Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 85
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele domiciliată în B, sector 1,-, - 9,. C,. 8,. 114, - și -, ambele domiciliate în B, sector 1, -, nr. 7, - 2,. B,. 7,. 72, împotriva deciziei civile nr. 364 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu domiciliat în P,-,. 13 A,. A,. 1,. 7, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele, - și -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de bun coachizit, în cote egale, de jumatate, fiecare, a apartamentului situat în P,-,.13,.A.1.7, apartament dobândit în perioada relațiilor de concubinaj cu fosta sa soție, -, decedată la data de 17.04.2006, anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5400/1995, prin care - (fostă ) a vândut apartamentul bun coachizit în cote de fiecare, pârâtei, precum și anularea în parte a certificatului de moștenitor nr.38/2004, respectiv punctul 4 din certificat, care se referă la apartamentul în litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a casatorit cu - la data de 30.08.1995, iar domiciliul comun a fost în apartamentul în litigiu, ce-i fusese atribuit cu chirie de la societatea în care lucra, conform contractului de închiriere nr.324/1965.
-2-
A mai arătat că în martie 1981, s-a despărțit în fapt, reclamantul părăsind domiciliul comun, iar prin sentința civilă nr.9410/1981 a Judecătoriei Ploieștia fost desfăcută căsătoria dintre ei.
A mai arătat reclamantul că la începutul anului 1982 lui - i-a fost atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru apartamentul în litigiu, conform sentinței civile nr.990/1982 a Judecătoriei Ploiești, iar în luna noiembrie 1985, la insistențele lui -, au reluat conviețuirea, domiciliul comun fiind apartamentul în litigiu, la data de 01.10.1989 aceasta s-a pensionat pentru limită de vârstă, reclamantul pensionându-se la data de 01.04.1990.
După moartea soției sale, reclamantul a aflat ca aceasta vânduse apartamentul în litigiu către pârâta, prețul prevăzut în contract fiind unul fictiv, iar până în luna decembrie 2004, el împreună cu fosta soție au plătit impozitul la apartament, astfel că imobilul nu a fost înregistrat în evidențele fiscale de către cumpărătoare, în scopul ca reclamantul să nu poată afla despre vânzare.
De asemenea, a mai arătat că ulterior a aflat despre existența contractului de vânzare-cumpărare cât și despre existența certificatului de moștenitor nr.38/2004, întocmit cu ocazia dezbaterii succesiunii lui, în care este menționat în cuprinsul masei succesorale și apartamentul în litigiu.
În apărare, pârâtele au invocat excepția lipsei calitații procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes legitim și juridic cu privire la primul capăt de cerere, excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la capatul nr.2 de cerere, precum și excepția inadmisibilitații capătului 1 și 2 al cererii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 5674/2007, Judecatoria Ploieștia admis excepția lipsei calitații procesuale active a reclamantului, respingând acțiunea reclamantului ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărâ astfel, s-a reținut că reclamantul afirmă pentru sine un drept care contravine în mod clar prevederilor legale în materie, neputând dobândi în vreun fel calitatea de coproprietar al acelui apartament, deoarece nu avea la momentul vânzării calitatea de chiriaș.
Legea, în speță Decretul-Lege nr.61/1990 acordă această calitate doar chiriașilor de la momentul vânzării.
Prin urmare, neavând această calitate, de a putea solicita să se constate calitatea sa de coproprietar, reclamantul nu mai poate justifica nici anularea contractului de vânzare-cumparare și a certificatului de moștenitor, deoarece legea aplicabilă, respectiv art. 35 și 36 din codul familiei acordă acest drept doar soților, or, așa cum s-a precizat anterior, reclamantul invocă relația de concubinaj avută cu defuncta și nu o relație de căsătorie la momentul vânzării apartamentului în anul 1995.
Împotriva hotărârii menționate mai sus a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
Practica judiciară a statuat că, în ceea ce privește bunurile, se poate recurge la dispozițiile codului familiei pentru a se determina proporția în care fiecare concubin a contribuit la dobândirea bunurilor.
În mod neântemeiat, instanța de fond, fără a administra probe, a reținut doar o pretinsă calitate de concubin deși perioada de concubinaj, modalitatea de conviețuire și gospodărire trebuia stabilită pe bază de probe.
-3-
O altă critică vizează faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a luat în considerare că, dacă se dovedea calitatea de concubin precum și faptul ca pretul apartamentului a fost achitat cu bani comuni, și potrivit practicii judiciare în materie bunul dobândit în timpul concubinajului este coproprietatea concubinilor, proporțional cu contribuția fiecaruia la dobândirea lui.
În combaterea motivelor de apel, pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, în cuprinsul întâmpinării se arată că în mod temeinic și legal instanța a reținut că prevederile art.35 familiei se aplică numai comunitații de bunuri a soților.
Se mai arată că deși se pretinde deținerea unei cote de din apartament, se solicită anularea întregului act.
Prin decizia civilă nr.364 din 17.06.2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.5674/08.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu pârâții, -, -, a desființat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru soluționarea pe fond a acțiunii sub toate capetele de cerere, reținând următoarele:
Potrivit art. 644 cod civil care, enuntând modurile de dobândire a proprietății, indică printre ele și convenția, rezultă că, dacă acordul de voință al parților poate crea sau transmite un drept de proprietate, același acord este posibil să genereze o proprietate comună, în cazul in care două persoane, prin manifestarea lor de voință, valabil exprimată, se înțeleg să dobândească împreună același bun care devine proprietatea lor comună, ori convin să achiziționeze mai multe bunuri împreună, anume o universalitate nediviză de bunuri, devenind titulari unor drepturi indivize.
În prima ipoteză menționată anterior, convenția intervenită între concubini vizează dobândirea împreună a dreptului de proprietate comună asupra unui bun. În atare situație concubinii, ca titulari ai dreptului de proprietate comună, pot să determine cota parte abstractă din drept ce revine fiecaruia din dreptul dobândit, cu toate consecințele juridice ce decurg din dreptul de proprietate comună pe cote parți.
În materie de probațiune, spre deosebire de soțul reclamant care beneficiază de prezumția legală de comunitate a bunurilor prevăzute de art.30 din codul familiei, concubinul reclamant trebuie să dovedească concubinajul, dobândirea bunului în acest interval, participarea lui materială la achiziționare și, nu în ultimul rând, convenția tacită potrivit căreia bunul respectiv a devenit proprietatea comună a concubinilor.
Instanța de judecată, investită cu soluționarea acțiunii de constatare a bunului coachizit al concubinilor, după ce a determinat calitatea de cotitulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor, este datoare să stabilescă intinderea cotei contributive a fiecarui concubin, în funcție de aportul material la fiecare bun în parte. Dovada cotei contributive pretinse poate fi facută prin prezumții și prin proba cu martori.
Or, prin faptul că instanța de fond a admis excepția lipsei calitații procesual active a reclamantului, fără a administra nici un probatoriu în acest sens, a pronunțat o hotărâre netemeinică, susceptibilă a fi desființată.
-4-
Faptul că apartamentul în litigiu a fost dobândit de către () - în calitate de chiriaș în temeiul dispozițiilor Decretului-Lege nr.61/1990, nu înseamnă că reclamantul, în calitate de concubin, nu poate solicita stabilirea și întinderea cotei sale de contribuție la achiziționarea acestui bun, respectiv anularea contractului de vânzare-cumparare și a certificatului de moștenitor în care este inclus acesta.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele, - și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în speță, s-au încălcat disp. art.948 cod civil referitoare la condițiile esențiale necesare pentru valabilitatea convențiilor, ce impun existența unuei cauze licite și nu permit încheierea convențiilor cu fraudarea legii, respectiv a dispozițiilor art.5 din Decretul-Lege nr.61/1990.
Astfel, se arată că apelantul-reclamant nu putea cumpăra apartamentul împreună cu - și nu putea dobândi un drept de proprietate, fie el și indiviz, deoarece acest lucru contravine dispozițiilor imperative ale legii (art.5 din Decretul-Lege 61/1990), nefiind titularul contractului de închiriere.
O altă critică se referă la faptul că prin motivarea deciziei, instanța de apel recunoaște că apartamentul trebuia cumpărat de - și se arată că reclamantul avea dreptul să-și stabilească contribuția la achiziționarea apartamentului (necesară în dovedirea unui drept de creanță) și nu cota de proprietate.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critică faptul că instanța de apel a soluționat cauza pe baza acelorași probe ca și instanța de fond, astfel încât apare nelegală aprecierea instanței de apel în sensul că instanța de fond a admis excepția fără a administra un probatoriu în acest sens.
Au mai criticat recurentele că instanța de apel nu a arătat în niciun fel motivul respingerii apărărilor lor legate de faptul că apelantul-reclamant nu poate cere anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.5400/1995 încheiat de - cu prin invocarea lipsei acordului său în temeiul art.35-36 codul familiei, fiind terț față de acest contract, iar cu privire la anularea certificatului de moștenitor al tatălui, recurentele au solicitat să se constate faptul că reclamantul nu deține calitatea prevăzută de disp. art.88 din Legea 36/1995, fiind terț față de acesta.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în principal constatarea calității de bun coachizit, în cote egale de J fiecare, a apartamentului în litigiu, dobândit în perioada relațiilor de concubinaj cu fosta sa soție, -, apartament pe care aceasta l-a înstrăinat pârâtei și anularea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a certificatului de moștenitor.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
În practica judiciară a fostului Tribunal Suprem, s-a decis în mod constant că în cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existența unui drept de proprietate comună pe cote părți al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea lor, stabilită prin probe.
-5-
Rezultă că, în cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote părți pentru fiecare în proporția în care a contribuit la achiziționarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare.
În speță, reclamantul nu a solicitat să se constate anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care defuncta sa soție - a cumpărat apartamentul de la stat, ci constatarea calității de bun coachizit a apartamentului în litigiu, dobândit în perioada relațiilor de concubinaj, astfel încât calitatea procesuală activă a acestuia este pe deplin justificată.
Susținerea recurentelor în sensul că s-au încălcat disp. art.948 cod civil și ale art.5 din Decretul-Lege 61/1990, întrucât reclamantul nu putea cumpăra apartamentul împreună cu () -, nefiind titularul contractului de închiriere, ar fi avut relevanță numai în cazul în care reclamantul ar fi solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care - a cumpărat apartamentul de la stat, ca titulară a contractului de închiriere.
Or, reclamantul nu a invocat un drept locativ propriu, care i-ar fi dat dreptul să cumpere apartamentul și, eventual să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului către -, ci faptul că a contribuit alături de aceasta, la dobândirea apartamentului, respectiv la plata prețului.
Contribuția concubinilor la dobândirea bunurilor este o chestiune de fapt și poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează, etapă care se desfășoară în fața instanței de fond, astfel încât apare ca nefondată critica recurentelor în sensul că instanța de apel s-a pronunțat pe baza acelorași probe ca și instanța de fond.
În ceea ce privește celelalte critici referitoare la capetele doi și trei ale cererii de chemare în judecată, Curtea constată că acestea pot fi analizate numai odată cu fondul cauzei, în funcție de soluția dată pe fond primului capăt de cerere.
Cum, în speță, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesual active a reclamantului, în momentul de față nu pot fi analizate apărări de fond, criticile fiind astfel nefondate.
Față de toate considerentele expuse, Curtea urmează ca în baza art.312 cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
Deoarece nu s-a depus la dosar dovada de achitare a cheltuielilor de judecată, Curtea urmează să respingă cererea formulată în acest sens de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele domiciliată în B, sector 1,-, - 9,. C,. 8,. 114, - și -, ambele domiciliate în B, sector 1, -, nr. 7, - 2,. B,. 7,. 72, împotriva deciziei civile nr. 364 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu domiciliat în P,-,. 13 A,. A,. 1,. 7, jud.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
-6-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
C - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
2 ex./02.03.2009
f- Judecătoria Ploiești
-
a- Tribunalul Prahova
, -
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
