Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 70/
Ședința publică din 21 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL P-PRIN PRIMAR, cu sediul în-, județul A, împotriva deciziei civile nr.297 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 0,30 lei-timbru judiciar și cu 14,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată depus la dosar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 14 februarie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3230/280/15.03.2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Pitești, prin primar și Serviciul Public de Exploatare a Municipiului Pitești să se constate că la data de 23 decembrie 1996 cumpărat în afară de imobilul casă situat în Pitești,-, și anexele acestui imobil, respectiv magazia, șopronul (garajul) și împrejmuirea, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.6. Pe cale de consecință, s-a solicitat obligarea pârâților la corectarea contractului de vânzare-cumpărare, data acestui act fiind 23.12.1996 și nu 13.01.1997, cum s-a menționat pe exemplarele aflate în evidența celui de-al doilea pârât.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.3895 pronunțată la data de 29 iunie 2007, respins acțiunea reclamantei, reținând ca dată reală a vânzării cea de 13.01.1997 și întrucât dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut de pârât, acțiunea este lipsită de interes.
Recursul declarat de către reclamantă a fost calificat de către Tribunalul Argeș la data de 11 octombrie 2007 ca fiind apel, fără a se motiva în vreun fel soluția adoptată.
Prin decizia civilă nr.297 pronunțată la data de 11 octombrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința, cu consecința admiterii acțiunii în sensul că s-a constatat intervenită vânzarea prin contractul nr.6/23.12.1996 a imobilului casă situat în Pitești,-, județul A, împreună cu anexele: magazie, un șopron și împrejmuire gard zidărie-cărămidă.
Pârâții au fost obligați la corectarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr.6/23.12.1996, aceasta fiind data vânzării, cu menționarea în act și a anexelor gospodărești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, din actele și lucrările dosarului, că pârâta a recunoscut existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor anexă, însă acțiunea nu este lipsită de interes, așa cum greșit a fost respinsă, întrucât în contractul de vânzare-cumpărare aceste imobile nu au fost evidențiate.
Potrivit art.1295 alin.(1) Cod civil, s-a statuat ca dată a vânzării cea de 23.12.1996, dată menționată și pe exemplarul aflat în posesia reclamantei și nu cea de 13.01.1997, evidențiată în arhiva pârâtului, dată când s-a achitat ultima a prețului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Municipiul Pitești, prin primar, înregistrat la data de 21 decembrie 2007, invocând nelegalitatea, urmare încălcării dispozițiilor Legii nr.112/1995.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin apărător, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate al reclamantei asupra anexelor imobilului cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, acțiune care privește deci un drept real imobiliar, fiind de necontestat caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea acestui drept.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, întrucât se urmărește constatarea dreptului de proprietate și asupra anexelor imobilului dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, obiectul cauzei este patrimonial și sub valoarea 100.000 lei. Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL P - prin primar, cu sediul în-, județul A, împotriva deciziei civile nr.297 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE EXPLOATARE A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.02.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
