Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 66/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 3: Carla
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 416/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatarea nulității.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat și avocat cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, și, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanțe că prin încheierea precedentă li s-a pus în vedere mandatarilor părților să depună la dosar actul de partaj și s-a prorogat discuția asupra stabilirii corecte a căii de atac raportat la valoarea acestui act de partaj intervenit între părți.
Se contată, de asemenea, că s-au depus la dosar întâmpinări formulate de către intimații și, și.
Instanța acordă cuvântul asupra situației constatate, precum și asupra stabilirii corecte a căii de atac raportat la valoarea actului de partaj dintre părți.
Avocat, având cuvântul, învederează că la dosarul de fond există actul de partaj, iar cu privire la valoarea exactă a imobilului supus partajului, precizează că în fapt acțiunea viza un partaj între mamă și fiică.
Avocat, având cuvântul, față de actul de la fila 20 dosar fond, apreciază că valoarea a fost estimată la 512 mil. lei, aceasta fiind valoarea declarată a actului de partaj, sens în care se depun la dosar certificate de atestare fiscală. Cu privire la calificarea căii de atac, deși ÎCCJ apreciază că este de luat în calcul valoarea de circulație a imobilului, consideră că prima instanță este judecătoria indiferent de valoarea actului de partaj între părți.
Avocat, reluând cuvântul, susține că în apel, corect s-a apreciat față de valoarea estimată a imobilului de peste cca 30.000 Euro, că prezenta pricină, având ca obiect o cerere în constatarea nulității unui act de partaj și a eliberării unui certificat de calitate de moștenitor, ambele fiind acțiuni personale patrimoniale, neevaluabile în bani, sens în care consideră că prezenta pricină se judecă în trei faze procesuale, inclusiv prezentul recurs. Mai susține că dublul grad de jurisdicție nu privește acțiunea de față, ce nu se încadrează în categoria acțiunilor susceptibile a fi supuse unei singure căi de atac. Declară că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.
Avocat, reluând cuvântul, consideră că față de primele două capete de acțiuni, neevaluabile în bani, competentă la fond este judecătoria, iar dacă se apreciază că acțiunea este una de natură succesorală, instanța de fond fiind judecătoria, în mod corect prima cale de atac este apel, cum corect a apreciat tribunalul. Mai arată că, față de petitul nr. 3 din acțiune, cu privire la constatarea nulității actului de partaj, care are o valoare de peste 5 mld. lei, aceasta atrage competența tribunalului ca instanță de fond, sens în care s-ar impune admiterea recursului de față și casarea cu trimitere în rejudecare, însă acest petit este unul secundar, dependent de primele două, acțiunea succesorală, indiferent de valoare, având trei căi de atac. Declară că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și valoarea imobilului ce face obiect al partajului, constată că în mod corect Tribunalul Sibiua fost legal învestit ca instanță de apel, sens în care hotărârea este supusă recursului, în al treilea grad jurisdicțional la prezenta instanță.
Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Sibiu pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că în mod greșit tribunalul a făcut aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, a desființat hotărârea de fond și a trimis cauza în rejudecare pe excepția inadmisibilității, sens în care nu s-a pronunțat pe fond. Se susține că aceste motive sunt de strictă interpretare întrucât nu a fost implicată o judecată a părților în condițiile unei nelegale citări, ci doar faptul că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în calea de atac a apelului împotriva sentinței de fond într-o pricină având ca obiect acțiune succesorală, constarea nulității actului de partaj, certificat de moștenitor. La primul termen, se susține, intimații învederează instanței două excepții: lipsa calității procesuale active a lui pe motiv că nu ar fi acceptat moștenirea și excepția inadmisibilității acțiunii, cu aceeași motivare față de neacceptarea moștenirii, sens în care instanța de fond nu se pronunță pe cea de-a doua excepție, deși instanța de fond a admis probațiunea și a constatat că reclamantul a acceptat moștenirea. Concluzionând, față de faptul că se apreciază că instanța de apel depășește limitele art. 297 Cod procedură civilă, încalcă principiul disponibilității părților, fără a introduce în cauză pe fratele vitreg al reclamantului, care a formulat cerere de intervenție în interesul acestuia și este de acord cu cele solicitate de reclamant, această intervenție fiind și unul din motivele de apel, prin acțiunea sa acesta venind în sprijinul fratelui ce solicită constatarea calității sale de moștenitor după tată, sens în care, pentru realizarea acestui drept procesual și față de faptul că nu este prejudiciată situația intervenientului, se impune respingerea dispozițiilor instanței de apel, admiterea recursului și casarea cu trimitere în rejudecarea apelului.
Avocat, având cuvântul pe fond, învederează că recursul vizează limitativ motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sens în care consideră că Tribunalul, ca instanță de apel, corect a apreciat susținerile părților, astfel că solicită respingerea recursului de față pentru faptul că nepronunțarea asupra unei excepții echivalează cu o nepronunțare. Astfel, se mai arată că sunt întrunite condițiile pentru casare cu trimitere în condițiile în care instanța de fond declară moștenitori pe cei doi și constată nulitatea unei acțiuni de partaj, fără a opina și motiva în considerentele hotărârii asupra acestui aspect. Solicită astfel respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții, -, -, și (decedat), acțiune continuată împotriva moștenitoarei acestuia -, solicitând:
- să se constate nulitatea parțială a certificatului de calitate de moștenitor nr.19/9.03.1999, emis de Notarul Public în dosarul succesoral nr.18/1999 în privința stabilirii calității de moștenitor a numitului (decedat la data de 18.03.1992), cu referire la succesiune defunctei Tutelea ns., decedată la data de 16.02.1983, a stabilirii cotelor de proprietate dar și a mențiunii lipsei oricăror altor moștenitori colaterali;
- să se constate calitatea de moștenitor, în gradul colateralilor ordinari, în favoarea defunctului său tată, decedat la data de 7.07.1983, cu privire la succesiunea defunctei Tutelea, decedată la data de 16.02.1983;
- să se constate nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.10/14.02.200l emis de Notarul Public în dosarele succesorale nr.11, 12, 13, 14/200l, în privința identificării unui străin față de relația de rudenie, ca moștenitor al defunctei Tutelea în partea referitoare la predarea cotei succesorale către masa succesorală a numitului decedat și în chestiunea stabilirii calității de unic moștenitor al succesiunii defunctei, decedată la data de 26.11.1999, în favoarea pârâtului;
- să se constate nulitatea actului declarativ de partaj "act de ieșire din indiviziune", autentificat sub nr.237/20.02.200l de Notarul Public, având în vedere faptul că actul este rezultatul unei fraudări a legii.
In motivare s-a arătat că reclamantul este fiul defunctului, decedat la data de 7.07.1983. Cu rea-credință, pârâții au ascuns faptul că tatăl său are calitatea de văr al defunctei Tutelea. Ca atare certificatul de moștenitornr.1293/1992 a constatat doar calitatea de moștenitor testamentar a pârâtului, iar la dezbaterea succesiunii nu au fost chemați și ceilalți veri. Atât timp cât a fost exclus de la moștenire se impune admiterea acțiunii, mai ales că nu există nici un grad de rudenie între defunctă și.
Prin întâmpinare pârâții, și au invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că nici reclamantul și nici antecesorul său nu au acceptat succesiunea în termenul legal. Pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâții - și - au fost de acord cu admiterea acțiunii.
Pârâta a lăsat la aprecierea instanței soluția.
Prin sentința civilă nr. 1564/2008 Judecătoria Sibiua respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâții, și și a admis în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul Împotriva Și, -, și - (decedat) și continuată împotriva moștenitoarei acestuia, - și în consecință:
S-a constatat calitatea de moștenitor, în gradul colateralilor ordinari, în favoarea antecesorului reclamantului, decedat la data de 7.07.1983, privitor la succesiunea defunctei Tutelea decedată la 16.02.1983.
S-a constatat nulitatea absolută a actului declarativ de partaj autentificat sub nr.237/20.02.200l de către Biroul Notarului Public.
Au fost respinse restul petitelor.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că defuncții Tutelea și Tutelea au fost proprietari asupra imobilului înscris în 10227 Sibiu, nr.top.3662/2/2/2, iar defuncții - și au fost proprietari asupra imobilului înscris în 12115 Sibiu, nr.top.5251/5/1. Acestea au fost trecute în proprietatea Statului Român după al doilea război mondial.
Prin sentința civilă nr.6876/2000 a Judecătoriei Sibius -a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară. Prin certificatul de moștenitor nr.730/67 emis de fostul notariat de Stat Sibiu s-a constatat în favoarea numitelor Tutelea și calitatea de moștenitoare după defunctul -. Prin certificatul de moștenitor nr.21/1999 eliberat de Biroul Notarului Public s-a stabilit, în favoarea numitei Tutelea, calitatea de moștenitoare după defuncta -. In favoarea acesteia s-a stabilit prin certificatul de moștenitor nr.10 emis de același birou notarial calitatea de moștenitoare după defunctul ei soț, Tutelea.
Prin certificatul de moștenitor nr.19/199l emis de Biroul Notarului Public s-a stabilit că după defuncta Tutelea au calitate de moștenitori acceptanți: -, și în calitate de veri primari în cote egale.
Prin certificatul de moștenitor nr.1293/1992 emis de fostul Notariat de Stat Sibiu s-a stabilit calitatea de moștenitor a lui, după defunctul -.
Pârâta - este moștenitoare după defunctul ei soț, -.
Prin actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr.237/200l de către Biroul Notarului Public s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor înscrise în 10227 Sibiu, nr.top. 3662/2/2/2 și în 12115 Sibiu, nr.top. 5251/5/1, primul fiind atribuit pârâtului, iar cel de-al doilea pârâtului -. Prin încheierea nr.1909/21.02.200l, s-au efectuat operațiunile în cartea funciară.
Reclamantul a făcut dovada că este singurul moștenitor după tatăl său, decedat la data de 7.07.1983. Acesta nu a acceptat moștenirea după defuncta Tutelea decedată la data de 16.02.1983. La data decesului său reclamantul era însă minor fiind născut la data de 1.03.1975. Este adevărat că nici după ce a devenit major nu a făcut un act expres de acceptare a succesiunii după defunctă însă nici pârâții, și - nu au făcut o atare acceptare decât în momentul în care au promovat acțiunea în revendicare. Ca atare, nu i se poate crea reclamantului o situație mai defavorabilă în raport cu aceștia. Atât timp cât s-a considerat că cei trei pârâți au acceptat succesiunea în termen se impune pentru egalitate de tratament să se considere că și reclamantul a acceptat succesiunea în termenul legal.
Acțiunea a fost considerată parțial întemeiată, deoarece atât timp cât nu au fost chemați la dezbaterea succesiunii după defunctă toți verii acesteia (respectiv moștenitorii), se impune să se constate nulitatea actului de partaj.
In privința celorlalte două petite acțiunea a fost considerată neîntemeiată pentru următoarele motive:
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă foarte clar că - a fost văr primar cu defuncta Tutelea și ca atare acesta avea vocație succesorală.
Față de acestea, în baza art.650 și următoarele din Codul civil, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active.
In baza art.276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și intimații - și, -.
Reclamantul critică greșita reținere a rudeniei dintre defuncta Tutelea și defunctul - -, ca și cea dintre defunctă și -, al cărui nume a fost artificial modificat, iar moștenirea acestui terț a fost dezbătută și soluționată prin certificatul de moștenitor nr. 1293/1992, la care nu au fost chemați și "ceilalți veri primari". La succesiune nu au fost chemați toți succesibilii.
Pârâții critică netemeinicia admiterii cererii, neconcordanța dintre dispozitivul sentinței și considerentele acesteia, faptul au calitate procesuală doar succesibilii care au acceptat moștenirea, reclamantul nu a dovedit acceptarea moștenirii de către tatăl său, nu se poate reține calitate de succesibil din egalitate de tratament și prin analogie, reclamantul nu a acceptat succesiunea, ei au certificat de moștenitor după Tutelea, care nu a fost desființat, excepția lipsei calității procesuale trebuia admisă și de asemenea și excepția inadmisibilității acțiunii, căci mai există un fiu ( -) care nu a fost parte în litigiu, actul de partaj nu este nul, sentința nu oferă o motivare a anulării acestui act.
Prin decizia civilă nr. 416/2009 Tribunalul Sibiua admis apelurile ca fondate, cu consecința desființării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 137.pr.civ. instanța are îndatorirea să se pronunțe asupra tuturor excepțiilor ridicate de partea interesată și nu se poate trece la judecarea în fond a cauzei mai înainte de a se pronunța asupra lor. Faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate, pe care nu a pus-o în discuția părților, constituie o nesocotire a dreptului la apărare, o vătămare adusă părții în sensul art. 105 alin. (2) pr.civ.
Atunci când în cadrul unui proces civil se invocă concomitent în fața instanței de judecată mai multe excepții procesuale, pentru o soluționare corectă, trebuie să se țină cont de regula consacrată de art. 137 alin. 1.pr. civ. să fie soluționate mai întâi excepțiile de procedură și mai apoi excepțiile de fond - "care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii." În prezenta cauză, fiind invocată inadmisibilitatea acțiunii, instanța trebuia mai întâi să se pronunțe asupra acestui aspect și abia apoi asupra calității procesual active, care este excepție de fond.
Apoi, principiul disponibilității, consacrat în prevederile art. 129 alin. 6.pr.civ. prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății, prin aceasta înțelegând faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, ci și conținutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. În principiu, determinarea limitelor litigiului sunt stabilite prin cererea introductivă de către reclamant, dar se ține seamă și de pozițiile procesuale ale intimatului, ale celorlalți participanți la proces, iar în unele cazuri, instanța, din oficiu, poate pune în discuția părților elemente ale cadrului procesual discutabile. În cauza de față, s-a relevat faptul că există și alte părți interesate sau cu calitate procesuală, care nu fac parte din cadrul procesual. Desigur că acestea nu pot fi introduse din oficiu în cauză, dar instanța, sesizând acest aspect, care poate afecta cu nulitate soluția, în lipsa tuturor părților interesate, poate pune în discuția părților acest aspect și dispune apoi în consecință. De asemenea, pentru evitarea judecății în condițiile omiterii unui succesibil este indicat la succesiuni să se ceară depunerea la dosar a arborelui genealogic al acesteia, existența căruia asigură participarea tuturor părților interesate.
Tot astfel, în termenii art. 261.pr.civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde (printre altele) motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. aceasta însemnând că orice încuviințare/respingere de cerere trebuie motivată, altfel se afectează cu nulitate hotărârea. În prezenta cauză, a fost anulat un act juridic producător de consecințe față de părți fără a se explica raționamentul care a determinat instanța să adopte o asemenea soluție, ceea ce nu se poate.
cu cele de mai sus, deși în practica juridică poate fi folosită analogia și există posibilitatea extinderii efectelor actelor juridice, acestea au loc în anumite circumstanțe, care ar trebui relevate sau existența lor să fie invocată și justificată. În sistemul nostru de drept, judecata acordă prevalență probelor administrate în cauză și, doar în lipsa acestora (ceea ce nu este cazul) sau a temeiului legal, în termenii art. 3.civ. judecata poate apela la principii de drept sau analogii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a apelurilor.
În motivarea recursului se arată că prin decizia atacată se aduce o gravă încălcare dispozițiilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă.
După cum se poate observa din analiza sentinței instanței de fond, această instanță a judecat fondul cauzei, iar la momentul pronunțării sentinței toate părțile erau legal citate sau aveau termen în cunoștință.
Nu este fondat nici cel de-al doilea motiv de desființare, în condițiile în care disponibilitatea acțiunii aparține reclamantului, singurul care poate determina cadrul procesual.
Intimații, și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Se arată că în fața instanței de fond s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se dispozițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Intimatul intervenient a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului reclamantului.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este fondat.
Potrivit art. 297 alin.1 Cod procedură civilă în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Potrivit acestui text de lege, instanța de apel poate dispune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarenumaiîn cele două situații expres și limitativ prevăzute de lege.
Faptul că prima instanță nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității nu se încadrează între situațiile reglementate de art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
De altfel, instanța de apel greșit a calificat inadmisibilitatea ca fiind o excepție supusă prevederilor art. 137 Cod procedură civilă.
constituiemijloace de apărarespecifice, caracterizate prin trăsături care le apropie și în același timp le deosebesc atât de apărările de fond, cât și de excepțiile de procedură. Prin intermediul lor, pârâtul, fără a contesta direct dreptul invocat de adversarul său, se opune acțiunii acestuia, declarând-o inacceptabilă.
Este artificială încercarea de a consacra o instituție distinctă a inadmisibilităților, cu atât mai mult cu cât din codul d e procedură civilă rezultă o clasificare a excepțiilor procesuale în excepții de procedură și excepții de fond, iar nu în excepții de procedură și inadmisibilități.
Noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Soluția de trimitere spre rejudecare este cu atât mai greșită cu cât inadmisibilitatea, fiind un mijloc de apărare, instanța a avut-o în vedere la momentul soluționării cauzeipe fond, considerând implicit că nu se impune admiterea acestei apărări.
Pe de altă parte, apărările nu trebuie puse obligatoriu în discuția părților.
Se mai reține că este lipsită de orice suport legal susținerea instanței că în lipsa citării tuturor moștenitorilor sentința ar fi nulă.
Nulitățile sunt expres prevăzute de art. 105 Cod procedură civilă și alte texte legale.
Instanța face o confuzie între nulitatea împărțelii reglementată de art. 979 Cod civil, prevedere ce se aplică în practica judiciară tuturor împărțelilor, și nulitatea hotărârii.
În situația dată, dacă un moștenitor nu a fost chemat în judecată, hotărârea nu îi va fi opozabilă, neputându-se susține că este nulă în raport de părțile din litigiu.
Mai mult, în prezentul litigiu, moștenitorul care nu a fost chemat inițial în proces a înțeles să intervină voluntar în proces astfel că orice viciu sub acest aspect este acoperit.
În materia succesiunilor depunerea arborelui genealogic poate prezenta un interes practic la deslușirea anumitor eventuale neclarități, însă depunerea acestuia nu garantează chemarea în judecată a tuturor părților.
Instanța de apel mai face referire și la aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă cu trimitere la o nemotivare a capătului de cerere referitor la anularea actului de partaj.
Sub acesta aspect se reține că instanța de fond a procedat la anularea actului de partaj pe motiv că la efectuarea acestuia nu au fost chemați toți
(continuarea deciziei civile nr. 66/18.02.2010)
moștenitorii cu vocație la moștenire, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 979 Cod civil.
O motivare succintă, dar la obiect, nu poate fi asimilată nemotivării.
Față de cele de mai sus, constatând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză devin incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 416/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă și se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, Tribunalul Sibiu, pentru judecarea în fond a apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 1564/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în același dosar, în virtutea rolului devolutiv a apelului.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 416/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, Tribunalul Sibiu, pentru judecarea în fond a apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 1564/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
23 Februarie 2010
Red./11.03.2010
/11ex/11.03.2010
:ia,
f:
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru, Carla
