Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 896/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.896/2008-R
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în localitatea,nr.46, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,-,.17,.25, județul S M, și prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr.6/Ap din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 3393 din 22 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect:acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant -personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța seria - - nr.- din 7.02.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Recurentul reclamant -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant -personal susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate, admiterea cererii de repunere în termen și pe cale de consecință să fie trimisă cauza spre judecare în apel, cu cheltuieli de judecată de 50% din apartament.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3393/22.05.2007 pronunțată în dosar nr. unic de mai sus, Judecătoria Satu Marea respins acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâtei fiind neîntemeiată, reclamantul fiind obligat să achite pârâtei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În rejudecare, în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că părțile au trăit în relații de concubinaj în perioada 1992 începutul anului 2005 (din interogatoriul luat paratei se reține că un timp a fost doar curtată de către reclamant, fără a se concretiza perioada), iar imobilul apartament situat în municipiul S M,-,.1 7,. 25, compus din 2 camere și dependințe, a fost dobândit de către parată prin cumpărare în anul 1993, având calitate de titulară a contractului de închiriere și pe care l-a înstrăinat după încetarea relației de concubinaj. Relația dintre părți fiind una de concubinaj, reclamantul neavând calitate de proprietar, s-a apreciat că în cauză reclamantul ar putea invoca un drept de creanță. Apartamentul în cauză a fost cumpărat de pârâtă integral din bani proprii, având în vedere și faptul că aceasta realiza venituri suplimentare, pe lângă salariu, din vânzarea mileurilor și prestări servicii curățenie la diferite case particulare.
Întrucât legea nu instituie prezumția de comunitate a bunurilor dobândite sub durata concubinajului, reclamantul are obligația de a dovedi cota lui de contribuție din apartament, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil. Faptul că acesta realiza venituri sau deținea imobile nu duce în nici un caz la concluzia că ar fi contribuit în vreo măsură la achiziționarea acestuia.
Raportat la faptul că reclamantul nu a produs probe în dovedirea susținerilor din petit, în sensul că ar fi contribuit la achiziționarea imobilului prin punerea la dispoziția paratei a unei sume de bani care reprezintă contravaloarea unei cote părți din apartament, instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, în cauză făcându-se aplicarea și a disp. art. 274.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se admită acțiunea formulată și să se constate că a contribuit la cumpărarea imobilului deținut de pârâtă conform celor precizate în acțiunea principală.
De asemenea, a solicitat repunerea în termenul de apel având în vedere că în perioada august-noiembrie 2007 fost plecat în Ungaria la rudele sale pentru a-i ajuta pe aceștia la muncă, condiții în care abia în data de 10 noiembrie a găsit în cutia poștală comunicarea Sentinței civile 3393/22.05.2007.
Prin decizia civilă nr.6/Ap din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Satu Marear espins ca nefondată cererea de repunere în teren formulată de.
A respins ca tardiv apelul declarat de împotriva Sentinței civile nr. 3393/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a constatat că pelantul a declarat apel cu depășirea termenului legal imperativ de 15 zile de la dat comunicării sentinței, termen reglementat prin art. 284 Cod procedură civilă, reținând că, potrivit art.103 Cod procedură civilă: "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
S-a reținut de tribunal că, apelantul s-a deplasat de bună voie de la domiciliul unde urma să-i fie comunicată sentința, fără să indice instanței o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură, fără să lase un mandatar, având cunoștință că participase ca parte reclamantă într-un proces finalizat doar în primă instanță la 22 mai 2007, iar soluția dată nu-i era favorabilă, iar împrejurarea invocată de acesta nu este de natura celei la care se referă art. 103 Cod procedură civilă, nefiind mai presus de voința părții.
Nefiind îndeplinite cerințele textului de lege menționat, instanța de apel a respins cererea de repunere în termen ca nefondată și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv apelul declarat de.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța seria - - nr.- din 7.02.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea cererii de repunere în termen, trimiterea cauzei spre judecare în apel.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a fost plecat în Ungaria la rude în perioada august-noiembrie 2007, astfel că nu a avut cunoștință de faptul că între timp i s-a comunicat hotărârea ce urma a fi apelată, greșit s-a interpretat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.103 Cod procedură civilă, fiind privat de dreptul de apărare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.312 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de recursul formulat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Cu ocazia soluționării cauzei în fond, recurentul a fost reprezentat de avocat, cu ocazia dezbaterii, acesta a și fost prezent -15.05.2007, sentința ce a fost pronunțată, i-a fost comunicată la data de 26.09.2007 la domiciliul indicat, nr.46, județul S M, prin afișare (fila 39) pe ușa principală a locuinței, întrucât nu a fost găsit la domiciliu.
A invocat recurentul prin motivele de apel că în lipsa sa din țară în perioada în care a lipsit de la domiciliu, fiind plecat în Ungaria, vecina sa s-a ocupat de îngrijirea câinelui, ori, în măsura în care acesta cunoștea soluția ce s-a pronunțat și chiar dacă nu, avea totuși reprezentarea faptului că întrucât s-a pronunțat în luna mai 2007, urma să-i fie comunicată și în consecință avea posibilitatea de-a mandata acel vecin sau pe altcineva care să se ocupe de afacerile lui judiciare cu atât mai mult cu cât avea și un avocat angajat, corect instanța de apel reținând că nu a sunt motive ce să atragă incidența dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă.
Plecarea de bună voie în străinătate, într-o perioadă în care avea cunoștință că urma să-i fie comunicată o hotărârea judecătorească supusă exercitării căilor de atac în intervalul unor termene expres stabilite, fără a indica instanței ce a pronunțat hotărârea un alt domiciliu sau mandatar căruia să-i fie comunicată hotărârea, nu poate fi calificată ca o împrejurare mai presus de voința părților ce să facă aplicabile dispozițiile art.103 Cod procedură civilă, pentru a putea proceda la repunerea în termenul de exercitare al căii de atac.
Ca urmare, criticile aduse sunt neavenite, recurentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, ci dimpotrivă, a aprecia că orice deplasare benevolă de la domiciliu fără a respecta cele expuse ar putea conduce la o repunere în termen, ar însemna o nesocotire a drepturilor celorlalte părți, care ar fi puse în situația imposibilității rezolvării problemelor judiciare într-un termen rezonabil astfel că, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în localitatea,nr.46, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,-,.17,.25, județul S M, și prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr.6/Ap din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:11.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
