Anulare act. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 210
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2207 din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului T, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2008, încheiere ce face parte din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei la termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2207/20.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamanta, împotriva Dispoziției nr. 3039/27.12.2006 emise de pârâtul Primarul Municipiului T, în calitate de reprezentant al unității deținătoare
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență, că prin cererea înregistrată la tribunalul Timiș sub nr. 1318/30/09.02.2007, reclamanta a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 3039 din 27.12.2006 emisă de către intimată Primăria Municipiului T, decizie privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în T,-/
Totodată, a solicitat reanalizarea situației reclamantei și a imobilului mai sus menționat; să se dispună recalcularea despăgubirilor care i se cuvin reclamantei, de drept, raportat la valoarea întregului imobil, nu doar cu privire la cota stabilită în mod arbitrar.
În motivare a arătat că prin decizia atacată, s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în T,- înscris în CF colectiv nr. 16735 T nr. top. 8863 și a cererii de despăgubiri în echivalent bănesc deoarece această formă de despăgubire nu mai este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Reclamantei i s-a propus, prin aceeași dispoziție acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 18,5 + 15/100 din părțile comune, planșeul apartamentelor nr. 1 și nr. 2, supraetajarea neterminată, împreună cu casa scării de acces la etaj și gardul existent, din imobilul situat în- și transmiterea dosarului secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Contestatoarea a arătat că nu rezultă din cuprinsul dispoziției atacate modalitatea prin care s-a efectuat calculul despăgubirilor ce urmează a fi acordate.
Singurul criteriu de calculare a acestor despăgubiri, fiind cel dat de cota menționată, fără a se preciza de ce cuantumul despăgubirilor nu se raportează la valoarea întregului imobil.
Reclamanta contestă astfel atât cota de 18,5 / 15/100 stabilită în mod arbitrar, cât și cuantumul despăgubirilor acordate.
Prin întâmpinare pârâtul Primarul mun. Tas olicitat respingerea contestației cu motivarea că prin notificările nr. 146/2001 și 147/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în T- A (fost nr. 6/a), înscris în CF col nr. 16735 T, nr. top. 8863, și că potrivit referatului Direcției Patrimoniu - Biroul Locuințe Sud din 10.02.2006, imobilul revendicat a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 către numiții și, aspect ce reiese de altfel și din CF col 16735
A arătat că pentru imobilul revendicat care nu poate fi restituit în natură, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 - titlul VII din Legea nr. 247/2005 și transmiterea dosarului Secretariatului Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
A învederat că în conformitate cu adresele Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților, dispozițiile emise în soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 nu vor mai stabili cuantumul despăgubirilor, ci numai propunerea de acordare a acestora; cuantumul final al despăgubirilor va fi stabilit de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor în urma parcurgerii procedurii reglementate în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Tribunalul a apreciat neîntemeiată contestația, a respins-o, cu motivarea că prin decizia nr. 948/20.05.1978, emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului T, s-a preluat de la autorii reclamantei cota de 18,5 plus 15/100 din părțile comune, planșeul apartamentelor nr. 1 și nr. 2, supraetajarea neterminată, împreună cu casa scării de acces la etaj și gardul existent, (adică exact cota pentru care s-au propus despăgubiri prin Dispoziția atacată).
S-a reținut de către prima instanță că stabilirea cotei din imobil pentru care reclamanta este îndreptățită la despăgubiri, nu s-a făcut arbitrar, ci s-a avut în vedere situația de carte funciară de la data aplicării Decretului nr. 223/1974.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize care să determine stadiul de finisare al imobilului supus restituirii la data trecerii în proprietatea statului (anul 1978), având în vedere că petiționara a susținut că imobilul a fost terminat de autorii săi.
S-a reținut că expertul pentru întocmirea expertizei a avut la dispoziție numai actele deja existente la dosar, întocmite cu ocazia preluării de către stat (și în care erau identificate dotările imobilului și stadiul de finisare a construcției), descrierea imobilului din decizia de preluare în patrimoniul statului corespunde situației de fapt a construcției.
Referitor la cuantumul despăgubirilor și felul acestora, s-a reținut că la data emiterii dispoziției atacate, pârâtul Primarul municipiului T era competent să acorde prin dispoziție, numai măsuri în echivalent constând în compensare cu alte bunuri și servicii, cu acordul persoanei îndreptățite (nefiind cazul în speță) nu și măsuri reparatorii constând în despăgubiri de altă natură, acestea urmând a fi acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, stabilite de art.16 din Titlul VII al legii nr.257/2005.
În termen, împotriva sentinței civile nr. 2207/20.05.2008 pronunțată de tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat apel reclamanta care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond, cu consecința admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că așa cum rezultă din autorizația de executare de lucrări nr. 458/17.08.1974 aceasta vizează supraetajarea casei, casa care la momentul eliberării autorizației de construcție era compusă din 2 camere, hol, baie, bucătărie, verandă, de alimente, casa scării și adăugire formată din garaj la subsol și atelier la parter.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, la momentul preluării imobilului, era aproape terminat, expertul precizând cu lux de amănunte stadiul imobilului la momentul preluării și detaliind componentele Corpului A și Corpului B al imobilului proprietatea reclamantei.
Arată că din concluziile raportului de expertiză, rezultă că este îndreptățită la cota de 18,5+15/100 din părțile comune indivize, cota de 1/1 din planșeul apartamentelor 1 și 2, cota de 1/1 din supraetajarea neterminată - care conform raportului de expertiză efectuat în cauză, constă în: suprafața utilă de 85,24 mp; suprafață dependințe (baie, bucătărie, alimente) de 64,52 mp; supraetajarea dispunea de următoarele utilități: apă curentă, canalizare, sistem de încălzire și termoficare, instalații electrice, fundația era din piatră, pereții exteriori din cărămidă, pereții interiori din cărămidă, planșe din beton armat peste parter și din lemn peste supraetajare, șarpantă din lemn, învelitori din țiglă, încălzire centrală, conducte de presiune; cota de 1/1 din casa scării de acces la etaj și cota de 1/1 din garajul existent.
A arătat că cererea în probațiune formulată de reclamantă cu privire la audierea de martori pentru dovedirea stadiului de finisare și a gradului de edificare a imobilului, a fost respinsă pe motiv că acești martori au fost audiați în dosarul nr. 3738/2000 al Judecătoriei Timișoara atașat la prezentul dosar.
Pârâtul, deși citat cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu și-a formulat punctul de vedere în scris față de apelul declarat de reclamantă.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile Legii nr. 10/2001, raportat la întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, principala critică adusă sentinței atacate, vizează faptul că din cuprinsul dispoziției nr. 3039/27.12.2006 emisă de Primăria municipiului T, nu rezultă modalitatea prin care s-a efectuat calculul despăgubirilor ce urmează a fi acordate contestatoarei.
Or, prin dispoziția mai sus menționată de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în T-/A, s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în T,-/A, întrucât este imposibil de restituit în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 - titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 18,5 + 15/100 din părțile comune, planșeul apartamentelor nr. 1 și 2, supraetajarea neterminată, împreună cu casa scării de acces la etaj și garajul existent, din imobilul situat în-/A, înscris în CF colectiv nr. 16735 T, nr. top 8863 doamnei și doamnei.
Conform notificării formulate de reclamantă prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, aceasta a optat pentru restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri cu privire la imobilul din litigiu.
Cum, restituirea în natură a imobilului nu era posibilă întrucât imobilul a fost cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare pentru imobil nefiind anulat, despăgubirile bănești pentru care a optat reclamanta prin notificarea formulată, nu mai erau prevăzute la data emiterii dispoziției emisă de primar, de către Legea nr. 10/2001, în mod corect s-a dispus prin aceeași dispoziție că raportat la dispozițiile art. 16 - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la data emiterii dispoziției), nemafiind prevăzută forma de despăgubire în echivalent bănesc, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile textului legal menționat.
Critica ce viza calcularea în mod arbitrar a despăgubirilor fără a preciza de ce cuantumul despăgubirilor nu s-a raportat la valoarea întregului imobil, este de asemenea neîntemeiată, fiind reținută ca atare de instanța de fond, având în vedere că raportat la cuprinsul cărții funciare colective nr. 16735 T, nr. top 8863 și la decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului T nr. 998/23.05.1978, de la autorii reclamantei s- preluat cota de 18,5 + 15/100 din părțile comune, planșeul scării de acces la etaj și gardul existent, respectiv cota pentru care s-a propus despăgubiri prin dispoziția atacată.
Referitor la expertiza efectuată în cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, expertul a avut la dispoziție la întocmirea lucrării, actele existente la data preluării imobilului de stat, iar reclamanta nu a dovedit cu acte de recepție finală, devize de lucrări, că ar fi efectuat lucrările de finisare înainte de preluarea imobilului la stat.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 296. pr. civ. va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2207 din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2207 din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Dr. - - - - - -
Red. 15.10.2008
Tehnored. 4 ex./20.10.2008
Prima instanță:
PPREZENTA SE:
reclamant -, - cu domiciliul ales în T, P-ța - -
nr. 1,.13, camera 8, la cabinet av.
pârât - Primarul municipiului T, Bd.- nr. 1, jud.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
