Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 858/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 858
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr. 376/12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL T și pârâta, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.09.2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, în vederea deliberării cauzei și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul de astăzi,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 376/12.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T reprezentat de primar împotriva sentinței civile nr. 11697/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL T și pârâta.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 11697/22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâților, Primăria municipiului T reprezentantă prin Primar și Municipiul T reprezentat prin Primar, constatându-se încetarea efectelor contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinație de locuință nr. 1198/14.06.2000 încheiat între Primăria municipiului T și pârâta.
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în T,-,.16 și s-a respins în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către instanța de fond că prin contractul de închiriere nr. 1198/14.06.2000, URBIS T, în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, a transmis pârâtei pentru perioada 01.06.2000 - 07.04.2004 folosința locuinței situate în T,-,.16, durata locațiunii fiind prelungită ulterior de drept până în data de 08.04.2009, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 8/2004.
Se constată că în baza dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 40/1999 a mai avut loc o prorogare legală a duratei contractului de locațiune al pârâtei, ale cărei dispoziții, de strică interpretare, au avut o aplicabilitate limitată pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, respectiv până în data de 08.04.2004.
S-a reținut că în 8.03.2004 autorului reclamantei i-a fost restituită prin procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului în care se afla locuința închiriată pârâtei, dată la care erau încă în vigoare dispozițiile art. 7 din nr.OUG 40/1999 și art. 13 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâta nu a făcut, conform art. 1169 Cod civil, dovada faptului că în perioada 08.03.2004, când autorului reclamantei i s-a restituit cota de din imobil și 08.04.2004, când a expirat durata prelungirii legale a contractului său de închiriere în baza nr.OUG 40/1999, a solicitat, conform art. 9 alin. 1 din acest act normativ, încheierea unui nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuința, astfel încât contractul său de închiriere nu s-a prelungit de drept conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din.OUG NR. 40/1999.
Prima instanță a respins ca nefondat petitul principal al acțiunii reclamantei privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 1198/16.06.2000 deoarece aceasta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate absolută a convenției.
În raport de articolul unic al nr.OUG 8/11.03.2004, care a intrat în vigoare în 30.03.2004, prima instanță a apreciat că pârâta nu a beneficiat de prorogarea legală a contractului său de închiriere pe o nouă durată de 5 ani în baza acestui act normativ, mențiunea de pe convenție fiind apreciată ca lipsită de efecte juridice, iar în data de 08.04.2004, contractul de închiriere nr. 1198/16.06.2000 încheiat între pârâta și Urbis Taî ncetat de drept prin expirarea termenului conform art. 1436 alin. 1 cod civil (dies pro interpellat), motiv pentru care instanța de fond a admis petitul subsidiar al acțiunii reclamantei.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 11697/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar au solicitat schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, cu motivarea că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt și de drept dedusă judecății.
Au arătat că întrucât la data de 11.03.2004, imobilul închiriat pârâtei se afla încă în proprietatea Statului Român, nefiind restituit notificatorului decât la data de 05.04.2006, contractul de închiriere al pârâtei a intrat și sub incidența nr.OUG 8/2004, fiind prelungit pe perioada 01.06.2000 - 07.04.2004, iar noua prorogare legală acordată de acest act normativ a prelungit de drept contractele de închiriere aflate în derulare, așa cum este și contractul pârâtei.
Au arătat că deși prin Dispoziția nr. 864/05.04.2006, apartamentul în litigiu a fost restituit notificatorului inițial, aceasta nu s-a prezentat pentru a fi pus în posesie și a solicitat ca reclamanta să depună dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului, în principal invocând lipsa interesului legitim născut, actual, personal și direct al apelanților, și pe fond a arătat că motivele de apel întemeiate pe dispozițiile art. 282 - 298. pr. civ. nu au fundament legal.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat apelul declarat de pârâți; a respins excepția invocată de reclamantă în apărare și pe fond a reținut că în ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1198/14.06.2000, reclamanta nu a făcut dovada cauzelor de nulitate ale convenției prevăzute de dispozițiile art. 948 Cod civil.
Tribunalul a reținut că în cauză proprietara imobilului dobândit în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamă încălcarea dreptului său de proprietate ocrotit în dreptul intern prin art. 480 Cod civil și art. 44 din Constituția României, cu corespondență în dreptul european.
Prin modalitatea în care Statul Român a înțeles să reglementeze sistemul de protecție locativă (concretizată în speță prin adoptarea nr.OUG, 40/1999), în lipsa unor proceduri sau mecanisme legislative previzibile și coerente, a unor garanții pentru punerea lor în practică și incidența lor asupra proprietății, a impus locatorului, respectiv proprietarului, o sarcină excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său în sensul arătat de prima frază a primului aliniat din art. 1 al Protocolului nr. 1, relevantă fiind cauza Imobiliară Saffi contra Italiei și cauza Hutten -.
Tribunalul a reținut că, cauza Radovici și Stănescu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că " a sancționa proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de nr.OUG 40/1999, impunându-le o obligație atât de grea ca cea de a păstra locatarii în imobilul lor timp de cinci ani, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa chirie, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibrul just dintre interesele aflate în joc".
În termen, împotriva deciziei civile nr. 376/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar care au solicitat modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului declarat de pârâți și schimbarea sentinței civile nr. 11697/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - SRL ca nefondată.
În motivare au arătat că întrucât la data de 11.03.2004 apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu se afla încă în proprietatea Statului Român, nefiind restituit notificatorului decât la data de 05.04.2006, prin Dispoziția Primarului municipiului T nr. 864, contractul de închiriere având ca obiect apartamentul nr. 7 intrat și sub incidența NR.OUG 8/2004, fiind prelungit pe perioada 01.06.2000 - 07.04.2004.
Au arătat că nr.OUG 8/2004 a prelungit de drept contractele de închiriere existente în derulare, fiind și cazul actului de administrare cu nr. 1198/14.06.2000 încheiat cu pârâta, pentru imobilul situat în T,-,.16, acesta fiind prelungit pe perioada 01.06.2000 - 07.04.2004.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 1198/14.06.2000, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei condiții de nulitate absolută care să lipsească de efecte juridice contractul de închiriere în discuție, respectiv lipsa obiectului convenției, cauza ilicită și imorală sau lipsa formei prevăzute ad validitatem.
Arată că Legea nr. 10/2001 obligă persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate și subdobânditorii, să prelungească contractele de închiriere existente pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției. Proprietarul și ulterior subdobânditorii, au obligația respectării prevederilor art. 13 și art. 15 din Legea nr. 10/2001, cu privire la protecția chiriașilor.
Prin Dispoziția Primarului nr. 864/05.04.2006 i s-a restituit notificatorului apartamentul nr. 14, însă acesta nu s-a prezentat până în prezentat pentru a fi pus în posesie, iar motivele invocate de reclamantă cu privire la necesitatea rezilierii contractului de închiriere pentru neplata chiriei nu pot fi primite și nu au nici o relevanță juridică, atâta vreme cât textele legale în materie, anume art. 11 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 prevăd în mod expres faptul că "neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv pentru evacuarea chiriașului".
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct.8 și 9. pr.civ..
Prin întâmpinare reclamanta - SRL a solicitat respingerea recursului, în principiu pe cale de excepție și în subsidiar ca nefondat.
În motivarea invocat pe cale de excepție că pârâții nu justifică un interes legitim, născut și actual, personal și direct pentru reformarea hotărârii atacate, ca o condiție sine qua non pentru promovarea oricărui demers judiciar, inclusiv pentru exercițiul căilor de atac, câtă vreme chiriașul nu a înțeles el însuși să recurgă la mijloacele legale de valorificare a pretinselor drepturi ce decurg din legislația locativă specială în materie.
Pe fondul cauzei arată că din perspectiva legislației speciale adoptate în materie locativă și protecția chiriașilor în cazul retrocedării imobilelor către foștii proprietari sau moștenitorii lor, în mod corect, instanțele de apel și de fond au concluzionat că nu sunt incidente prevederile art. unic al OUG nr. 8/11.03.2004 care a intrat în vigoare la 30.03.2004 și care stabilesc că " durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 08.04.2004, se prelungește de drept pentru o perioadă de cinci ani".
Arată că din coroborarea dispozițiilor art. 10 și 11 cu art. 2 din nr.OUG 40/1999 rezultă că legiuitorul nu a înțeles să acorde folosința veșnică a imobilului în favoarea chiriașului, în afara unui cadru contractual și cu încălcarea unui atribut esențial al dreptului de proprietate: usus.
A arătat că spațiul locativ în litigiu a fost retrocedat fostului proprietar prin dispoziția nr. 559/08.03.2004 emisă de Primarul municipiului T, prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei de din imobilul înscris în CF nr. 1566 T, nr. top 6783 în structura căruia intră și acest spațiu prin dispoziția nr. 864/05.04.2006, prin care s-a dispus restituirea celeilalte cote de din același imobil, reclamanta dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin cumpărare de la revendicantul, fost proprietar tabular, .
Prin concluzii scrise, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți, reiterând motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, excepția invocată fiind neîntemeiată.
Astfel, pe cale de excepție, reclamanta a invocat faptul că pârâții recurenți nu justifică un interes legitim născut și actual, personal și direct, pentru reformarea hotărârii atacate.
Or, în raport de împrejurarea că pârâta Primăria municipiului T este parte în contractul de închiriere nr. 1198/16.06.2000, a cărui nulitate absolută se solicită a se constata prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, se constată că pârâta justifică interesul în promovarea prezentei căi de atac, între aceasta și pârâta s-a încheiat contractul de închiriere vizând locuința din litigiu.
Termenul de închiriere a imobilului a fost prelungit până la 7.04.2004.
Prin dispoziția nr. 559/08.03.2004 privind notificarea referitoare la imobilul situat în T- emisă de primarul municipiului T, s-a dispus restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în T-, către numitul.
S-a reținut în dispoziția motivată că este posibilă restituirea cotei de din imobil, cu respectarea dispozițiilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, la 5.04.2006 prin dispoziția nr. 864/5.04.2006 emisă de Primarul municipiului T privind notificarea referitoare la imobilul situat în T-, s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor 2,34,5,6,7,8,9,10,11,12,14,16 și 17 din imobil, către.
Potrivit prevederilor art. 4 din dispoziția menționată, proprietarul are obligația respectării prevederilor art. 13 și 15 din legea nr. 10/2001.
Potrivit extrasului CF nr. - T (fila 63 dosar fond), asupra imobilului din T-, dobândit în baza dispoziției Primarului, de notificatorul, a devenit proprietară prin cumpărare în 2007, reclamanta.
Astfel, deși imobilul a fost restituit în cotă de notificatorului la 8.03.2004, apoi cealaltă Jai mobilului la 5.04.2006, nici proprietarul inițial și nici reclamanta în calitate de proprietară a imobilului, nu au notificat-o pe chiriașă, respectiv pe pârâtă, în condițiile dispozițiilor art. 10 din nr.OUG 40/1999, cu privire la încheierea contractului de închiriere pentru imobilul din litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească, sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în nr.OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuințe, aprobată prin Legea nr. 241/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din nr.OUG 40/1999 modificată prin Legea nr. 241/2001, conform cărora în cazurile prevăzute la art. 2-7, între proprietari și chiriași se va încheia un nou contract de închiriere la cererea chiriașilor, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1), conform cărora în vederea încheierii unui nou contract în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a nr.OUG 40/1999 sau de la deschiderea rolului fiscal după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș prin executorul judecătoresc, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data și locul întâlnirii.
Nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din nr.OUG 40/1999, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere, până la încheierea unui nou contract.
Reclamanta, nu a respectat dispozițiile legale menționate, în sensul de aon otifica pe pârâta în vederea încheierii noului contract de închiriere supus dispozițiilor nr.OUG 40/1999.
Reclamanta era ținută să respecte dispozițiile legale menționate, ce au fost instituite tocmai în considerarea protecției acordată chiriașilor de nr.OUG 40/1999, chiar dacă proprietarul a înstrăinat imobilul cu destinația de locuințe după ce i-a fost restituit.
Din cuprinsul notificării formulată de reclamantă prin intermediul biroului executorului judecătoresc după termenul prevăzut de art. 10 (1) din nr.OUG 40/1999, respectiv la data de 06.06.2007 (fila 21 dosar fond), nu rezultă că reclamanta a convocat-o pe pârâtă pentru a încheia un nou contract de închiriere cu aceasta, ci doar o somează să elibereze spațiul locativ pe care-l ocupă fără forme legale, cu consecința că în caz contrar, va iniția procedura evacuării pârâtei.
În consecință, nerespectarea de către antecesorul reclamantei și de către reclamantă a dispozițiilor legale ale art. 13 din Legea nr. 10/2001, dispoziții legale obligatorii pentru beneficiarul Legii nr. 10/2001, (chiar prin Dispoziția nr. 559/8.03.2004 de restituire a cotei de din imobil, către, se prevede în art. 4 că proprietarul are obligația respectării prevederilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001), atrage în condițiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 40/1999, prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea unui nou contract.
De altfel, contractul de închiriere din litigiu a intrat și sub incidența nr.OUG 8/2004, având în vedere că la data intrării în vigoare a acestui act normativ (30.03.2004), din imobilul situat în T- se afla în proprietatea Statului Român, iar s-a restituit la 08.03.2004 lui.
Imobilul întreg (care cuprinde și apartamentul 16 din litigiu), s-a restituit lui în natură la 05.04.2006.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază că pârâta nu poate fi evacuată din imobilul din litigiu, aceasta justificând un titlu locativ care este dat de prelungirea de drept a contractului de închiriere nr. 1198/14.06.2000, până la încheierea unui nou contract între părți, astfel că, în baza art. 312 (1) pr.civ. va admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr. 376/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va modifica în tot decizia civilă atacată în sensul că, va admite apelul declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva sentinței civile nr. 11697 din 22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care o va schimba în parte și în consecință, va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților, Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr. 376/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL T și pârâta.
Modifică în tot decizia civilă atacată în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva sentinței civile nr. 11697 din 22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților, Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 06.10.2008
Tehnored. 2 ex./10.10.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță: D-tru
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Lucian Lăpădat
