Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 795/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.795
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta domiciliată în B,-, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 107 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliată în R-, județul D, a domiciliată în B, Intrarea nr. 2, -.2,.2,.22, sector 6, domiciliată în comuna, sat, județul D, - domiciliată în R, sat, județul D, domiciliată în R, județul D, domiciliat în R-, județul D și domiciliată în R, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte, prin apărător, să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la udecătoria Răcari sub nr- reclamanții, a, -, -, și au chemat-o în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții sunt unicii moștenitori acceptanți ai succesiunii defuncților, decedat la data de 20.01.1985, decedată la data de 25.01.1996, decedat la data de 02.06.1997 și, decedată la data de 13.04.2000, toți cu ultimul domiciliu în orașul R, județul D, iar în subsidiar, în situația în care se va constata că pârâta ar fi făcut acte de acceptare a moștenirilor,să se constate că reclamanta, împreună cu soțul său, au adus construcțiilor din gospodărie următoarele îmbunătățiri: edificarea podului unei camere prin reconstrucția acoperișului, efectuarea lăstărelii camerei și învelirea cu tablă, precum și împrejmuirea gospodăriei cu gard din scândură.
În motivarea cererii, se arată că la data de 20.01.1985 a decedat a cărui masă succesorală se compune din dintr-o casă cu cinci camere și hol, din cărămidă, dintr-un grajd din bolțari, acoperit cu plăci de azbociment și din trei magazii din scândură acoperite cu carton, iar moștenitorii acestuia au rămas, soție supraviețuitoare, fiu, fiică și, fiică, că ulterior, la data de 25.01.1996 a decedat, a cărei masă succesorală cuprinde J din bunurile deja enunțate, plus ceea ce a moștenit de la defunctul său soț, și terenurile din titlul de proprietate nr.79763/29.07.1996, moștenitorii acesteia fiind cei trei descendenți, și și că la data de 02.06.1997 a decedat, ai cărui moștenitori sunt reclamanții, în calitate de soție supraviețuitoare și ceilalți descendenți, iar la data de 13.04.2000 a decedat cu moștenitori părțile din proces.
Reclamanții mai susțin că pârâta nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită în termenul de opțiune succesorală, fiind plecată în B de aproximativ 40 ani, reclamanții fiind aceia care au suportat cheltuielile de înmormântare și parastasele până la 7 ani pentru fiecare defunct în parte, edificând monument funerar pentru și un altul cu gard împrejmuitor și pentru.
Pasivul succesoral a fost estimat la 40.000 lei.
În drept, sunt enunțate disp.art.700 Cod civ. și 111 Cod proc.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care susține că ea a fost aceea care a suportat pasivul succesoral la decesul lui, iar defuncta a avut bani strânși pentru înmormântare, precum și defuncta.
Aceeași pârâtă solicită respingerea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală și cere ca reclamanta să-și evalueze pretențiile să se timbreze acțiunea în mod corespunzător, invocând excepția netimbrării.
Prin cererea reconvențională se solicită partajarea averii succesorale a defuncților, și, cerere la care a fost atașată dovada achitării taxei de timbru.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia motivat de faptul că susținerile pârâtei - reclamante nu sunt reale.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Răcari prin sentința civilă nr. 3012/7.11.2007 a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții, a, -, -, și împotriva pârâtei, a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă împotriva reclamanților - pârâți, a constatat că reclamanții în calitate de soție supraviețuitoare și, -, a, și, în calitate de fii, sunt moștenitorii defunctului, decedat la data de 02.06.1997, cu ultimul domiciliu în orașul R, județul D, a constatat că reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului care a acceptat tacit moștenirea autorului său, decedat la data de 20.01.1985, cu ultimul domiciliu în orașul R, județul D, alături de soția supraviețuitoare a acestuia, și, fiică a defunctului, sunt unicii moștenitori ai acestuia (ai lui ) și a constatat că aceiași reclamanți, în calitate de moștenitori ai defunctului, sunt unicii moștenitori ai defunctei, decedată la data de 25.01.1996, cu ultimul domiciliu în orașul R, județul D, a cărei moștenire a fost acceptată și de către, fiica acesteia, decedată la data de 13.04.2000, și avându-i și această defunctă ( ), ca unici moștenitori acceptanți tot pe reclamanți, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 20.01.1985 a decedat, în urma unui accident feroviar, avându-i ca moștenitori pe soția supraviețuitoare și copiii săi, persoana chemată la succesiune având dreptul de a accepta sau renunța la aceasta, iar termenul în care se poate exercita dreptul de opțiune este de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului persoanei în urma căreia apare vocația de a dobândi bunurile acesteia, consecința nerespectării termenului de opțiune de către moștenitori fiind aceea că se consideră că au renunțat la succesiune și că în speță, pârâta - reclamantă nu a făcut un act de acceptare expresă, urmând a se analiza existența unei acceptări tacite, fiind aceasta o manifestare de voință, indiferent de forma ei, pe care nu ar fi putut-o face decât în calitate de moștenitoare și din care să rezulte, fără echivoc, concret și pozitiv, intenția sa de a accepta succesiunea.
Prima instanță a apreciat că nu s-au dovedit a fi fost efectuate de către pârâta - reclamantă acte de dispoziție, acestea echivalând cu acceptarea tacită, reținându-se că dimpotrivă, actele pur conservatorii neimplicând acceptarea moștenirii, esența lor excluzând ideea că au fost făcute pe considerentul de proprietar al averii succesorale, iar luarea unor măsuri, participarea la funeralii, nu implică acceptarea tacită a moștenirii și nici luarea din patrimoniu a unui obiect ca amintire de familie (un tablou sau două), cu o valoare redusă de altfel, nu poate constitui act de acceptare tacită a moștenirii.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal apelanta pârâtă, susținând că pasivul succesoral constând în cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare privind pe defuncții și au fost suportate de ea în cuantumul arătat, urmând ca aceste sume să fie imputate celorlalți moștenitori în funcție de cotele ce se cuvin, că greșit s-a constatat de către prima instanță că reclamanții sunt unicii moștenitori acceptanți ai moștenirii celor 3 defuncți, întrucât din probele administrate rezultă că la data decesului tatălui său a făcut împrumut la CEC pentru suma de 10.000 lei pentru a contribui la înmormântarea acestuia, împrejurare dovedită cu martorii audiați.
Din această împrejurare apelanta susține că rezultă, fără nici un dubiu, că a înțeles să accepte moștenirea tatălui său, dovedind și faptul că în urma decesului părinților săi și-a însușit anumite tablouri ce compuneau patrimoniul acestora care din punctul său de vedere au valoare materială și morală.
Se concluzionează că actele făcute de către apelantă după decesul părinților săi dovedesc calitatea sa de moștenitor cu vocație succesorală, acceptând tacit moștenirea autorilor săi.
Prin decizia civilă nr. 107 din 13.03.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefundat apelul pârâtei, păstrând sentința atacată, cu respingerea cererii apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este cunoscut faptul că actele succesibilului pot fi considerate ca o acceptare tacită numai dacă din ele rezultă manifestare voinței de a accepta succesiunea. Voința de a accepta succesiunea trebuie să se manifeste prin acte neîndoielnice care să lase să se presupună neapărat intenția de acceptare a succesibilului.
Or, în cauză, din însăși motivarea cererii de către reclamantă - nu rezultă o atare intenție a acesteia, de acceptare a succesiunii, luarea unor bunuri de o mică valoare, suportarea cheltuielilor de înmormântare sau participarea la funeralii nu pot fi interpretate ca un act de acceptare tacită a succesiunii, actele enumerate având natura unor acte echivoce, nefiind,deci, în prezența unor acte ( fapte) materiale care să implice acte de acceptare tacita.
În contextul reținut, așa cum corect a menționat și prima instanță nu se mai impune și soluționarea cererii reconvenționale formulate de către pârâtă privind obligarea celorlalte părți la suportarea pasivului succesoral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs aceeași pârâtă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că cele două instanțe de judecată nu s-au pronunțat asupra cererii reconvenționale în cauză fiind indicate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta - pârâtă că a acceptat succesiunea autorilor săi în mod tacit, înțelegând să se comporte ca un adevărat moștenitor prin faptul că la decesul tatălui său a scos de la CEC o sumă de bani pentru a-i folosi la cheltuielile ocazionate de înmormântare, situație recunoscută de intimați în fața instanței de apel.
A mai arătat recurenta - pârâtă că a mai luat de la autorii săi o serie de tablouri și icoane care au o valoare morală, dovedind și din acest punct de vedere acceptarea succesiunii.
Solicită pentru motivele invocate admiterea recursului modificarea hotărârilor potrivit celor invocate.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice, recurenta - pârâtă nu a acceptat succesiunea defuncților, actele făcute de aceasta nu echivalează cu acceptarea succesiunii, voința de a accepta succesiunea trebuie să se manifeste prin acte neîndoielnice care să arate neapărat intenția de acceptare a succesibilului.
Mai susțin intimații - reclamanți, că în contextul arătat nu se mai impunea soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâta.
Ulterior recurenta a depus la dosar și concluzii scrise.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Consecința nerespectării termenului de opțiune de către moștenitori este aceea că se consideră că u renunțat la succesiune.
În cauza de față așa cum a reținut și instanța de apel, recurenta - pârâtă nu a făcut nici un act de acceptare expresă, iar în ceea ce privește acceptarea tacită, nu s-a dovedit să fi fost efectuate acte de dispoziție care să echivaleze cu acceptarea tacită.
Existența unei acceptări tacite presupune o manifestare de voință indiferent de forma ei pe care n u ar fi putut-o face decât în calitate de moștenitoare și din care să rezulte concret, fără echivoc intenția sa de a accepta succesiunea.
În cauza dedusă judecății recurenta - pârâtă cu probele administrate nu a reușit să facă dovada unei acceptări tacite a succesiunii defuncților, suportarea cheltuielilor de înmormântare sau participarea la funeralii, luarea unor bunuri de o valoare mică nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită, ci ele pot fi interpretate ca acte pur conservatorii.
Rezultă așadar că în mod corect cele două instanțe de judecată, printr-o interpretare a probelor administrate și dispozițiilor legale în materie, au reținut că în speță nu a existat o acceptare tacită a succesiunii defuncților în ceea ce privește pe recurenta - pârâtă.
În contextul existent în mod corect de asemenea, instanțele au respins cererea reconvențională formulată de recurenta - pârâtă, prin care se solicita partajarea averii succesorale de defuncților, astfel că și sub acest aspect criticile recurentei sunt nefondate.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta domiciliată în B,-, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 107 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliată în R-, județul D, a domiciliată în B, Intrarea nr. 2, -.2,.2,.22, sector 6, domiciliată în comuna, sat, județul D, - domiciliată în R, sat, județul D, domiciliată în R, județul D, domiciliat în R-, județul D și domiciliată în R, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C -, --- -, -,
Grefier,
Red. CP
Tehnored. CN
2 expl./1.10.2008
- Judec.
-
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
