Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVIL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR.68
Ședința public din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 799 din 20.10.2007, pronunțat de Tribunalul Timi ș - secția civil - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, se prezint reclamantul recurent G, consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Consiliul Local și avocat în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care reclamantul recurent G declar c a înțeles s formuleze prezentul recurs în nume propriu, neavând mandat și pentru intervenienta Asociația Civic Românesc din
Nemaifiind de formulat alte cereri de formulat, instanța acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicit admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalul Timi ș, conform formulrii lui în scris. În drept invoc prevederile art. 304 pct. 3,7,8,9 și 10 Cod procedur civil. Nu solicit cheltuieli de judecat.
Avocat pentru pârâtul intimat solicit respingerea recursului ca nefondat, fr cheltuieli de judecat.
Reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local solicit respingerea recursului, artând c nu este motivat în drept în termen. Fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 4040 pronunțat de Judec toria Timi șoara la data de 13.04.2005 în dosar nr. 797/2004 s-a respins acțiunea formulat de reclamanta împotriva Statului Român prin Consiliul Local și s-a disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulat de intervenientul
Prin sentința civil nr. 11170 pronunțat de Judec toria Timi șoara la data de 16.11.2005 în dosar nr. 6022/21.04.2005 s-a respins acțiunea formulat de reclamantul G, ca urmare a disjungerii cererii de intervenție, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local și, reținându-se c reclamantul nu are calitate procesual pentru capetele 1, 2, 4 din cerere și interes juridic pentru capetele 3 și 5.
Prin decizia civil nr. 327/A/17.04.2006 Tribunalul Timi șaa dmis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Judec toria Timi șoara. S-a reținut c reclamantul legitimeaz interes juridic în ce privește capetele 3 și 5 din acțiune, întrucât s-a adresat Primriei pentru atribuirea unei locuințe din fondul de stat în calitate de lupttor pentru revoluția din 1989, astfel c este justificat interesul su de a cere anularea hotrârii de repartizare unei alte persoane care nu ar avea acest drept, și de a se constata ilegal refuzul Primriei de a atribui o locuinț din fondul de stat.
Prin sentința civil nr. 8561/28.09.2006, pronunțat de Judec toria Timi șoara în dosar nr-, s-a respins excepția de necompetenta materiala a Judec toriei Timi șoara; s-a respins acțiunea formulata de reclamantul G, împotriva paraților Statul R, prin Consiliul Local al comunei, si, având ca obiect acțiune in constatare; a fost obligat reclamantul sa plteasc paratului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
Cauza a fost înregistrat pe rolul Judec toria Timi șoara, în dosar nr. 223/325/06.08.2006 în vederea rejudecrii pricinii pe fond ca urmare a casrii sentinței civile nr. 10170/16.11.2005, pronunțate de Judec toria Timi șoara în dosar nr.6022/2005, prin decizia civil nr. 327/A/17.04.2006, pronunțat de Tribunalului Timi ș în dosar nr. 1141/C/2006.
In ce privește excepția de necompetenta materiala a Judec toriei Timi șoara, s-a reținut ca prin prezenta cauza se urmrește constatarea nulitții unui act emis de Consiliul Local in cadrul prerogativelor sale de administrare a patrimoniului unitații administrative teritoriale consacrate de art.38 alin 2 lit. c din Legea nr.215/2001 si este circumscris raporturilor juridice civile, actul nefiind unul inclus in aria de reglementare a art.2 lit c din Legea nr.554/2001 privind contenciosul administrativ si care, in consecința, nu este supus competentei prevzute de acest act normativ.
Pentru acest motiv, excepția de necompetenta materiala a Judec toriei Timi șoara invocat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local a fost respins.
Reclamantul apelant a invocat și excepția nulitții absolute a Hotrârii nr.25/24.04.2002 a Consiliului Local, prin care s-a dispus repartizarea unei locuințe sociale familiei, instanța reținând c excepția este subsidiar constatrii refuzului ilegal al Consiliului de a-i atribui o locuinț.
Reclamantului, potrivit certificatului aflat la fila 30 dosarului administrativ cu nr.6022/2005 al Consiliului Local, vizând imobilul cu nr.268/A, i s-a recunoscut calitatea de "Lupttor pentru romane din 1989".
In considerarea acestui aspect, reclamantul a inteles sa se prevaleze de dispozițiile Legii nr.42/1990, care confer acestei categorii de personal o serie de drepturi, printre care si acela pretins de reclamant de a beneficia cu prioritate la închirierea si cumprarea de locuințe din fondul de stat (art.10 din Legea nr.42/1990).
Ulterior legea a fost abrogata prin Legea nr.341/2004 care prevede in acest sens ca persoanele prevzute la art.3 alin 1 lit b - lupttori pentru din 1989 - au prioritate in asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, in localitatea de domiciliu, daca nu au deținut in proprietate o alta locuința pana la data atribuirii".
Cererea pe care reclamantul afirma ca a adresat-o Consiliului Local in anul 1997, înregistrata sub nr.611/14.04.1997 - aflata la fila 29 dosarului administrativ nr.6022/2005, atașat la dosarul cauzei, vizeaz participarea acestuia (a reclamantului) la o licitație organizata pentru cumprarea unui spațiu comercial si acordarea unui teren intravilan in condițiile Legii nr. 18/1991 in vederea construirii unei locuințe.
Prima instanț a observat astfel ca solicitrile reclamantului formulate in anul 1997 exced drepturilor consacrate prin art.10 din Legea nr.42/1990 al crui conținut a fost redat mai sus si care vizeaz locuințe din fondul de stat.
Reclamantul formuleaz o cerere de alocare a unei locuințe din fondul de stat si apoi de recunoașterea dreptului sau de prioritate in baza Legii nr.42/1990 de aoc umpra, la data de 09.12.2002, când adreseaz o noua cerere aceluiași Consiliu Local al comunei, prin care atenționeaz ca nu a primit rspuns la petiția înregistrata sub nr.611/14.04.1997 (al crui conținut a fost redat in precedentul alineat).
Hotrârea Consiliului Local nr.25/24.04.2002, prin care a fost aprobata schimbarea titularului contractului de închiriere nr.239/14.02.2002 in favoarea numitului, este deci anterioara momentului prin care reclamantul a solicitat Consiliului Local sa îi atribuie o locuința in considerarea dispozițiilor art.10 din Legea nr.42/1990.
In acest context, nu s-a putut retine ca prin respectiva hotrâre (care a condus la închirierea locuinței numitului ) s-a adus atingere dreptului reclamantului de a beneficia la rândul sau de încheierea unui astfel de contract, întrucât la data respectiva Consiliul Local nu a avut înregistrat o cerere cu acest obiect din partea reclamantului.
Pe de alta parte, reclamantul nu a dovedit ca, ulterior adresrii cererii sale, parata a refuzat in mod nelegal sa ii atribuie o locuința, întrucât nu a fost dovedita existenta in patrimoniul acesteia a unei astfel de categorii de locuințe (locuințe sociale cum impune in prezent Legea nr.341/2004, care a abrogat Legea nr.42/1990) si nici ca reclamantul ar îndeplini condițiile impuse de art.5 din acest act normativ, respectiv de a nu fi deținut in proprietate o alta locuința.
De altfel, reclamantul nu a produs probe din care se reiese ca locuința închiriata numitului este una sociala si nici ca acesta nu a îndeplinit condițiile de închiriere a unei astfel de locuințe.
Faptul ca reclamantul a încheiat un antecontract de vânzare-cumprare cu numita, proprietara apartamentului 1 din imobilul situat in-/A nu prezint relevanta, întrucât imobilul vândut acesteia in baza Legii nr. 112/1995 si cel ce apreciaz reclamantul ca a fost închiriat numitului sunt bunuri diferite, dovada fiind ca au fost încheiate 2 contracte de închiriere (nr.l52/09.08.1996 cu si nr.17/08.04.2003 cu ).
Pe de alta parte, faptul ca imobilul închiriat in temeiul contractului nr. 152/09.08.1996, situat in-/A a fost ulterior vândut acestuia in baza Legii nr. 112/1995-contract de vânzare-cumprare nr.96/08.05.1997-intareste ideea ca nu este vorba despre locuințe sociale asupra crora ar putea invoca reclamantul drept de preferința la închiriere in considerarea dispozițiilor Legii nr.341/2004, întrucât Legea nr. 114/1996 interzice vânzarea acestor categorii de locuințe (art.47).
Pentru aceste considerente s-a conchis ca cererea reclamantului nu este întemeiata, ca acesta nu a fcut dovada refuzului nelegal al paratei de a-i închiria si apoi înstrina o locuința in considerarea calitții sale de Lupttor pentru revoluția din 1989 si nici ca Hotrârea nr.25/2002 a Consiliului Local ar fi nelegala.
Împotriva acestei hotrâri a formulat apel reclamantul G, înregistrat pe rolul Tribunalului Timi ș în dosar nr- la data de 23.02.3007, solicitând desființarea hotrârii și admiterea acțiunii pentru a-și putea redobândi proprietatea.
În motivare, a artat c instanța nu a respectat îndrumrile date prin decizia pronunțat în apel, în sensul c nu a cercetat modul de repartizare a locuinței din com.- familiei și nulitatea absolut a Hotrârii nr. 25/24.04.2002 a Consiliului Local. Prin precizarea depus la fila 20 apelantul reclamant a artat c imobilul înstrinat în anul 1997 numitei cu care a încheiat ulterior un antecontract de vânzare cumprare nu mai putea fi închiriat intimatului pârât, cruia nu i s-a solicitat declarația pe propria rspundere cu privire la nedeținerea unei locuințe dup anul 1990, contrar dispozițiilor Legii nr. 114/1996. Mai mult, faț de cererea depus în anul 1997 de atribuire a unui imobil ca spațiu comercial, era posibil repartizarea locuinței în litigiu, pân la perfectarea actului de vânzare cumprare cu proprietarul.
În drept, a invocat dispozițiile art. 48 alin 1 din Constituția României și dispozițiile Legii nr. 114/1996.
În dovedire, a depus extras CF nr. 43213
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului, artând c apelantul nu indic criticile aduse hotrârii instanței de fond, elementele de nelegalitate ale hotrârii Consiliului, nu are interes în promovarea acțiunii și nu a dovedit c intimatul a înstrinat o locuinț anterior momentului în care a primit în chirie imobilul ce face obiectul prezentei cauze.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și urmtoarele proc.civ.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Local, în reprezentarea Statului Român, a solicitat respingerea apelului, dup ce excepția nulitții a fost înlturat ca urmare a semnrii cererii de apel, artând c punctul 3 referitor la modul de repartizare a locuinței familiei reprezint o cerere nou, reclamantul nu are calitate procesual activ și interes în acțiune.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și urmtoarele proc.civ.
Instanța a dispus emiterea unei adrese ctre Consiliul Local pentru a comunica modul de soluționare a cererilor depuse de reclamant la 14.04.1997 și 7.12.2002 cu privire la atribuirea unei locuințe din fondul locativ de stat, justificarea poziției adoptate, dac reclamantul era îndreptțit la o astfel de repartizare, dac s-a verificat îndeplinirea condițiilor potrivit art. 5 din Legea nr. 341/2004 cu privire deținerea unei alte proprietți de ctre numitul și pentru a înainta dosarul administrativ care a stat la baza Hotrârii nr. 25/2002.
Relațiile au fost depuse în parte la filele 33-38, Consiliul învederând prin adres c alte acte nu au putut fi prezentate întrucât a expirat termenul de pstrare.
La termenul din 3.10.2007, în baza art. 51 proc.civ. instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interesul apelantului, formulat de Asociația Civic Românesc.
Prin decizia civil nr. 799 din 10.10.2007, Tribunalul Timi ș - secția civil - respinge apelul declarat de reclamantul - apelant, împotriva sentinței civile nr. 8561/28.09.2006, pronunțat de ctre Judec toria Timi șoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local și.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulat de Asociația Civic Românesc, cu sediul în
Pentru a pronunța aceast decizie civil, instanța de apel a reținut urmtoarea stare de fapt și de drept:
Acțiunea formulat de reclamantul apelant, inițial ca cerere de intervenție în interes propriu, a avut 6 capete de cerere, așa cum rezult din înscrisul depus la filele 3, 4 din dosarul nr. 6022/2005 al Judec toriei Timi șoara.
Imobilul din comuna,- este compus din 3 camere și anexe, 2 camere și anexele corespunztoare, fiind înstrinate în baza Legii nr. 112/1995 numitei prin contractul nr. 96/8.05.1997, anterior cumprtoarea având calitatea de chiriaș conform contractului nr. 152/1996. Cu toate acestea, în cartea funciar s-a întabulat cumprtoarea în cot de 1/1 prți.
Apelantul reclamant a fost mandatarul numitei în ce privește încheierea contractului de vânzare cumprare și administrarea imobilului, încheind și un antecontract de vânzare cumprare, care nu a fost perfectat din cauza interdicției de înstrinare prev. de art. 9 din Legea nr. 112/1995. Ulterior, procura a fost revocat, atribuțiile de administrare fiind repartizate intimatului pârât (fila 20 din dosarul nr. 797/2004).
Prin urmare, apelantul este terț faț de contractul de vânzare cumprare din anul 1997, iar promisiunea încheiat cu proprietarul nu îi confer legitimare procesual pentru a solicita anularea sau constatarea nulitții absolute. În aceeași ordine de idei, nu are legitimare nici pentru captul 4, respectiv radierea mențiunilor din CF nr. 7539. În plus, nu a dovedit motivele de nulitate invocate.
Cu privire la captul 2, obligarea Primriei la plata despgubirilor produse Statului Român prin punerea în imposibilitate de încasare a impozitului pe locuința în litigiu, reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, așa cum rezult din însși formularea petitului, astfel c nu are legitimare procesual nici pentru aceast pretenție.
De altfel, decizia de casare a Tribunalului Timi șai mpus doar reținerea interesului pentru capetele 3 și 5 din acțiune, fr a înltura reținerile primei instanțe privind lipsa calitții procesuale active pentru capetele 1, 2, 4.
Prin Hotrârea nr. 25/24.04.2002 Consiliul Local a atribuit intimatului pârât beneficiul contractului de închiriere pentru cea de-a treia camer din imobilul în litigiu, cu anexele corespunztoare, ca urmare a cedrii contractului de închiriere de ctre titularul.
Principalele elemente de nelegalitate invocate de reclamant se refer la faptul c pârâtul nu a depus declarația pe propria rspundere prevzut de Legea nr. 114/1996 și a înstrinat o locuinț dup anul 1990, astfel încât nu are dreptul la locuinț social, precum și faptul c intimatul Consiliul Local nu putea închiria ce înstrinase deja în anul 1997 ctre.
În cererea înregistrat la data de 14.04.1997 la Primria, aflat în dosarul administrativ privind pe, reclamantul a solicitat în principal, în temeiul Legii nr. 42/1990, participarea la licitația unui spațiu comercial pentru activitatea de producere materie prim pentru SC SA și acordarea unui teren intravilan, în baza Legii nr. 18/1991, în vederea construirii unei locuințe. În post-scriptumul acestei cereri, reclamantul a solicitat acordarea unui spațiu de locuit pân la rezolvarea cererilor menționate.
Prin cererea înregistrat la data de 9.12.2002 reclamantul a imprimat cererii de atribuire a unei locuințe din fondul de stat un caracter principal, învederând c o camer din imobilul din- este liber, și alte cereri de repartizare au fost deja soluționate.
La aceast din urm dat, locuința constând dintr-o camer era deja repartizat intimatului pârât, ca urmare a cedrii contractului de ctre titular.
Mai mult, apelantul nu a dovedit nici în prezent c îndeplinește condițiile prevzute de Legea nr. 341/2004 pentru acordarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale. Astfel, conform art. 5 alin1 lit. a din Lege reclamantul ar avea prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dac nu a deținut în proprietate o alt locuinț pân la data atribuirii. La data celor 2 cereri, reclamantul nu avea domiciliul stabilit în comuna, așa cum rezult din copia actului de identitate aflat la fila 62 din dosarul nr. 6022/2005, și eliberat la data de 24.01.2003. La rândul su, nu a depus declarația pe propria rspundere cu privire la o alt locuinț deținut în proprietate. Pentru soluționarea cererii nu a introdus acțiune pentru obligarea Consiliului Local la repartizarea unei locuințe sociale. De asemenea, imobilul în litigiu nu poate constitui locuinț social, întrucât nu ar fi fost posibil înstrinarea a 2 camere, act care nu a fost anulat, iar conform art. 39 și 47 din Legea nr. 114/1996 locuințele sociale fac parte din domeniul public și nu pot fi vândute.
Prin prisma acestor considerente, instanța constat c reclamantul nu a dovedit ilegalitatea refuzului de atribuire a unei locuințe sociale, perspectiv din care nu poate solicita anularea Hotrârii Consiliului Local nr. 25/2002, iar locuința respectiv nu îi poate fi atribuit (petitele 3, 5, 6).
C de-al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi reținut, întrucât așa cum s-a artat în anul 1997 s-a vândut doar apartamentul nr. 1 compus din 2 camere și dependințe, iar nu întreg imobilul compus din trei camere.
Instanța nu reține nici aprarea invocat de intimatul pârât Statul Român prin Consiliul Local în sensul c punctul 3 din cererea de apel reprezint o cerere nou, întrucât deși exprimat în alți termeni, petitul este identic cu constatarea ilegalitții Hotrârii nr. 25/2002.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța de fond a reținut corect c Hotrârea atacat a fost emis pentru administrarea patrimoniului, nu în exercitarea atribuțiilor de putere, astfel încât excede controlului contenciosului administrativ.
Prin urmare, în baza art. 296.proc.civ. instanța va respinge ca neîntemeiat apelul și pe cale de consecinț cererea de intervenție accesorie formulat de Asociația Civic Românesc.
Împotriva acestei deciziei civile de apel a declarat recurs, în termen legal, numai reclamantul G, în nume propriu, considerând-o netemeinic și nelegal, prtinitoare și pguboas pentru el, susținând c s-au înclcat prevederile Codului civil și art. 48 al. 1 și 3 din Constituția României, ca și prevederile OG96/1994 și Legii nr. 114/1996, ulterior precizându-și în drept motivele de recurs ca fiind cele prevzute de art. 304 pct. 3,7,8, 9 și 10 Cod procedur civil, fr îns a le dezvolta sub aspectul nelegalitții lor, conform art. 302/1, pct. 3 Cod procedur civil. Intimatul pârât, prin întâmpinare solicit respingerea recursului reclamantului
Verificând decizia civil recurat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedur civil și în raport de motivele de recurs invocate, faț de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauz, Curtea stabilește c recursul de faț al reclamantului G este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedur civil, s fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul aceluiași reclamant.
Într-adevr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constat c decizia civil recurat este legal și temeinic, întrucât instanța de apel a stabilit o corect stare de fapt și a fcut și o just aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, precitate, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine public de natur s atrag casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedur civil, corect fiind respins apelul reclamantului, pentru considerentele expuse judicios de ctre instanța de apel, însușite și de C, ca instanț de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, cu privire la invocarea de ctre recurent a motivului de netemeinicie de recurs, prev. de art. 304 pct. 10 Cod procedur civil, Curtea constat c la data promovrii recursului (15.10.2007), acest motiv de recurs a fost abrogat prin Legea nr. 219/06.07.2005, de aprobare a nr.OUG 138/2000, nemaifiind cazul analizrii lui, deoarece în prezent modificarea ori casarea unei hotrâri se poate cere în recurs doar pentru motivele de nelegalitate prevzute expres și limitativ - în art. 304 sub punctele 1 - 9 Cod procedur civil.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3 Cod procedur civil, invocat de reclamant, Curtea îl gsește total neîntemeiat, deoarece hotrârea recurat nu s-a dat cu înclcarea competenței altei instanțe, cauza parcurgând corect cele trei grade legale de jurisdicție, dup cum nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedur civil nu poate fi gsit fondat, cât vreme hotrârea atacat cuprinde în mod judicios expuse motivele pe care se sprijin, aceste motive nefiind contradictorii și nici strine de natura pricinii, ci dimpotriv instanța de apel a motivat temeinic respingerea apelului reclamantului, pe considerente legale concludente și pertinente de fapt și de drept, hotrând numai asupra obiectului cererii deduse prezentei judecți, potrivit dispozițiilor art. 129 al. 6 Cod procedur civil, exercitându-și și rolul activ impus de acest text legal și struind, prin toate mijloacele legale de prob pentru a preveni orice greșeal, privind aflarea adevrului în cauz, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corect a legii, în scopul pronunțrii unei hotrâri temeinice și legale.
De asemenea, instanța de apel prin decizia civil recurat nu a interpretat eronat actul juridic dedus judecții și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lmurit al acestuia, conform considerentelor precitate, încât deci nici motivul invocat în recurs, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedur civil, nu poate fi gsit întemeiat, în speț fiind aplicate corect prevederile art. 39 și 47 din Legea nr. 114/1996, ca și dispozițiile Legii nr. 341/2004 și Legii nr.112/1995, în raport de care s-a stabilit c acțiunea reclamantului nu este întemeiat și a fost respins ca atare.
În fine, recurentul mai invoc în drept și motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, dar Curtea constat c nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, de vreme ce hotrârea pronunțat în apel nu este lipsit de temei legal și nici nu a fost dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, cum s-a mai artat deja, reclamantul neindicând, în concret care ar putea fi elementele de nelegalitate ale menționatei hotrâri a Consiliului Local ori unde a greșit instanța de apel în cuprinsul hotrârii sale cu privire la modul în care s-a pronunțat faț de cererea sa, practic în recurs fiind reluate aceleași critici ca și cele invocate în apel, fcând doar afirmații referitoare la un pretins drept al su de proprietate, pe care îns nu-l justific și legitimeaz, ci se refer la înclcarea mai multor acte normative, dar nu indic ce depoziții legale nu au fost respectate și de ctre cine, recurentul neputându-se prevala de propria-i culp în recurs.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natur s fac admisibil acest recurs și s influențeze soluția pronunțat în cauz de ctre instanța de apel, care este deci corect sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedur civil, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului de mai sus, menținând în vigoare decizia civil atacat, pe care o verific drept legal și temeinic, fiind pronunțat în concordanț cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilitții, ce guverneaz procesul civil, în sensul rezolvrii prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauz a motivelor de recurs, invocate, prev. de art. 304 pct. 3,7,8,9 și 10 Cod procedur civil, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg și dezvoltate de
Intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 799 din 20.10.2007, pronunțat de Tribunalul Timi ș - secția civil - în dosarul nr-.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.02.2008
Tehnored /19.02.2008
Ex.2
Prim instanț:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
