Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 21 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții:, domiciliat în B, Calea, nr.53,.53,.A,.10, sector 1,., domiciliate în Pitești-,.1,.1, județul și, domiciliată în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.898 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la 14 februarie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.898/26 octombrie 2007, Tribunalul Vâlcea, constatând că cererea cu care l-au investit reclamanții, și este una prin care se contestă modalitatea de aplicare, în privința reclamanților, a dispozițiilor Legii nr.18/1991, precum și prin care se solicită drept de rentă funciară, a declinat competența soluționării capătului de cerere privind această parte din acțiune în favoarea Judecătoriei Horezu, după ce l-a disjuns.
În același timp, a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești, în condițiile Legii nr.10/2001, pentru construcțiile și terenul aferent lor situate în comuna Berbești, satul M, județul V, expropriate prin Decretul nr.10/1995, după ce fuseseră respinse excepția lipsei calității procesual pasive a instituției Prefectului, a Ministerului Finanțelor Publice, dar și pe cea a inadmisibilității cererii de acordare a despăgubirilor bănești în condițiile aceleiași legi. S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Secretariatului General al Guvernului și a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, în partea privitoare la cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru construcțiile și terenul aferent expropriat.
În motivare, analizându-se excepțiile invocate, s-a reținut în fapt că Secretariatul General al Guvernului are atribuții stabilite prin art.22 din Legea nr.90/2001 și nr.HG405/2004, situație în care această instituție față de dispozițiile art.21, art.23 și art.24 din Legea nr.10/2001, acesta nu are calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilelor la care se referă reclamanții, după cum nici atribuțiuni în centralizarea notificărilor sau a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești pe care ar fi presupus-o aplicarea art.36 din aceeași lege.
Cât despre Prefectul județului V și Ministerul Finanțelor Publice, aceștia au calitate procesual pasivă, tocmai în virtutea art.26 și următoarele și a art.36 din Legea nr.10/2001 modificată și completată.
Excepția de inadmisibilitate a fost invocată de către pârâtele Prefectura Județului V și Societatea Națională a Oltenia Tg.J - Exploatare Minieră de Berbești, susținându-se că nu ar exista dovada efectuării procedurii administrative, obligatorie în condițiile art.22 și urm.din Legea nr.10/2001.
Astfel, reclamantul nu a formulat decât simple petiții care însă nu au fost comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, așa că nu pot fi considerate notificări în sensul legii.
Instanța, constatând că într-adevăr nu s-a apelat la această procedura specială instituită de legiuitor, a arătat că formalitatea este una instituită în favoarea reclamanților, pentru a exista certitudinea respectării termenelor de decădere prevăzute de lege, or, în mod necontestat, atât miniere Berbești, cât și Prefecturii V, le-au fost adresate cereri exprese în restituirea fostelor proprietăți ale autorilor reclamanților.
În această situație, s-a constatat că acțiunea lor nu ar fi una inadmisibilă.
Asupra fondului însă, tribunalul a constatat că reclamanții nu dovedesc calitatea lor de persoane îndreptățite a li se plăti despăgubiri bănești pentru terenul și construcțiile expropriate prin Decretul nr.10/1995.
Aceasta, deoarece reclamanții în calitate de moștenitori ai autorilor și, proprietari ai acestor bunuri au renunțat în mod expres la succesiunea autorilor lor, singura ce și-a valorificat vocația succesorală fiind.
Moștenitoarea, în calitate de unic proprietar, a înstrăinat-cu contract autentificat în anul 1980-bunurile, către, această dobânditoare fiind cea asupra căreia a căzut exproprierea gospodăriei și căreia i-au fost achitate despăgubirile la momentul pierderii proprietății în favoarea statului.
S-a mai reținut, în același timp, că reclamanții nu au putut dovedi susținerile lor potrivit cărora, în succesiune ar mai fi existat și o altă construcție decât cea înstrăinată către nu, după cum nici faptul că vreunul din reclamanți ar fi deținut vreo proprietate ce ar fi făcut obiectul exproprierii prin decretul din anul 1985.
Asupra capătului de cerere disjuns, s-a constatat că el privește acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea a 70.500 mp. teren agricol, 650 pomi fructiferi și renta funciară pe 14 ani.
Acțiunea a fost, inițial, adresată Curții de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ, incluzând și cererea de plată a despăgubirilor pentru un număr de 8 construcții, cele ce fac obiectul părții de soluție sus expuse.
Această instanță și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea prin sentința civilă nr.21/F/C din 14 martie 2005, instanță care, înregistrându-se mai întâi cu dosarul în secția de contencios administrativ și fiscal, l-a scos, prin încheierea din 14 iunie 2005 de pe rolul acesteia și l-a trimis secției civile, constatându-se că ar fi vorba despre despăgubiri pretinse în temeiul Legii nr.33/1994.
Prin sentința civilă nr.683/1 martie 2005, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea, apreciind că există tripla identitate de obiect, cauză și părți față de pricina soluționată prin sentința civilă nr.757/2003 a Judecătoriei Horezu, rămasă definitivă prin decizia nr.792/2003 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin decizia civilă nr.515/R/25 octombrie 2004 Curții de APEL PITEȘTI.
Apelul declarat de reclamanți, împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.3/A/27 februarie 2006, care a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Vâlcea, apreciind că cererea este una fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Rejudecând astfel investit, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.819/20 octombrie 2006, respins acțiunea constatând că dispozițiile Legii nr.10/2001 prevăd în mod imperativ formularea unei notificări a persoanei juridice deținătoare, în caz contrar pierzându-se dreptul de a se solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanți a fost admis, prin decizia civilă nr.1/A-MF din 4 aprilie 2007 Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a constatat că acțiunea este una întemeiată în principal pe dispozițiile Legilor nr.18/1991, nr.1/2001, dar și pe cele ale Legii nr.10/2001, așa cum au fost toate modificate și completate prin Legea nr.247/2005.
De aceea, arată Curtea de Apel se impune, în temeiul art.16 pct.4, Cap.V din nr.HG1025/2005, introducerea în cauză a Comisiei Județene V pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Pe cale de consecință, cererea a fost reînregistrată la ribunalul Vâlcea care, potrivit îndrumărilor obligatorii ale instanței de casare, a introdus în cauză, în calitate de pârât, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate
Totodată, ținându-se cont de această îndrumare obligatorie, s-a pus în discuția părților competența de soluționare a capetelor de cerere fondate pe dispozițiile legislației funciare, distinct de cele fondate pe cele dispozițiile privind retrocedarea imobilelor construcții și terenuri, altele decât cele ce fac obiectul aplicării Legii nr.18/1991.
Asupra acestei excepții s-a constatat că, în temeiul art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 ca și al art.53 alin.2 și art.64 din Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, soluționarea cererilor foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, nemulțumiți de reconstituirea făcută, aparține sferei de competență a judecătoriilor în a căror rază teritorială se află terenul.
Cum din probele cauzei rezultă că terenul, potrivit rolului agricol al perioadei 1959-1961, s-a aflat în localitatea Berbești, intrând mai întâi în perimetrul Berbești, de la care a făcut obiectul exproprierii în vederea înființării Miniere Berbești, localitate ce intră în circumscripția teritorială a Judecătoriei Horezu, s-a constatat necompetența absolută, materială a tribunalului dea soluționa capătul de cerere vizând despăgubirile bănești pentru 7,5 ha. și valoarea plantației de pomi fructiferi, disjungându-se judecata acestui capăt și declinându-se, în favoarea Judecătoriei Horezu.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apel reclamanții, prin procuratorul-parte, care a criticat-o pentru greșita pronunțare în excepția de necompetență deși, în opinia lor, cererea de despăgubiri trebuia soluționată prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2004, probabil din eroare scrisă astfel, în realitate vizându-se Legea nr.10/2001.
Totodată, s-a solicitat schimbarea soluției primei instanțe în ceea ce privește rezolvarea capătului de acțiune ce se referă la imobilele expropriate prin Decretul nr.10/1985, respectiv a construcției și terenul aferent.
În acest sens, procuratorul, uzând de cunoștințe proprii a depus la dosar mai multe rânduri de evaluări pe care le consideră potrivite pentru imobile, atât pentru terenurile agricole-livezi, cât și pentru cele urbane.
Prin întâmpinarea sa, Oltenia Tg.J, Subunitatea Exploatarea Minieră de Berbești a solicitat instanței să califice criticile aduse hotărârii de dezinvestire, pronunțată de instanța de fond, drept recurs, care a fost tardiv formulat.
În privința cererii vizând modul de aplicarea a dispozițiilor Legii nr.10/2001 la o construcție și mai multe anexe gospodărești cu terenul aferent, s-a solicitat respingerea apelului, ca urmare a lipsei calității de persoană îndreptățite a reclamanților.
La rândul său, Prefectul Județului V, ca reprezentant al Guvernului României-Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a solicitat calificarea criticilor aduse soluției de declinare a unui capăt de cerere, drept recurs și constatarea tardivității formulării lui, iar pe fondul cererii de stabilire a îndreptățirii la despăgubiri pentru casă, anexe și teren, menținerea soluției tribunalului ca urmare a lipsei calității de proprietar la momentul exproprierii a reclamanților.
Prin încheierea din data de 14 februarie 2008, prezenta Cad isjuns criticile vizând soluția dată asupra competenței materiale de rezolvare a cererii privind terenurile agricole și, calificându-le drept recurs, a format un nou dosar, sub nr- asupra căruia s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 51/R din 14.02.2008, în dosarul de față rămânând spre soluționare criticile aduse modului de rezolvare a cererii de acordare a despăgubirilor pentru imobilele construcții și teren aferent, fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Astfel, prin motivele scrise de apel nu se arată în ce ar consta greșeala în stabilirea stării de fapt sau în aplicarea și interpretarea dreptului de către prima instanță de fond asupra cererii de restituire a construcției și terenului expropriate. Se susține numai că pârâta Berbești a defrișat livada și a demolat construcția, fără a plăti vreo despăgubire reclamanților expropriați în mod abuziv, fără respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate textele art.36 din Legea nr.10/2001 și art.9 din Decretul-Lege nr.467/1979 și respectiv art.30 din Legea nr.33/1994.
Curtea, examinând întregul dosar al pricinii, prin prisma tuturor apărărilor făcute, atât în fond cât și prin numeroasele memorii depuse la dosar de către mandatarul reclamantelor, adresate fie instanței, fie altor instituții publice, constată că nicăieri apelanții nu critică soluția pentru considerarea lor drept persoane neîndreptățite.
Astfel, prima instanță a statuat că reclamanții au renunțat la succesiunea autorilor de pe urma cărora provin casa și terenul aferent pentru care s-a formulat notificarea în urma căreia s-a ajuns la judecata de față.
Cercetând probele dosarului, instanța de apel constată că, la data de 18 aprilie 1980, numita a donat, către n, în deplină proprietate, casa de locuit aflată pe un teren de 250 mp. situată în V satului M comuna Berbești, județul V, în afara perimetrului construibil, calitatea de proprietară dovedindu-și-o cu certificatul de moștenitor nr.524/1980 eliberat de notariatul de Stat Județean V, fiind singura moștenitoare acceptantă aas uccesiunii tatălui său, care, la rândul său, dobândise construcția prin moștenire părintească de peste 30 ani (fila 614, dosar nr.1266/CV/2006 al Tribunalului Vâlcea ).
Întrebați, în ședința publică din data de 14 februarie 2008, cei doi apelanți prezenți, și despre situația juridică a bunului, aceștia au pretins că ar fi rămas coproprietari asupra casei cu caracter de, ca urmare a culegerii moștenirii de pe urma ambilor părinți, sora neprimind decât o altă casă veche și cele 5 anexe. Au mai susținut cei doi apelanți că ar fi contribuit financiar, în anul 1938, la construirea care face obiectul prezentei pricini, întrucât la acel moment era deja salariat.
Susținerea potrivit căreia pe teren s-ar fi aflat două proprietăți distincte, una dinainte de căsătoria tatălui, alta realizată în timpul căsătoriei cu mama petenților este nou făcută în apel, pe care instanța de fond nu o putea cerceta, nefiind investită cu statuarea asupra unui asemenea eventual drept.
Din acest punct de vedere, deci, văzând și dispozițiile art.292 alin.1 Cod procedură civilă, susținerea făcută oral cu prilejul acordării cuvântului în fond, fără a fi fost cel puțin invocată în condițiile art.292 alin.2 Cod procedură civilă, se constată a fi inadmisibilă.
De altfel, este ușor de observat că apelantul, pretinzând că în prezent are vârsta de 82 ani, nu putea avea în anul 1938 decât pe cea de 12 ani, așa încât nu putea fi director al Băncii de Investiții, așa cum a pretins în concluziile susținute în ședință.
Față de acestea, se constată că într-adevăr apelanții nu dovedesc vreun drept de proprietate asupra casei căzută sub expropriere în condițiile Decretului prezidențial nr.10/1 februarie 1985, unde se face mențiunea despre clădirea edificată în anul 1924, cu fundație de piatră, pereți de cărămidă și terenul de 250 mp. imobile situate în comuna Berbești la nr.18, proprietatea n, donatara ce a primit de la, potrivit actului despre care s-a făcut vorbire mai sus.
De asemenea, aceștia nu dovedesc existența unei alte construcții care să fi fost, eventual, preluată fără drept din patrimoniul lor, în măsura în care ar fi constituit coproprietate a tatălui, - a cărui moștenitoare a fost, în condițiile constatate de notarul public cu prilejul întocmirii actului de donație, numai sora, - alături de mama apelanților, a cărei moștenire eventual să o fi cules aceștia.
Neexistând o altă proprietate în afara celei căzută sub expropriere dintr-un alt patrimoniu decât cel al moștenirii, înșiși apelanții se referindu-se în mod expres la cea care a făcut obiectul acestei exproprieri, nefondată se constată a fi cererea lor de a primi despăgubiri în temeiul dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001, așa încât, nu există motive pentru a se desființa ori schimba sentința primei instanțe de fond, în partea privitoare la cererea vizând construcțiile și terenul aferent acestora.
De aceea, în condițiile art.296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamanții:, domiciliat în B, Calea, nr.53,.53,.A,.10, sector 1,., domiciliate în Pitești-,.1,.1, județul A și, domiciliată în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.898 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții PREFECTURA JUDEȚULUI V, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE V, COMPANIA NAȚIONALĂ A OLTENIA TG.J, cu sediul în Tg.J,--15, județul G, EXPLOATAREA MINIERĂ, cu sediul în Berbești, str.-, județul V, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,- și SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI cu sediul în B, sector 1,-.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red./3.03.2008
GM/13 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
