Anulare act. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 793
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Iolanda
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în M- jud. P împotriva deciziei civile nr. 107 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în com. sat.1.A.1.3 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât, personal, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-reclamantă o notă de ședință - memoriu, înregistrată sub nr.10611 din 8 septembrie 2008.
Recurentul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-pârât, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că este nemulțumit de hotărârea Tribunalului Prahova pe care o consideră nelegală față de dosarul Judecătoriei Mizil privind anularea certificatului său de moștenitor despre existența căruia soția sa știa, fiind de față la eliberarea acestuia de către notariat.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului Prahova și a sentinței Judecătoriei Mizil și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să
constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.606/13.04.1979 emis de Notariatul de Stat Județean
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Mizil există dosarul civil nr.207/2007 având ca obiect partaj bunuri comune, prin care a solicitat la masa de partaj locuința compusă din 3 camere și sală, situată în orașul M,-, pretinzând că a construit-o împreună cu pârâtul.
Reclamanta a mai precizat că pârâtul, în cadrul probatoriilor administrate, a depus la dosar certificatul de moștenitor nr.606/1979, în care se menționează că locuința respectivă este moștenire de la mama acestuia și că ea nu a cunoscut de existența acestui certificat de moștenitor, până în momentul în care a fost depus la dosar.
Reclamanta a susținut că, în realitate, locuința menționată în certificatul de moștenitor a fost demolată în totalitate încă din anul 1970, de către ea și pârât, iar în locul acesteia a fost construită locuința actuală, pe fundație de beton armat, cu pereți din chirpici și centură din beton.
La data de 03 mai 2007 pârâtul a depus întâmpinare.
Pe această cale, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că certificatul de moștenitor nr.606/ 13 aprilie 1979 încheiat la Notariatul de Stat Județean Pac onstatat faptul că pârâtul este singurul moștenitor acceptant al succesiunii defunctei, decedată la data de 01 decembrie 1978, cu ultimul domiciliu în orașul M, ca și pe considerentul că din același,act rezultă faptul că masa succesorală rămasă la decesul acelei defuncte este reprezentată de suprafața de 400. situată în M,- și locuința situată pe același teren, construcție din paiantă, acoperită cu carton, compusă din 2 camere și un antreu.
în susținerea acelorași considerente, pârâtul a arătat că locuința descrisă în certificatul de moștenitor nu a fost demolată de acesta împreună cu reclamanta, ci doar au reparat-o, după cutremurul din 1977 -, ambii soți locuind împreună cu autoarea sa până la decesul acesteia.
În continuare, pârâtul a precizat că nu există nici-un motiv de nulitate al certificatului de moștenitor, că reclamanta este terț față de acest act, iar motivele invocate de aceasta sunt motive de nulitate relative și nu de nulitate relativă.
Pârâtul a mai menționat că - reclamanta a formulat prezenta acțiune pentru a tergiversa judecarea dosarului de partaj nr.207/2007 care în acest moment este suspendat în baza art.244 pct.l pr.civ. întrucât judecarea partajului atârnă de judecarea prezentei cauze și că el este bolnav de inimă, iar reclamanta este plecată în Spania din anul 2002, după plecarea acesteia el suferind 2 preinfarturi și că pe tot parcursul căsătoriei cu reclamanta, aceasta nu a avut serviciu, el fiind cel care a asigurat traiul zilnic și creșterea celor 5 copii rezultați din căsătoria lor.
La termenul de la data de 30 mai 2007, pârâtul, prin apărătorul său, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - excepție ce a fost unită cu fondul cauzei.
Tot la același termen de judecată pârâtul, prin apărătorul său, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei - excepția a cărei discuție a fost prorogată până la termenul de la data de 20 iunie 2007.
La termenul de la data de 20 iunie 2007, instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei, față de faptul că pârâtul nu a făcut dovada împrejurării că reclamanta a avut cunoștință de existența Certificatului de moștenitor nr.606/13 aprilie 1979 la o dată anterioară celei de 8 martie 2007, data depunerii actului la dosarul nr- al Judecătoriei Mizil, respectiv la o dată anterioară termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În cauză, s-au administrat probatorii cu acte, respectiv certificatul de moștenitor nr.606/13 aprilie 1979, fotografii, au fost audiați martorii reclamantei și și martorii pârâtului și, a fost luat interogatoriul pârâtului și a fost efectuată o cercetare locală.
Prin sentința civila nr 1149 din 3.10.2007 a Judecătoriei Mizila fost respinsa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, dispunându-se admiterea acțiunii acesteia in sensul ca s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a certificatului de moștenitor nr. 606/ 1979 eliberat de Notariatul de Stat Județean P in ceea ce privește imobilul "CASA" edificat din paianta, acoperit cu carton, compus din 2 camere și un antreu, situat în M,-, județul
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut ca reclamanta a dovedit cu ansamblul probator administrat la cererea sa, în cauză, faptul că a refăcut din temelie împreună cu soțul său, locuința indicată în certificatul de moștenitor nr.606/ 13 aprilie 1979 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean P -, fapt care probează fără putință de tăgadă interesul de a solicita cenzurarea aceluiași act, care produce efecte juridice în defavoarea sa în procesul ce are ca obiect partajul bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei.
De asemenea, in urma analizei detaliate a materialului probator, prima instanța a apreciat ca locuința în litigiu este o construcție edificată în timpul vieții autoarei pârâtului, de către soții și, în urma demolării casei vechi bătrânești, ce a aparținut mamei pârâtului.
împotriva acestei sentințe, in termen legal, a declarat apel paratul, precizând ca, in mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o pentru ca motivele susținute de reclamanta sunt de nulitate relativa si nu de nulitate absoluta, iar certificatul de moștenitor a fost emis in 1979, acțiunea fiind promovata in anul 1997.
Eronat instanța de fond a îmbrățișat punctul de vedere al reclamantei in sensul ca nu a avut cunoștința despre acest certificat, martorul relatând ca paratul i-a citit respectivul act in urma cu 20 de ani.
Apelantul a mai arătat ca instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității întrucât împreuna cu concluziile scrise după dezbateri au fost depuse la dosar acte noi ce nu au fost discutate in ședința publica, dar si ca in mod greșit a fost admisă acțiunea deși reclamanta nu a făcut dovada
proprietății asupra imobilului, ci doar a afirmat ca a construit respectivul bun in timpul căsătoriei.
Doctrina si practica judiciara sunt constante in a aprecia ca un terț care pretinde un drept de proprietate trebuie sa facă dovada respectivului drept pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor, aceasta acțiune îmbrăcând forma unei adevărate acțiuni in revendicare.
Chiar si in ipoteza in care construcția ar fi fost edificata de soți pe terenul proprietatea mamei paratului, in baza unei prezumții legale absolute aceștia ar fi dobândit numai un drept de creanța si nu un drept real asupra construcției, la data executării imobilului autoarea apelantului trăind.
Din punct de vedere procedural in cauza trebuiau sa figureze toți moștenitorii defunctei, inclusiv si, chiar daca aceștia au fost renuntatori pentru ca nulitatea unui act are ca efect desființarea acestuia si repunerea pârtilor in situația anterioara.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimata reclamanta legal citata nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în fata instanței la termenele de judecata.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 107 din 20 februarie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de pârât și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, reținând în fapt următoarele:
In primul rând, instanța de apel a apreciat ca soluția data de Judecătoria Mizil excepției prescripției dreptului material la acțiune prin incheierea din 20 iunie 2007 (fila 29 dosar,fond) este corecta, in condițiile in care, într-adevăr apelantul parat nu a probat împrejurarea ca intimata reclamanta ar fi avut cunoștința despre existenta actului juridic atacat anterior depunerii sale în dosarul nr - al Judecătoriei Mizil, respectiv data de 8 martie 2007.
Practic, motivele invocate de intimata reclamanta sunt cauze de nulitate relativa, iar nu de nulitate absoluta, prin prisma interesului ce se urmărește a fi protejat, fiind incident termenului de prescripție de 3 ani ce a inceput să curgă, conform art. 7 din Decretul 167/1958, de la data când reclamanta a luat cunoștiță despre existenta actului juridic în raport de care are calitate de terț desăvârșit.
Nu poate fi avuta în vedere susținerea apelantului în sensul ca depoziția martorului demonstrează împrejurarea că reclamanta a avut cunoștința despre existenta certificatului de moștenitor de aproximativ 20 de ani pentru ca relatările martorului indicat sunt contradictorii, atât timp cat a precizat ca in fata sa soția paratului nu a citit acel act.
De asemenea este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului contradictorialității de către prima instanța fata de împrejurarea că înscrisurile atașate notelor scrise depuse la dosar de reclamanta, după dezbaterea in fond a pricinii, nu au fost avute in vedere la deliberare.
Pe de alta parte, instanța de fond a efectuat o analiza detaliata, exhaustiva si corecta a mijloacelor de proba administrate în cauza ce atestă fără dubiu împrejurarea ca acea construcție reținută în certificatul de
moștenitor atacat a fost edificata de cei doi soți in timpul căsătoriei, iar nu de mama pârâtului.
In acest sens, martorii reclamantei și martorul pârâtului, au declarat faptul că soții au demolat locuința veche (casa de la stradă), care nu se confundă cu bucătăria veche, că aceeași locuință este acoperită în prezent pe câte 1/2 din suprafața acoperișului cu carton și respectiv tablă, că soții au renovat aproape toată casa (martorul pârâtului ) și că mama pârâtului trăia la momentul efectuării așa-ziselor renovări și reparații.
Depozițiile menționate se coroborează cu răspunsurile pârâtului la întrebările nr.2 și 3 din interogatoriul ce i-a fost administrat, dar si cu constatările făcute prin propriile simțuri de instanța de fond cu ocazia efectuării cercetării locale, în sensul că locuința este o construcție solidă, bine întreținută, cu un aspect de construcție ce nu poate data din perioada căsătoriei părinților mamei pârâtului și deci, care nu poate avea o vechime mai mare de 40 ani.
Tocmai de aceea nu poate fi reținuta critica apelantului in sensul ca intimata reclamanta nu si-ar fi dovedit dreptul rezultat din edificarea respectivei construcții care nu poate avea natura juridica a unui simplu drept de creanța, atât timp cat executarea imobilului s-a realizat cu acordul explicit al mamei paratului, proprietara a terenului, situație in care cei doi soți constructori au dobândit un drept de superficie constând in dreptul de proprietate asupra casei si un drept de folosința asupra terenului aferent.
Întregul material probator conduce la concluzia ca mama paratului nu si-a manifestat opoziția la realizarea construcției pe terenul ce ii aparține, fara a-si fi adus contribuția materiala la aceasta operațiune.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondata si critica referitoare la necesitatea de a fi fost citați in cauza si ceilalți moștenitori ai defunctei, atât timp cat aceștia, prin efectul renunțării exprese la succesiune au devenit străini de aceasta. Nici chiar anularea parțiala a certificatului de moștenitor nr. 606/1979 nu ar putea să înlăture efectele declarațiilor autentice date de și prin care au renunțat la moștenirea lăsata de mama lor, mai ales ca termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorala a expirat de multa vreme.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a respins ca nefondat apelul, atât instanța de apel, cât și cea de fond au răsturnat sarcina probei în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că nu avea cunoștință de existența certificatului de moștenitor, al cărui conținut a fost citit și în prezența acesteia de către notarul care l-a încheiat.
Cele două instanțe de judecată, susține recurentul, au încălcat principiul contradictorialității, în condițiile în care după ce instanța a rămas în pronunțare, odată cu concluziile scrise s-au depus înscrisuri noi la dosarul cauzei.
O altă critică vizează faptul că o acțiune în anularea unui certificat de moștenitor îmbracă forma juridică a unei adevărate acțiuni în revendicare astfel că reclamanta trebuia să-și dovedească dreptul de proprietate prin înscrisuri și nu să solicite efectuarea unei expertize constructor cu privire la imobilul în litigiu.
De asemenea, se rețin în mod greșit în considerentele hotărârii o serie de aspecte fără să fie administrate probatorii în acest sens, instanța nu a avut în vedere situația de fapt dedusă judecății, hotărârea din apel apare ca nemotivată susține recurentul-pârât.
Fiind vorba de o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, trebuiau citați toți moștenitorii, arată recurentul.
Pentru toate motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 606/13.04.1979 emis de fostul Notariat de Stat Județean P cu privire la imobilul casă, construcție din paiantă acoperită cu carton din 2 camere și antreu, situată în M-, acțiune admisă la instanța de fond, soluție menținută și în apel.
Este nefondată critica recurentului-pârât potrivit căreia instanțele de judecată au răsturnat sarcina probei în condițiile în care intimata-reclamantă nu a făcut dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată, deoarece din actele dosarului rezultă că părțile au construit în anii 1970 cu materiale noi, fără a avea legătură cu locuința veche, un alt imobil, cel vechi fusese deja demolat.
Această situație a constatat-o chiar instanța de fond (rezultă din procesul verbal încheiat cu avea ocazie) că locuința era o construcție solidă, bine întreținută, care nu putea data din perioada căsătoriei părinților mamei pârâtului-recurent.
Nefondată este și critica potrivit căreia instanța a încălcat principiul contradictorialității, deoarece așa cum corect s-a reținut și în decizia din apel respectivele înscrisuri atașate la concluziile scrise nu au fost avute în vedere la deliberare.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, depozițiile martorilor și constatările făcute de instanță a rezultat fără putință de tăgadă faptul că imobilul cuprins în certificatul de moștenitor a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fost edificată de cei doi soți și nu de mama recurentului-pârât, cum acesta din urmă susține.
De altfel, nici recurentul-pârât în apărare nu a venit să facă dovada cu probele administrate a unei situații contrare celei susținute de către intimata-reclamantă, de aceea este nefondată critica acestuia în sensul că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobil, care a fost edificat de cei doi soți cum întregul material probator administrat o arată.
Decizia pronunțată în apel este motivată fiind respectate dispozițiile art. 261 pct.5 Cod pr.civilă, astfel că și sub acest aspect criticile recurentului-pârât sunt nefondate.
Este nefondată și critica potrivit căreia ar fi fost necesară citarea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctei, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată deoarece, ceilalți moștenitori au renunțat expres la succesiune devenind străini de aceasta, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor (filele 7-8 dosar fond).
Rezultă așadar că sunt nefondate criticile recurentului-pârât astfel că recursul său va fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în M- jud. P împotriva deciziei civile nr. 107 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în com. sat.1.A.1.3 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
30.09.2008
f- Judecătoria Mizil
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Iolanda
