Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 866/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.866/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Anamaria Monica
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.210/A/16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2274 pronunțată de Judecătoria Onești la data de 14 septembrie 2004 a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâții și, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 272 din 08.04.2005 a Tribunalului Bacău, care a casat în întregime sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 3526/30.11.2005 a Judecătoriei Oneștia fost admisă acțiunea civilă având ca obiect "uzucapiune formulată de reclamantă și s-a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 6989 mp teren situat în comuna pct. "", județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este fiica lui G, în prezent decedat, că acesta a cumpărat în anul 1932 de la, tatăl pârâtei, suprafața de 6989 mp teren arabil, teren care figurează în tabelul nominal cu cetățenii comunei care au teren în pct. "" și pe care l-a stăpânit până în anul 1962, când s-a înființat ferma pomicolă în zonă. Raportat la declarațiile celor doi martori audiați, s-a constatat că posesia exercitată de reclamantă nu a fost viciată, îndeplinind condițiile impuse de art. 1874 cod civil și că în cauză unt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că suprafața de teren în litigiu a aparținut autorului vânzătoarei lor -, situație care nu a fost contestată, că, la fel ca și G, a predat fermei pomicole câte 115 ha teren primind în schimb teren la punctul "Lada" și, respectiv "", iar prin J nr. 1205 din 23.01.1995 s-a stabilit restituirea terenurilor respective, determinate de desființarea fermei, ulterior fiind eliberate și titluri de proprietate. S-a susținut că actul de vânzare cumpărare prezentat de reclamanți este fals, întinderea suprafeței de teren înstrăinate fiind modificată din 7,1/2 prăjini în 57,1/2 prăjini, iar instanța de fond a admis acțiunea tocmai în baza acestui înscris, că titlul de proprietate eliberat reclamantei a fost anulat pentru suprafața de 6989 mp, că nu s-a făcut dovada calității procesuale active a reclamantei, a deschiderii succesiunii lui G și nici calității de unic moștenitor a reclamantei, că în comuna nu s-au trecut terenuri la CAP, acestea fiind preluate în 1945 de ferma pomicolă, iar potrivit tabelului depus la dosar, și G au predat câte 115 ha teren și că în afara actului modificat din 1932 nu s-a mai prezentat alt act.
Prin decizia civilă nr. 1267/R/21.12.2006 a Tribunalului Bacău a fost admis recursul civil promovat de recurenții pârâți și, a fost modificată în tot sentința recurată și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Contestația în anulare promovată de intimata a fost admisă prin decizia civilă nr. 1239/22.11.2007 a Tribunalului Bacău, prin care a fost anulată decizia civilă nr. 1267/R/21.12.2006 și s-a dispus citarea părților pentru data de 07 ianuarie 2008 în vederea rejudecării recursului.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 07 aprilie 2007 fost calificată calea de atac promovată de pârâți ca fiind apel și nu recurs.
Prin decizia civilă nr.210/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul pârâților și schimbată în tot sentința apelată, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reținându-se următoarele:
Autorul reclamantei, defunctul cât și cel al pârâtei, defunctul au fost împroprietăriți cu câte o suprafață de 1,50 ha teren situat la pct. "", satul, în comuna, situație necontestată de părți.
În anul 1932, a vândut lui G, suprafața de 7,5 prăjini conform contractului de vânzare cumpărare aflat la fila 34 din dosarul nr.2197/2004 al Judecătoriei Onești, înscris care a fost eliberat în baza originalului existent la Direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale și care trebuia să fie avut în vedere de instanța de fond, și nu înscrisul care prezenta modificări cu privire la suprafața de teren care a făcut obiectul convenției de vânzare cumpărare, ca fiind 57,1/2 prăjini. De altfel, prin cererea introductivă, reclamanta a făcut referire la contractul de vânzare - cumpărare, menționând că are ca obiect suprafața de 7,1/2 prăjini, pentru ca ulterior să invoce un înscris care conține evidente modificări.
Reclamanta a încercat să dovedească, cu depozițiile martorilor audiați, că diferența de teren dintre cea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare din anul 1937 și cea pentru care a solicitat a fi constatat dreptul de proprietate a fost posedată de către părinții ei și ulterior de către ea. S-a reținut că, aceste depoziții au fost avute în vedere în mod greșit de către prima instanță, deoarece între cele două martore și pârâți au existat litigii tocmai cu privire la suprafața de teren învecinată.
Astfel, instanța de apel a constatat că în mod greșit prima instanță a reținut că în perioada 1932 - 1962 autorul reclamantei și ulterior aceasta, ar fi posedat suprafața de 6989 mp teren arabil, situat la punctul "".
Existența contractului de vânzare cumpărare numai pentru suprafața de 7,1/2 prăjini, dă naștere unei puternice prezumții că doar aceasta a fost posedată. De altfel, relevant în cauză este și faptul că suprafața de teren în litigiu a fost preluată de către stat în anul 1945, aspect necontestat de părți, astfel încât nu mai poate fi vorba despre o posesie sub nume de proprietar necesară pentru a uzucapa, chiar dacă reclamanta sau autorul ei au continuat să folosească terenul, stabilirea dreptului de proprietate urmând a se face, astfel, potrivit procedurii speciale instituite de Legea nr. 18/1991.
Împotriva hotărârii instanței de apel reclamanta a declarat recurs, prin care a criticat decizia Tribunalului Bacău pentru nelegalitate, invocând faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, existând diferențe în ce privește numele membrilor completului, astfel cum apar consemnate în preambul și în dispozitiv. Totodată, s-a susținut că deși litigiul s-a purtat în contradictoriu și cu intimata, aceasta nu apare în dispozitivul hotărârii. Cu privire la aspectele de fond, s-a susținut prin recursul declarat, că în mod greșit nu au fost avute în vedere declarațiile martorilor audiați, probă administrată în dovedirea posesiei, iar în condițiile în care acestea au fost considerate subiective, pentru respectarea dreptului la apărare instanța trebuie să procedeze la suplimentarea probatoriilor.
Ulterior, recurenta a mai precizat și un alt motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de apel respectiv contradicția între considerente și dispozitiv referitor la sentința civilă care a constituit obiectul apelului declarat de pârâți, invocându-se astfel faptul că instanța de apel practic nu s-a pronunțat asupra apelului cu soluționarea căruia fusese investită.
Analizând motivele de recurs menționate, Curtea reține următoarele:
Recurenta-reclamantă a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 6989 mp teren situat în comuna jud.
S-a susținut că acest teren a fost cumpărat de tatăl său, G de la, bunicul pârâtei, în anul 1932, iar de la data cumpărării până în 1962, când terenul a fost preluat de ferma pomicolă și ulterior, din anul 1990, fost stăpânit de cumpărător și apoi de către reclamantă.
Recurenta-reclamantă a înțeles să promoveze acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate pentru terenul menționat anterior și în contradictoriu cu pârâții și.
Între aceleași părți există și litigiul având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate și revendicare, soluționat prin decizia civilă nr.1203/11.11.2002 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.8335/2002.
Prin această decizie s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare 730/26.04.2001 pentru suprafața de 1343 mp și au fost obligați pârâții și să lase reclamantei, în deplină proprietate, suprafața de 1343 mp teren. Totodată, s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate 4538/22.06.2001 eliberat pe numele reclamantei, cu privire la terenul de 6989 mp.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că reclamanta avea dreptul la reconstituire, în temeiul Legii nr.18/1991, doar pentru 1343 mp teren, instanța raportându-se la actul de vânzare-cumpărare din 1932, din care rezultă că tatăl acesteia a cumpărat 7,5 prăjini teren la punctul "G " și motivând în considerentele hotărârii că deși reclamanta a susținut că la același punct tatăl ei mai avea și o altă suprafață de teren, în actul de vânzare-cumpărare 328/1932 cumpărătorul figurând ca vecin al terenului de 7,5 prăjini, nu a făcut dovada acestor susțineri.
Acest litigiu se află pe rolul Curții de Apel în recurs, judecata fiind suspendată în temeiul art.244 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
După pronunțarea deciziei din 2002 Tribunalului Bacău, reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea prin care invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Este însă cert că pentru întreaga suprafață de teren preluată de ferma pomicolă aceasta avea deschisă calea procedurii Legii nr.18/1991. Mai mult, în ce privește caracterul posesiei, probatoriile administrate în cauză referitor la acest aspect sunt contradictorii și neconvingătoare.
De fapt, ceea ce s-a susținut și în cauza de față este faptul că tatăl reclamantei a avut mai mult teren la punctul la care se află și terenul cumpărat în 1932 prin actul de vânzare-cumpărare menționat anterior.
În recurs, recurenta-reclamantă a depus o serie de înscrisuri noi (filele 39, 41, 42, 43, 44) pentru a dovedi că tatăl său a avut o suprafață mai mare de teren decât cea cumpărată prin actul 328/1932.
Aceste acte însă au relevanță în ce privește dreptul de proprietate aparținând autorului reclamantei și în consecință, reconstituirea în temeiul Legii nr.18/1991 și pot fi analizate de instanță în cadrul soluționării litigiului menționat anterior, în prezent suspendat în temeiul art.244 Cod procedură civilă, în măsura în care reclamanta va înțelege să le valorifice în cadrul acelui litigiu, pentru a face dovada îndreptățirii sale la reconstituire pentru întreaga suprafață cuprinsă în titlul de proprietate ce i-a fost eliberat pe procedura Legii nr.18/1991.
Având în vedere toate aceste considerente și prevederile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.210/A/16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții,.
Obligă recurenta să plătească intimaților și cheltuieli de judecată de 800 lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
red.sent.
red.red../
red.dec.rec.
tehnored./8.12.2008/2 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Anamaria Monica