Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 23
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul Municipiul M - prin primar și Primarul Municipiului M -, cu sediul în M, str.-, nr.15, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1347 pronunțată la data de 11 septembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, cu domiciliul ales la procurator -, domiciliat în P,-, -.8,.2,.4, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea apărătorului intimatului contestator, pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2009 când în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul, a formulat în contradictoriu cu pârâții Municipiul M, județul D și Primarul Mun. M, contestație împotriva dispoziției nr. 1422/20.03.2008 emisă de Primarul Mun.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 34/22.01.2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 împreună cu defuncta sa mamă, a solicitat despăgubiri pentru imobilele ce au fost expropriate prin Decretul nr. 92/1950 pe numele bunicului său, că după 5 ani Primarul Mun.M a emis dispoziția nr. 282/25.01.2007 prin care s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul situat în M,-, jud. D, că după comunicare a demarat formalitățile de înscriere a imobilului în cartea funciară a Mun. M, prilej cu care la întocmirea planurilor cadastrale s-a constatat că imobilul retrocedat nu fusese descris complet în dispoziția nr. 282/2007, situație în care s-a emis dispoziția nr. 1071/9.03.2007, prin care s-a modificat dispoziția nr. 282/2007.
Reclamantul a mai susținut că imobilul i-a fost predat în natură prin Protocolul de predare-primire nr. 5756/15.05.2007, dată de la care a achitat impozitele cuvenite pentru acesta statului român, iar la data de 7.07.2008 i-a fost comunicată dispoziția primarului Mun. M nr. 1422/20.03.2008, prin care cele
- 2 -
două dispoziții menționate au fost revocate fără să existe vreo motivare în fapt și în drept.
În dovedirea contestației, contestatorul a anexat cererii, în copii, dispozițiile, încheierile de înscriere în cartea funciară și Protocolul de predare-primire anterior menționate, procura autentificată sub nr. 1558/2002.
Intimata Primăria Mun.M a formulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, motivând că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată" și având în vedere că dispoziția primarului este un act administrativ, instanța competentă este cea de contencios administrativ.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1347 din 11.09.2008, admis contestația formulată de către contestatorul, în contradictoriu cu intimații Mun.M, jud. D și Primarul Mun. M, dispunând anularea dispoziției nr. 1422/20.03.2008 emisă de Primăria Mun. M și menținerea dispoziției nr. 282/25.01.2007 emisă de aceeași intimată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin dispoziția nr. 282/25.01.2007 s-a dispus restituirea în natură a imobilului clădire în suprafață de 126 mp și teren în suprafață de 126 mp în cotă exclusivă și de 122 mp în cotă indiviză de cu, situat în M,- și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul clădire în suprafață de 98 mp și teren în suprafață de 84 mp. ce face obiectul notificării nr. 34/2002.
Această dispoziție a intrat în circuitul civil, producând astfel efecte juridice.
Ulterior, prin dispoziția nr. 1422/20.03.2008 emisă de Primăria Mun. M s-a dispus revocarea dispoziției primarului nr. 282/25.01.2007.
Se reține că această dispoziție ulterioară prin care se revocă dispoziția nr. 282/25.01.2007, este nelegală, deoarece pârâta nu mai putea dispune de un bun restituit în proprietate persoanei îndreptățite care formulase notificarea.
In ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița - secția civilă Tribunalul a reținut că nu se impune transpunerea cauzei la secția de contencios administrativ față de dispozițiile art. 26 din legea 10/2001 care prevăd competența expresă secției civile a tribunalului.
Împotriva deciziei instanței de fond au declarat apel, Mun. M - prin primar și Primarul Mun. M -, susținând că instanța de fond s-a pronunțat asupra contestației la primul termen de judecată, termen la care Primăria Mun.M a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului Dâmbovița, pe care a respins-o, pronunțându-se în același timp și pe fondul cauzei, fără a intra în cercetarea acestuia și fără a da posibilitatea pârâtei de a-și formula întâmpinare și a depune acte în susținere.
De asemenea, se mai susține în motivele de apel împrejurarea că pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află și dosarul nr-, prin care Primăria
- 3 -
mun.M a chemat în judecată pe și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru revocarea dispoziției primarului nr.759/17.07.2007, modificată și completată prin dispozițiile primarului nr.282/25.01.2007 și nr.1071/09.03.2007.
Față de aceste considerente, consideră că se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr-.
Față de apelul formulat, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului întrucât instanța de fond a făcut o largă și amănunțită cercetare a probatoriilor existente la dosar, iar în ceea ce privește cererea de suspendare formulată de apelantă a solicitat respingerea acesteia întrucât nu există legătură între dispozițiile contestate în cele două dosare.
Curtea, analizând apelul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin apelul formulat se critică în principal faptul că instanța de fond a soluționat cauza la primul termen de judecată când a respins excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului Dâmbovița și s-a pronunțat și pe fondul cauzei fără a intra în cercetarea acestuia și fără a da posibilitatea pârâtei de a-și formula întâmpinare și de a depune acte în apărare.
Criticile formulate sunt nefondate având în vedere că nicio normă de procedură nu interzice soluționarea cauzei la primul termen de judecată, atunci când instanța se consideră pe deplin lămurită cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și în raport de probele administrate în cauză.
De asemenea, Curtea constată că Tribunalul Dâmbovița nu a încălcat dispozițiile codului d e procedură civilă, prin faptul că a soluționatla același termen excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului Dâmbovița, cât și fondul cauzei, întrucât art.137 cod pr.civilă prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură.
În consecință, prin respingerea excepției de necompetență materială a secției civile, Tribunalul Dâmbovița în mod corect a trecut la soluționarea cauzei pe fond.
Totodată, nefondată este și critica în sensul că nu a fost cercetat fondul cauzei, atâta timp cât Tribunalul Dâmbovițas -a pronunțat în mod expres asupra obiectului cererii de chemare în judecată, anulând dispoziția nr.1422/2008 emisă de Primăria mun.M, iar în considerentele deciziei atacate sunt expuse pe larg motivele care au stat la baza pronunțării soluției, nesoluționând cauza pe baza unei excepții sau unui incident procedural care ar fi lăsat necercetat fondul cauzei.
Susținerea apelantei în sensul că nu a avut posibilitatea să formuleze întâmpinare și să depună înscrisuri cu privire la fondul cauzei, este neîntemeiată întrucât apelanta-pârâtă trebuia ca prin întâmpinarea depusă să-și formuleze apărări și să depună dovezi și cu privire la fondul cauzei.
Această obligație rezultă din prevederile art.115 cod pr.civilă,în conformitate cu care întâmpinarea va cuprinde: excepțiile de procedură, răspunsurile la toate capetele de fapt și de drept ale cererii, dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere.
-4-
Cât privește cererea de suspendare a prezentei cauze formulată de apelanta Primăria mun.M, până la soluționarea dosarului nr- în care s-a solicitat revocarea dispoziției nr.759/2007, modificată și completată prin dispozițiile nr.282/2007 și 1071/2007, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, soluționarea prezentei cereri neavând legătură cu cererile ce formează obiectul dosarului -, întrucât dispozițiile contestate în cele două dosare sunt diferite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul Municipiul M - prin primar și Primarul Municipiului M -, cu sediul în M, str.-, nr.15, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1347 pronunțată la data de 11 septembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, cu domiciliul ales la procurator -, domiciliat în P,-, -.8,.2,.4, jud.
Obligă apelanta să plătească intimatului 2000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
C - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.VS/CO/VM
5 ex/27.02.2009
f- Trib.
-
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
