburate de către pârâtul - intimat municipiul
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev.art.312 pr.civ.rap.la art.304 pct.9 pr.civ, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.9/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.9/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.CP/02.07.2008
Tehnored.MM/2 ex/04.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud-,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
