Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1569/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.665
Ședința publică de la 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.439 din 27.03.3009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SA, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/01.09.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 1 dosar fond), avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte SC SA, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/05.01.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 18 dosar), consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, lipsind intimata-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelanților-reclamanți, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în principal schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată și în subsidiar, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Consideră că hotărârea atacată este dată cu încălcarea prevederilor art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 și a normelor metodologice de aplicare.
Aceste prevederi sunt aplicabile și în situația în care statul este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă statul mai deține participații a căror valoare este egală sau mai mare cu valoarea corespunzătoare a imobilului notificat.
Astfel că, nu este suficient ca un imobil să se afle în patrimoniul unei societăți comerciale pentru ca aceasta să aibă calitatea de "unitate deținătoare" în accepțiunea Legii 10/2001, abilitată să realizeze procedura de restituire.
Arată că dispozițiile legii speciale sunt de strictă interpretare și nu se aplică prin asimilare și altor situații, respectiv, societăților comerciale la care statul nu mai deține participații, așa cum este și cazul societății pârâte, în patrimoniul căreia este evidențiat imobilul în litigiu.
Instanța de fond a ignorat aceste dispoziții legale atunci când a considerat că pârâta este entitate investită cu soluționarea notificării apelanților și cu analiza valabilității actului de preluare realizat de stat. Pârâta nu are această investire legală, și numai instanța poate dispune, prin hotărârea judecătorească, obligarea pârâtei la restituirea imobilului, constatând în prealabil că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Având în vedere că imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți integral privatizată, dreptul apelanților la redobândirea în natură a imobilului depinde de constatarea faptului că bunul a trecut la stat fără titlu valabil. Astfel că, primul capăt de cerere nu poate fi respins ca lipsit de interes, căci de această constatare depinde dreptul apelanților la restituirea în natură.
În concluzie, văzând și faptul că pârâta nu este entitate investită cu soluționarea notificării, implicit, nu poate decide pârâta dacă imobilul a trecut la stat cu sau fără titlu valabil, consideră că se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței Tribunalului București și admiterea primului capăt de cerere astfel cum a fost formulat.
Mai mult, având în vedere considerentele reținute de instanță în sensul că apelanții sunt îndreptățiți la redobândirea în natură a imobilului, impunându-se admiterea apelului, schimbarea sentinței Tribunalului în sensul admiterii și capătului 2 de cerere.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate anterior ca fiind legală și temeinică, arătând că apelanții-reclamanți au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, în sensul că au formulat notificări în baza aceste legi înregistrate sub nr.2108 și nr.2109/2001, existente la dosarul cauzei, astfel că nu se mai justifică aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute la art.6 din Legea nr.213/1998.
Depune la dosar note scrise.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr-, reclamanții, și -, au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și SC SA, solicitând, în contradictoriu cu primul pârât, Municipiul B, să se constate că imobilul în suprafață de 814,20 mp situat în B, parte din imobilul situat în Bd.- -, număr poștal provizoriu 100/A, sector 3, fost - nr. 216, fost Șos.- -, FN (fost nr.224) a fost preluat fără titlu, și pe cale de consecință, în temeiul art.6 din Legea nr.213/1998, raportat la art.480 Cod civil, să se constate calitatea reclamanților de proprietari asupra imobilului, iar în contradictoriu cu pârâta SC SA, să se compare titlul reclamanților cu titlul pârâtei și să se dispună obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 814,20 mp, astfel cum a fost identificat mai sus.
Prin sentința civilă nr.439/27.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei de interes, pe capătul de cerere formulat de reclamanții, și -, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B Prin Primarul General, prin care se solicită să se constate că imobilul situat în B,- provizoriu 100, sector 3, în suprafață a 814,20 mp a fost preluat fără titlu și, pe cale de consecință, calitatea de proprietari a reclamanților asupra imobilului, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes, a admis excepția inadmisibilității pe capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA, prin care se solicită obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,- provizoriu 100/A, sector 3, în suprafață de 8 14,20 mp, a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, a respins cererea de chemare în garanție, privind pe Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, în ceea ce privește primul capăt de cerere, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.2 alin.1 litera i din Legea nr.10/2001 modificată, potrivit cărora în sensul acestei legi prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În prezenta cauză, reclamanții au formulat notificări în baza Legii nr.10/2001, înregistrate cu numerele 2109 și 2108/2001, iar prin dispoziția nr. 9512/8.02.2008 a fost declinată competența de soluționare a notificărilor, de la Primăria Municipiului B către SC SA, întrucât imobilul revendicat se evidențiază în administrarea SC SA.
Faptul că terenul în litigiu, deși a fost restituit formal foștilor proprietari printr-o modalitate legală în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr.279/1957, a rămas în stăpânirea de fapt a statului, atrage în mod evident concluzia că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, situație în care reclamanții, prin notificările formulate puteau solicita entității învestite cu soluționarea notificării de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluționare, stabilirea acestei împrejurări.
Această concluzie a instanței rezultă cu atât mai mult cu cât chiar în Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, pentru art.2 lit.i din lege se prevede că nu mai este necesară parcurgerea unei procedurii care ar implica preexistența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în temeiul art.6 din Legea nr.213/1998.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, tribunalul a constatat că reclamanții au înțeles să formuleze pe calea dreptului comun, art.480 și următoarele Cod civil, o acțiune în revendicare a terenului de 814,20 mp de la pârâta SC SA, solicitând instanței să compare titlurile deținute de cele două părți și să se acorde în mod evident preferabilitate titlului reclamanților.
au susținut că această acțiune este singura modalitate de a obține bunul în natură în materialitatea lui, că pârâta SC SA nu poate restitui în natură terenul, întrucât statul nu mai deține nici o participație, că numai societățile comerciale care mai dețin capital de stat pot avea calitatea de unitate deținătoare în accepțiunea Legii nr.10/2001, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001.
În raport de obiectul acestui capăt de cerere, tribunalul a avut în vedere Decizia nr.33/9.06.2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căreia, în interesul legii, instanța supremă a stabilit că în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001, și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice.
În prezenta cauză, tribunalul a constatat că pârâta este privatizată în totalitate și că susținerile reclamanților potrivit cărora nu se include în ipoteza reglementată de art.21 sunt reale.
Prin urmare, tribunalul a constatat că declararea ca neconstituțională a dispozițiilor art.I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005, prin care s-a abrogat sintagma "imobilele preluate cu titlu valabil", îndreptățește pe reclamanți să obțină restituirea în natură a imobilului în litigiu, de la societatea comercială privatizată integral, dacă în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării va califica împrejurarea că preluarea s-a făcut fără titlu valabil, în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării.
Așa fiind, instanța a apreciat că în cauză nu se poate reține susținerea reclamanților că imobilul preluat de stat fără titlu valabil, regăsit în patrimoniul
societății comerciale integral privatizate, se restituie în natură doar pe calea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil - dreptul comun, câtă vreme, chiar prin prevederile Legii nr.10/2001, se prevede posibilitatea restituirii în natură a terenului preluat fără titlu valabil de către stat, în cadrul procedurii administrative urmând a se avea în vedere dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, fără modificarea adusă de Legea nr.247/2005.
În raport de faptul că reclamanții au recurs la procedura Legii nr.10/2001, și în raport de Decizia ICCJ pronunțată în interesul legii, tribunalul a apreciat că cererea în revendicare formulată de reclamanți este inadmisibilă, fără a se putea invoca în cauză, încălcarea dreptului de liber acces la justiție.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel reclamanții, și -, pe care o consideră netemeinică și nelegală și, în consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Instanța de fond a ignorant aceste dispoziții legale atunci când a considerat că pârâta este entitate învestită cu soluționarea notificării apelanților și cu analiza valabilității actului de preluare realizat de stat.
În fapt, pârâta nu are această învestire legală, și numai instanța poate dispune, prin hotărâre judecătorească, obligarea pârâtei la restituirea imobilului, constatând în prealabil că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Cum imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizată, dreptul apelanților - reclamanți la redobândirea în natură a imobilului depinde de constatarea faptului că bunul a trecut la stat fără titlu valabil. Prin urmare, primul capăt de cerere nu poate fi respins ca lipsit de interes, căci de această constatare depinde dreptul apelanților la restituirea în natură.
Văzând și faptul că pârâta nu este entitate învestită cu soluționarea notificării, implicit, nu poate decide pârâta dacă imobilul a trecut la stat cu sau fără titlu valabil, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței tribunalului, admițând primul capăt de cerere astfel cum a fost formulat.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, curtea reține că prezenta acțiune în revendicare este formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat care nu se încadrează în definiția "unități deținătoare", în sensul dat de art.21 din Legea nr.10/2001, și nici în ipoteza art.29 alin.3.
Astfel, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicare pe drept comun în cazul bunurilor preluate de stat fără un titlu valabil, care fac obiectul unor legi speciale de reparație, luând în considerare că dispozițiile Legii nr.213/1998 reglementează regimul juridic al proprietății publice, prin art.1 din lege stabilindu-se că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
Mai mult, în practica judiciară sunt considerate admisibile, fiind judecate pe fond, acțiunile în revendicare privind imobilele trecute abuziv în proprietatea statului, formulate împotriva persoanelor fizice, aceeași rațiune existând și în cazul în care pârât este o persoană juridică de drept privat.
De asemenea art.45 din Legea nr.10/2001 nu face nici o distincție între actul de înstrăinare a unui imobil către o persoană fizică și cel către o persoană juridică, în cadrul procesului de privatizare.
Nu se poate reține nici inadmisibilitate a acțiunii în revendicare ce ar fi impusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 33/2008, întrucât o asemenea soluție nu este consacrată prin decizia sus menționată. Astfel, se motivează în cuprinsul deciziei că, nu se poate aprecia că existența legii 10/2001 exclude, în toate situațiile posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional și trebuie să i se asigure accesul la justiție". Pe de altă parte, se arată că, adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenție, în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului pretins este efectivă. Faptul că această cale este sau nu una efectivă poate fi constatat printr-o analiză în concret a fiecărei cauze.
Prin urmare, acțiunea în revendicare este pe deplin admisibilă în speță, fiind necesară o analiză în concret a titlurilor de proprietate exhibate de păți, reclamant și pârât, analiză ce nu poate fi făcută decât în acest cadru procesual, situație în care în mod greșit tribunalul a admis această excepție.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cuprinsul mai multor decizii împotriva României ( cauza Lupaș, ) a statuat că art. 6 paragraful 1 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță de judecată să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, respectiv, ca restricțiile aplicate să nu restrângă accesul deschis acestei persoane, în așa fel încât sau până la punctul ca dreptul să fie atins în substanța sa intrinsecă.
A constata că există accesul la justiție, numai pentru a declara inadmisibilă o procedură inițiată de reclamanți, nu corespunde exigențelor impuse de art. 6 din Convenție, fiind necesar ca accesul să fie efectiv, adică să presupună o analiză în concret a fiecărei cauze.
În raport de aceste considerente în baza art. 297 alin. 1. pr. civ curtea admite apelul, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți, domiciliat în B,-, - 35,.1, parter,.2, sector 3, domiciliată în B,-, - 14,.A,.3,.12, sector 3 și, domiciliat în U,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.439 din 27.03.3009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SA, cu sediul în B,-, sector 3, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
8 ex./12.01.2010
TB-3 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
