Obligație de a face. Decizia 898/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.898/2008-R
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în B,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.59/A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost menținută în tot sentința civilă nr. 112 din 25 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr-, având ca obiect:obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.29 din 28.05.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța seria - nr.65-1-37 din 5.03.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA comunică un exemplar din întâmpinare, cu reprezentanta recurenților pârâți.
Reprezentanta recurenților pârâți învederează instanței că nu solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea, depune la dosar un număr de 4 fotografii recente, prin care face dovada vechimii porții, care fost sudată și blocată, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate și în consecință să fie respinsă acțiunea ca fiind neântemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. În esență solicită a se constata că cele două instanțe, nu s-au pronunțat pe probe, probe care de altfel sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, singurul act juridic depus la dosar fiind întocmit în condiții de deplină opozabilitate, conform cerințelor legale de către executorul judecătoresc, act ce a fost însușit prin semnarea fără obiecțiuni de către părțile din litigiu, cu consecința că acest act produce efecte juridice, fiind opozabil reclamantei. Mai mult, apreciază că, urmare a măsurătorilor top.efectuate de expertul, s-a constatat că s-a înserat în procesul verbal modalitatea de amplasare a fundației betonate pentru amplasarea gardului, astfel, faptic, părțile au fost de acord cu cele înserate în procesul verbal, existând dovada semnării fără obiecțiuni, consideră că nu i s-a produs nici o lezare și nici un prejudiciu reclamantei, aceasta nedovedind încălcarea proprietății, neproducându-se nici o probă în acest sens.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.112 din 25.01.2007, s-a admis acțiunea reclamantei, împotriva pârâților și, iar pârâți au fost obligați să desființeze gardul din bolțari pe fundație de beton și poarta de acces spre proprietatea reclamantei, ce au fost amplasate pe terenul acesteia, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamantă să facă aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 19,5 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din procesul verbal executorul judecătoresc reiese că executarea silită, fost executată parțial deoarece pârâții au executat gardul cu 15 cm. spre interiorul proprietății reclamantei, încălcând astfel dispozițiile sentinței civile nr. 1802/2004 Judecătoriei Beiuș, prin care au fost obligați să-și retragă gardul până la limita proprietății lor.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat ca acțiunea reclamantei este întemeiată, iar în baza art.1075 C civil, a obligat pe pârâți să desființeze gardul din bolțari pe fundație de beton și poarta de acces spre proprietatea reclamantei, ce au fost amplasate pe terenul acesteia, iar în caz de refuz a autorizat- pe reclamantă să facă aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâți la plata sumei de 19,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe in termen legal la data de 22.02.2007 pârâții și, au declarat apel, împotriva sentinței civile nr.112/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în întregime a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr.59/A din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de și, în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr.112/25.01.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut de tribunal că, criticile aduse sentinței apelate, prin motivele de apel, sunt apreciate ca fiind nefondate, deoarece, așa cum rezulta din actele dosarului, pârâții apelanți, au încălcat dispozițiile sentinței civile nr.1802 din 2004,iar prin somația, nr.3802 din 10.07.2006, Primăria Municipiului B, a notificat părțile pârâte să oprească lucrările de ridicare a gardului întrucât aceste lucrări au fost începute fără autorizație, dar cu toate acestea aceștia, au finalizat ridicarea gardului cu o poartă de acces spre proprietatea reclamantei intimate.
S-a mai constatat că, apelanții au construit aceste lucrări înainte de punerea în executare a sentinței civile, care stabilea linia cadastrală ce desparte proprietățile părților, cu toate că au fost somați în acest sens, dar, procedând în acest mod, pârâții au încălcat linia de hotar, cu toate că au fost amendați contravențional pentru aceste lucrări.
Susținerea apelanților, în sensul că reclamanta nu ar avea un interes legitim, pentru promovarea prezentei acțiuni, dar și susținerea că, aceste construcții ridicate nu i-ar aduce vreun prejudiciu, nu au fost reținute de instanța de apel, atâta timp cât se încalcă proprietatea acesteia, proprietate garantată și apărată de Constituția țării.
Din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, s-a reținut de tribunal că executarea silită fost executată parțial, deoarece pârâții au executat gardul cu 15 cm, spre interiorul proprietății reclamantei, încălcând astfel dispozițiile sentinței civile nr. 1802/2004 Judecătoriei Beiuș, prin care au fost obligați să-și retragă gardul până la limita proprietății lor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța seria - nr.65-1-37 din 5.03.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, au declarat recurs apelanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a făcut o apreciere eronată a probelor, contrar procesului verbal al executorului judecătoresc, ce a fost semnat fără obiecțiuni de părți, opozabil reclamantei. S-a constatat la măsurători și s-a înscris în procesul verbal modalitatea de amplasare a fundației betonate amplasare gard, lățime de 30 cm. amplasament făcut cu acordul părților, reținându-se că axul gardului și fundației este pe linia cadastrală, dreptul de proprietate nefiind lezat.
Solicitarea mutării gardului cu 15 cm nu are suport legal întrucât la data de 31.07.2006 părțile au fost de acord cu linia cadastrală ce desparte proprietățile, nefiind astfel încălcată linia de hotar iar, aspectul invocat că Primăria i-a somat să oprească ridicarea gardului, are o natură contravențională, cu regim juridic aparte. Scopul acțiunii este doar de șicană în condițiile în care sunt doar 3. ( 15 cm lățime x 20 pe aliniament), reclamanta nedovedind prejudicierea dreptului său.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea comunicată la dosar a solicitat respingerea recursului ca neântemeiat și menținerea în întregime a deciziei civile, cu motivarea că, prin acțiunile recurenților i s-au adus prejudicii, deoarece aceștia au ocupat cu gardul o suprafață de 4. din terenul său.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1802/2004 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a dispus în contradictoriu cu părțile în litigiu, dezmembrarea nr.top.165/18 înscris în CF nr.6264 B, în nr.top nou format:165/18 a în suprafață de 310. și nr.top. nou format: 165/18 b în suprafață de 144. conform Variantei nr.I din raportul de expertiză întocmit de inginer. Ulterior, prin sentința civilă nr.807/2006 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a admis cererea de ordonanță președențială formulată de intimata împotriva recurenților și s-a dispus sistarea lucrărilor de amplasare a gardului despărțitor început de recurenți între cele două imobile proprietatea acestora.
La data de 10.07.2006, s-a emis somația nr.3082/3374 de către Primăria Municipiului B, comunicată și intimatei, prin care au fost anunțați recurenții că au început lucrările de construire a gardului între proprietatea lor și cea a intimatei, sistate în baza ordonanței președențiale de către executorul judecătoresc, astfel că li s-a solicitat să-și clarifice pe cale amiabilă au prin executorul judecătoresc linia de graniță.
Analizând cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 31.07.2006 în dosar execuțional nr.229/E/2006 al Executorului judecătoresc G -dosar nr.138/ES/06 al Judecătoriei Beiuș, se reține faptul că gardul edificat de către recurenți este amplasat cu 15 cm înspre interiorul proprietății intimatei -perimetrul, linia gardului aflându-se pe terenul acesteia (fila 11 dosar fond), stâlpul din punctul A fiind situat în același mod, J din bolțar la fel în colțul gardului.
Urmare a considerentelor expuse, nu poate fi acceptată apărarea recurenților în sensul că intimata ar fi fost de acord cu o astfel de amplasare a gardului, nu s-a convenit faptul că s-ar fi realizat un consens cu ocazia semnării procesului verbal de executare ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate. Mai mult, conform aceluiași proces-verbal, recurenții s-au obligat ca până la 1.09.2006 să retragă stâlpii de susținere a porții și platforma din beton, nefiind deci vorba de un acord al intimatei la continuarea lucrărilor.
Sigur că, suprafața cu care prin construirea gardului recurenții încalcă dreptul de proprietate al intimatei este mică, dar, acest aspect nu poate duce la concluzia că astfel nu i se încalcă dreptul de proprietate garantat atât de Constituția României cât și de Protocolul nr.1 al CEDO ori, instanțele judecătorești au obligația de-a face demersurile necesare în vederea respectării acestui drept indiferent de valoare, suprafața lui.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul, urmând a menține decizia recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata reclamantă nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus de recurenții și -ambii domiciliați în B,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.59/A/2008 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:11.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
