Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.796/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI,cu sediul în B,-, -B,.Tr.,sector 3 mpotriva sentinței civile nr.461/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul ,cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul contestator personal,lipsă fiind recurenta-intimată OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul-contestator depus la dosar întâmpinare;după care:
Se procedează la legitimarea intimatului contestator, posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția mun.B la data de 23.10.2000.
Întrebat fiind, intimatul contestator precizează că nu solicită termen pentru a-și angaja avocat, învederând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului contestator în dezbateri.
Intimatul contestator,având în vedere cele exprimate în întâmpinarea de la dosar consideră că nu s-a încălcat nici o normă de drept cu privire la competența materială a instanței în emiterea sentinței civile nr.461/2008 de către Tribunalul Brăila. Solicită în concluzie respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de - în contradictoriu cu pârâta Oficiul Național al Registrului Comerțului B și în consecință.
S-a constatat că perioada cuprinsă între 11 octombrie 2002 și până la data pronunțării, constituie vechime în specialitatea de consilier juridic.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Național al Registrului Comertului B pentru a se constata că activitatea prestată în cadrul instituției pârâte în perioada 11 octombrie 2002 până în prezent constituie vechime -în specialitatea de consilier juridic, cu consecința înregistrării în cartea de muncă a mențiunilor respective.
Reclamantul a susținut în actiune că în perioada menționată a ocupat și ocupă și în prezent funcția de șef birou Inmatriculări Mențiuni din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură B.
Atribuțiile de serviciu și activitatea desfășurată presupune cunoașterea legislației în domeniul comercial, civil și procedurii civile, îndeplinirea de acte și actiuni juridice, inclusiv reprezentarea în instanță, în diferite litigii.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea actiunii, considerând că absolvirea facultății de drept de către reclamant a fost o condiție pentru ocuparea postului deținut.
Îndeplinirea atribuțiilor specifice postului nu-l îndreptățesc pe reclamant să ceară recunoașterea vechimii în specialitatea de consilier juridic.
La dosar s-au depus acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului a reținut cele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul este angajat cu contract individual de muncă la Oficiul Național al Registrului Comerțului din data de 11 octombrie 2002, pe perioadă nedeterminată, ca șef birou, iar ulterior ca șef serviciu,funcție pe care o exercită și în prezent.
Fișa postului din anul 2002, dar și cea din anul 2004 prevede cerința studiilor superioare juridice.
Reclamantul a făcut dovada că este titularul diplomei de absolvire a Facultății de drept din cadrul Universității " " din I, promoția 2000 ( filele 67,68).
Potrivitt aceleiași fișe a postului, reclamantul a avut și are în continuare printre alte atribuții și pe acelea privind însușirea legislației specifice societăților comerciale; asigurarea efectuării corecte a operațiunilor de înmatriculare sau înregistrare a societăților comerciale, acordă consultanță de specialitate agenților economici.
Potrivit Decretului 546/1972 privind recunoașterea vechimii în munca juridică a absolvenților cu diplomă ai facultăților de drept (neabrogat prin Legea 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic) se consideră vechime în munca juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept, în instituții pentru care cerințele de studii prevăd condiția studiilor juridice superioare.
Noua lege consilierilor juridici ( Lega 514/2003) stipulează în art. 1:
" Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării".
Reclamantul - a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de textele citate, motiv pentru care instanța a constatat că acțiunea este fondată, urmând să o admită și să constate că perioada cuprinsă între 11 octombrie 2002 și până la data de 30 iunie 2008 constituie vechime în specialitatea de consilier juridic.
Prin sentința civilă nr. 552/27.08.2008 a aceleiași instanțe, s-a admis cererea reclamantului și a fost obligată pârâta să înregistreze în carnetul de muncă al acestuia mențiunile din dispozitivul sentinței civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Brăila.
Împotriva sentinței civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Brăila, a formulat recurs pârâta Oficiul Național al Registrului Comerțului, criticând-o prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 și 304 indice 1.pr. civilă.
Astfel, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3. pr. civilă, a apreciat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială.
Cererea reclamantului nu poate fi considerată ca fiind un conflict de muncă, așa cum prevăd disp. Legii nr. 168/1999.
În consecință, a solicitat casarea sentinței cu trimiterea dosarului la instanța competentă material.
Prin prisma prev. art. 304 indice 1.pr. civilă, a învederat că cererea este inadmisibilă întrucât funcția de șef birou presupunea absolvirea de studii superioare de lungă durată în domeniul economic sau juridic, ceea ce constituie un impediment redutabil în a nu asimila această vechime cu vechime în funcții de natură juridică.
facultăților de drept sunt licențiați în studii juridice iar postul de execuție destinat acestora este cel de consilier juridic, astfel că solicitarea reclamantului este inadmisibilă.
De asemenea, în carnetul de muncă sunt evidențiate raporturile juridice de muncă stabilite prin contractele individuale de muncă iar funcția de șef serviciu nu este în cadrul Direcției Juridice a ONRC.
În consecință, a solicitat casarea în tot a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente.
Referitor la competența instanței de fond, a arătat că Legea nr.53/2003 prevede că,Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea,modificarea,suspendarea și încetarea contractelor individuale.
,Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
Codul d e procedură civilă prevede în Titlul I cu privire la competența materială ca tribunal judecă în prima instanță conflictele de muncă.
Legea 168/1999 cu modificări definește conflictul de drepturi ca fiind acele conflicte în legătură cu executarea contractelor individuale de muncă (art.67, lit.(a)). Totodată instituie și regula soluționării conflictelor de drepturi ca fiind pe cale de instanță,competența materială fiind stabilită prin lege (art.70 și art.71).
Deși recurenta încearcă să demonstreze că nu ar fi vorba de nici un conflict în acest caz, prin faptul că recunoscut activitatea desfășurată de contestator în perioada 11.10.2008 până în prezent ca fiind una de natură juridică în conformitate cu prevederile Legii 314/2003, prin refuzul modificării înregistrărilor din carnetul de muncă practic, anulează orice recunoaștere oficială și posibilitatea valorificării acestei recunoașteri, atât timp cât,Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă meserie sau specialitate (art.1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă). Relație cu recurenta este una de muncă,ce are la bază prevederile contractului individual de muncă încheiat și depus în copie la dosar. Prin urmare,fiind vorba de un aspect ce privește desfășurarea contractului individual de muncă între angajat și salariat,în mod corect cererea a fost soluționată de către Tribunalul Brăila (domiciliul reclamantului - art.284 alin.(2) Legea 53/2002) fără încălcarea normelor cu privire la încălcarea competenței materiale a instanței.
Referitor la lipsa obiectului cererii sau inadmisibilității acestuia, a susținut că,așa cum reiese și din actele depuse la dosar, începând cu data de 11.10.2002,până în prezent, activitatea desfășurată în cadrul instituției,în diferite funcții dar păstrând practic aceleași atribuții și responsabilități a fost una eminamente juridică în conformitate cu prevederile Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Funcțiile îndeplinite în cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila,reprezintă încadrarea într-o ierarhie funcțională de conducere sau de execuție,față de prevederile regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin ordin al ministrului de justiție. Încadrarea pe aceste funcții respectă anumite criterii atât de competență cât și de pregătire,în raport cu atribuțiile stabilite prin fișa postului,conferind astfel natura activității exercitate efectiv. În cazul de față,concret,consideră că profesia este și o ocupație fiind vorba de o condiție necesară accesului în funcție și îndeplinirii atribuțiilor specifice.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 3.pr. civilă referitor la necompetența materială a Tribunalului Brăila de a soluționa cauza, este apreciat ca neîntemeiat.
Astfel, disp. art. 281 din Codul muncii prevăd că scopul jurisdicției muncii este de a se soluționa conflictele de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea suspendarea și încetarea contractelor individuale.
În speță, reclamantul intimat a formulat o acțiune pentru a se constata că o activitate prestată constituie vechime într-o anumită specialitate.
Ori, în general, a se constata existența unei vechimi în muncă reprezintă în sine un conflict de drepturi așa cum este reglementat prin disp. art. 67 lit. a din Legea nr. 168/1999 iar referirea în special la o anumită specialitate este o problemă care antamează fondul cauzei.
În consecință, prima instanță era competentă material de a soluționa cauza în baza disp. art. 284 din Codul muncii și art. 2 pct. 1 lit. c pr. civilă.
Acțiunile în constatare nu sunt excluse de la jurisdicția muncii, așa cum greșit susține recurenta, vechimea în muncă fiind o consecință a desfășurării unei activități în calitate de salariat.
Acțiunea așa cum a fost formulată nu este lipsită de obiect întrucât obiectul acesteia îl reprezintă chiar constatarea existenței unui drept și nici nu este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu avea o acțiune în realizarea dreptului. Motivațiile recurentei față de cele două excepții au legătură, de fapt, cu fondul cauzei.
În ceea ce privește fondul dreptului, însă, instanța de recurs apreciază că acțiunea este fondată în parte iar hotărârea primei instanțe este în parte nelegală.
Astfel, instanța de recurs consideră că temeiul de drept ce trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei este Decretul nr. 546/30.12.1972 care, prin expunerea de motive arată că, în aparatul organelor puterii și administrației de stat (cum este și cazul recurentei), funcționează unii salariați încadrați în alte compartimente decât cele juridice care, însă, prin natura muncii lor, desfășoară o activitate pentru care se cere o temeinică pregătire juridică.
În art. 1 se prevede că se considerăvechime în muncă juridică(și nu în specialitatea de consilier juridic, așa cum a solicitat intimatul reclamant și a acordat prima instanță) perioada de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă i facultăților de drept, în aparatul organelor puterii de stat și în sistemul organelor administrației de stat, în funcții pentru care indicatoarele de studii și vechime prevăd condiția studiilor superioare juridice.
Ori, este de necontestat faptul că intimatul reclamant se încadrează în aceste dispoziții legale, întrucât este absolvent a Facultății de drept din cadrul Universității " " I, așa cum a reținut și instanța de fond și a desfășurat activitate ca șef birou, ulterior ca șef serviciu în cadrul unității recurente.
Din fișa postului rezultă, într-adevăr, că i se cerea intimatului reclamant cunoașterea legislația specifică, coordonarea și controlarea activității serviciului în sensul însușirii și respectării de către referenți a legislației specifice, prezentarea către judecătorul delegat a actelor depuse de comercianți, asigurarea consultanței de specialitatea către agenții economici.
De asemenea, din adeverința nr. -/26.09.2007 eliberată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că, având în vedere specificul activității cât și natura muncii prestate de reclamant, activitatea desfășurată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu este de natură juridică.
Însă, este nelegală constatarea de către instanța de fond a faptului că activitatea prestată de către reclamant constituie vechime în specialitatea de consilier juridic, întrucât se adaugă la lege, respectiv la Decretul nr. 546/30.12.1972 care nu prevede nicidecum vechime în funcția de consilier juridic ci strict vechime în munca juridică, așa cum s-a arătat și mai sus.
Instanța de fond redă doar dispozițiile art. 1 din Legea nr. 514/2003 însă ignoră dispozițiile aceleiași legi prin care se arată modul de dobândire a calității de consilier juridic.
Astfel, disp. art. 12 prevăd că la debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
Condițiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea și celelalte condiții din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat și statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, în ceea ce privește definitivarea în funcția de consilier juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Față de aceste dispoziții legale, acțiunea trebuia admisă în parte întrucât nu se pot face confuzii între o activitate care este recunoscută de lege ca fiind muncă cu caracter juridic și funcția de consilier juridic care este reglementată printr-o altă lege specială.
Pentru aceste considerente sunt apreciate ca întemeiate susținerile recurentei în sensul că activitatea desfășurată de reclamant nu poate fi asimilată cu cea a consilierilor juridici.
Motivul referitor la înscrierile din carnetul de muncă nu poate fi luat în considerare întrucât recurenta a formulat recurs numai împotriva sentinței nr. 461/2008, nu și împotriva sentinței civile nr. 552/27.08.2008 a Tribunalului Brăila prin care s-a completat sentința de mai sus și care trebuia atacată cu recurs în mod separat.
Față de toate motivele expuse mai sus, se va admite recursul, față de disp. art. 304 indice 1.pr. civilă, art. 312 alin.1,2,3, pr. civilă și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va admite în parte acțiunea.
Se va constata că perioada cuprinsă între 11.10.2002 și până la data pronunțării constituie vechime în muncă juridică.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Se mai menționează faptul că, deși recurenta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, nu sunt întrunite condițiile art. 312 alin. 5 și 6.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI,cu sediul în B,-, -B,.Tr.,sector 3 mpotriva sentinței civile nr.461/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 461/30.06.2008 Tribunalului Brăila în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Constata că perioada cuprinsă între 11.10.2002 și până la data pronunțării constituie vechime în muncă juridică.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/11.12.2008
Tehnored./2 ex./ 15 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
