Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 897/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.897/2008-R
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamantul G domiciliat în, nr.167, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, -toți domiciliați în, nr.168, județul B, domiciliat în, nr.180, județul B, și din, nr.90, județul B, (zis ) și -ambii din, nr.161, județul împotriva deciziei civile nr.65/A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost menținută în tot sentința civilă nr. 853 din 7 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr. 570/2006, având ca obiect:partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant G-personal și pentru intimații pârâți, -, -toți lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.20 din 4.04.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța seria - nr.58-1-49 din 27.02.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, intimații pârâți au depus întâmpinare, după care:
Recurentul reclamant G-personal învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant G-personal, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și în consecință partajarea imobilelor cuprinse în acțiunea introductivă conform Variantei II din raportul de expertiză întocmit de expertul, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și cheltuieli de transport de 200.000 lei.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență solicită a se constata că, recurentul nu s-a opus partajării conform folosinței și înțelegerii făcute între el și defunctul său frate, motiv pentru care s-a și dat încheierea de admitere în principiu din 14.06.2006, prin care s-a și dispus partajarea imobilelor conform folosinței exercitate de către părți, respectiv Varianta I din expertiză, încheiere care de altfel nu a fost atacată cu apel, neputând astfel a fi atacată din punct de vedere procedural nici sentința instanței de fond. Mai mult decât atât, menționează că, prin cele două hotărâri au fost respectate întrutotul criteriile de partajare prevăzute de art.673/9 Cod procedură civilă, respectând acordul de voință dintre părți, respectiv folosința faptică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constata ca prin sentința civilă nr.853 din 7.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în fond și în principiu acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâților, - și, și, dar si cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali.
A constat că masa de împărțit este formată din imobilele nr. top. 468, 562/1, 562/2, 562/3, 819, 859/2, 499/2, 499/1, 1143, 457, 794, 809, 1175, 1176, 494, 549, 1174/2, 1231, cota de 1618/3108 părți din nr. top. 573, cota de 1350/3054 părți din nr. top. 724, cota de 3854/8809 părți din nr. top. 725, cota de 1176/5664 părți din nr. top. 1177/1, cota de 1490/3108 părți din nr. top. 573, cota de 443/3054 părți din nr. top. 724, cota de 2516/8809 părți din nr. top. 725, cota de 4188/5964 părți din nr. top. 1177/1, toate înscrise în CF 189, 735 și 734.
A dispus sistării indiviziunii dintre părți, prin formarea a trei loturi, unul pentru reclamant, unul pentru defunctul și unul pentru vechii proprietari de CF, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A atribuit reclamantului, lotul A format din nr. top. 457, 494, 549, 562/3, 573/1, 724/3, 725/3, 794, 809, 1174/2, 1175, 1176, 1177/3 în suprafață totală de 24.740 mp. si defunctului lotul B format din nr. top. 468, 499/1, 499/2, 562/1, 562/2, 573/2, 614, 724/2, 725/2, 819, 859/2, 1143, 1177/4 și 1231 în suprafață de 24.773 mp.
A atribuit vechilor proprietari de CF, lotul C format din nr. top. 724/1, 725/1 în suprafață totală de 3.709 mp, si intabularea dreptului de proprietate la CF.
Onorariile de avocat suportate de părți, au fost compensate, iar pârâții-reclamanți reconvenționali obligați la suma de 1120 lei, cu titlu cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza titlurilor de proprietate nr. 1373/2002 și 1374/2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului și a defunctului asupra terenurilor ce provin de la antecesorul lor comun
A constatat ca defunctul, a fost fratele reclamantului, în prezent decedat și care are ca moștenitori pârâții de rândul 1-3, iar reclamantul este beneficiarul testamentului autentificat sub nr. 5862/1958 prin care tatălui său defunctul G, i-a testat întregile imobile cu nr. top. 562/1, 562/2, 562/3, iar prin sentința civilă nr. 1136/1960 pronunțată de fostul Tribunal Popular, s-a constatat că testamentul nu a încălcat cotitatea disponibilă, astfel că cele trei imobile îi revin în calitate de moștenitor rezervatar.
Din întreg materialul probator administrat in cauza, constatat că imobilele în litigiu, sunt coproprietatea reclamantului G și a defunctului, dobândite în baza titlurilor de proprietate nr. 1374 și 1373 din 19.09.2002 eliberate de Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991. în prezent este decedat și are ca succesori pârâții, -, și în calitate de fii și soție supraviețuitoare.
A reținut că înainte de colectivizare, între G și care au fost frați, a existat un partaj faptic, fiecare folosind în mod distinct imobilele ce i-au revenit și cu care s-au înscris ulterior în CAP, iar tatăl celor doi, defunctul G, a testat întregile imobile 562/1, 562/2 și 562/3 în favoarea reclamantului, conform testamentului autentificat cu nr. 5862/1968.
A constatat ca prin Sentința civilă nr. 1135/1960 pronunțată de fostul Tribunal Popular în dosarul 3476/1959 s-a constatat că acest testament nu a încălcat cotitatea disponibilă și nici rezerva legală a moștenitorilor.
În urma raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul, s-a procedat la identificarea imobilelor și s-au întocmit două variante: una conform folosinței actuale și una conform cotelor din cererea principală, respectiv a imobilelor cuprinse în testamentul autentificat cu nr. 5862/1968.
A constatat că reclamantul ca beneficiar al testamentului autentificat cu nr. 5862/1968 nu a uzat de dreptul ce i-a fost conferit prin acesta, iar cu ocazia depunerii acțiunii reconvenționale, nu s-a opus la admiterea acțiunii de partaj conform folosinței faptice, variantă ce a fost solicitată de către reclamanții reconvenționali.
A stabilit ca din materialul probator administrat în cauză, reclamantul pârât reconvențional, nu a făcut dovada faptului contrar, respectiv faptului că imobilele în litigiu au fost folosite în alt mod decât conform partajului amiabil încheiat între G și realizat încă înainte de colectivizare.
Pentru aceste motive instanța de fond, a admis acțiunea conform art. 728, 730 cod civil, având în vedere că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, precum și cererea reconvențională, si a constatat că masa de împărțit, este cea stabilită în încheierea de admitere în principiu, pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2006, însă la varianta de partajare și formare a loturilor instanța a avut în vedere varianta I din raportul de expertiză, deoarece aceasta corespunde folosinței faptice a părților consacrată încă înainte de colectivizare, iar întinderea loturilor este aproximativ egală și respectă dispozițiile art.673/9 cod procedură civilă.
În temeiul art. 43-46 dinL.115/1938, a dispus intabularea dreptului de proprietate la, in temeiul art. 276 pr. civilă a dispus compensarea onorariilor de avocați suportate de părți.
În temeiul art. 274c.pr. civilă a obligat pârâții reclamanți reconvenționali, la suma de 1120 lei cu titlu cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând cota de din onorar expert.
Împotriva sentinței civile nr.853/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, in termen legal, la data de 28.06.2007 reclamantul Gad eclarat apel, solicitând instanței admiterea apelului, respectiv partajarea imobilelor ce constituie obiectul prezentei cereri, conform variantei II din raportul de expertiză întocmit în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.65/A din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de G în contradictoriu cu intimații, -, și - împotriva sentinței civile nr.853/07.06.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în totul.
A fost obligată partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, criticile aduse sentinței apelate, prin motivele de apel, sunt nefondate, deoarece, în mod corect instanța de fond a reținut că, imobilele în litigiu, sunt coproprietatea reclamantului G și a defunctului, dobândite în baza titlurilor de proprietate nr. 1374 și 1373 din 19.09.2002 eliberate de Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991.
S-a mai reținut de tribunal că, înainte de colectivizare, între G și care au fost frați, a existat un partaj faptic, fiecare folosind în mod distinct, imobilele ce i-au revenit și cu care s-au înscris ulterior în CAP, defunctul G, a testat întregile imobile 562/1, 562/2 și 562/3 în favoarea reclamantului, conform testamentului autentificat cu nr. 5862/1968 iar, prin Sentința civilă nr.1135/1960 pronunțată de fostul Tribunal Popular în dosarul 3476/1959, s-a constatat că prin acest testament, nu a încălcat cotitatea disponibilă și nici rezerva legală a moștenitorilor.
Totodată s-a mai reținut de instanța de apel că, prin raportul de expertiză, întocmit de către expertul, s-a procedat la identificarea imobilelor și s- întocmit două variante: una conform folosinței actuale și una conform cotelor din cererea principală, respectiv a imobilelor cuprinse în testamentul autentificat cu nr. 5862/1968, dar reclamantul apelant, in calitate de beneficiar al testamentului autentificat cu nrumărul de mai sus, nu a uzat de dreptul ce i-a fost conferit prin acesta, iar cu ocazia depunerii acțiunii reconvenționale, pe fond nu s-a opus la admiterea acțiunii de partaj conform folosinței faptice.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că, în mod corect a reținut prima instanță, că reclamantul pârât reconvențional, nu a făcut dovada că imobilele în litigiu, au fost folosite în alt mod decât conform partajului amiabil încheiat între G și, realizat încă înainte de colectivizare, considerente față de care s-a reținut că în mod corect s-a procedat la sistarea acesteia, constatându-se că masa de împărțit, este cea stabilită în încheierea de admitere în principiu, pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2006, si care nu a fost contestată, varianta de partajare și formare a loturilor, aleasă de instanța de fond, respectiv varianta I din raportul de expertiză, este corect stabilită, deoarece aceasta corespunde folosinței faptice a părților, consacrată încă înainte de colectivizare, iar întinderea loturilor este aproximativ egală și respectă dispozițiile art.6739cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța seria - nr.58-1-49 din 27.02.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelantul G, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, partajarea imobilelor conform Variantei II din raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, imobilele supuse partajului se află în teritoriul cadastral al localității, dobândite prin reconstituire după antecesorul comun. În calitate de beneficiar al testamentului autentificat sub nr.5862/1968, testament ce s-a constatat că nu încalcă cotitatea disponibilă, a solicitat ca nr.top.562/1, 562/2 și 562/3 să-i revină în cotă de 1/1 părți, iar restul să fie partajate în mod egal. Nu s-au opus intimații ca moștenitori după def. jun. la admiterea cererii sale de partajare, dar au solicitat partajul conform folosinței, el nu s-a opus acestei solicitări, doar în măsura în care nu i se încalcă cotele de proprietate, astfel că, s-a reținut greșit că nu a dorit să uzeze de testament.
Dacă nu ar fi dorit să uzeze de testament nu ar fi solicitat astfel partajul ce să corespundă cotelor de proprietate reclamate, nefiind necesară o probațiune suplimentară ce să combată o eventuală folosință reclamată de intimați. Acceptând varianta de partaj a intimaților, s-a trecut peste voința testatorului ce a dorit ca acele terenuri să-i revină lui, el a rămas în gospodăria, l-a îngrijit și înmormântat cu cinstea cuvenită.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând că partajul s-a făcut conform folosinței și înțelegerii dintre acesta și def., nu reiese de nicăieri că recurentul a solicitat a nu se încălca cota de proprietate, iar încheierea de admitere în principiu nu a fost contestată. S-a făcut partajul conform folosinței necontestate.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Obiectul litigiului supus judecății l-a făcut partajul imobilelor ce au fost reconstituite în baza Legii nr.18/1991 în favoarea succesorilor defunctului G, situate în localitatea. Anterior decesului, prin testamentul autentificat sub nr.5862/1962 de notariatul de Stat al Raionului B, a testat în favoarea recurentului o serie de bunuri imobile printre care și cele având nr.top.562/1, 562/2, 562/3, iar prin sentința civilă nr.1135/1960 pronunțată de Tribunalul Popular s-a constatat că nu a fost atinsă cotitatea disponibilă și nici rezerva legală, ceilalți moștenitori nefiind lezați.
Din analiza cererii de chemare în judecată se reține faptul că, recurentul reclamant a solicitat ca cele 3 numere topografice indicate mai sus să-i fie atribuite în întregime, iar celelalte terenuri ce fac obiectul cauzei să fie partajate în cotă egală conform cotelor de proprietate și folosință faptice, aspect din care se reține fără dubii faptul că, reclamantul recurent a invocat în favoarea sa acest testament, greșit ambele instanțe reținând contrariul, criticile fiind fondate.
Împrejurarea că folosința faptică nu corespunde cu cotele de proprietate ale recurentului, că acesta nu a folosit toate cele 3 numere topografice, nu poate duce implicit la concluzia că a fost de acord a nu uza de dispozițiile legale testamentare instituite în favoarea sa conform art.800 Cod civil, fiind aplicate astfel greșit dispozițiile art.673/9 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât cota recurentului este mai mare cuprinzând atât ceea ce a dobândit ca moștenitor legal cât și testamentar.
Prin încheierea de admitere în principiu, necontestată nu s-au stabilit cotele de proprietate ale părților ci doar s-a stabilit masa partajabilă, iar expertiza s-a solicitat a fi făcută și conform solicitării reclamantului, respectiv a-i fi atribuite cele 3 numere topografice în întregime, iar restul să fie partajate în cote egale, apărările intimaților fiind nefondate.
Urmare a celor expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, iar în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința în sensul sistării stării de indiviziune conform Variantei II din raportul de expertiză întocmit de inginer expert, respectiv lotul A pentru reclamantul G, format din nr.top.457, 494, 549, 562/1, 562/2, 562/3, 573/1, 724/3, 725/3, 794, 809, 1174/2, 1175, 1176 și 1177/3 în suprafață de 27.236.; totul B pentru defunctul, compus din nr.top.468, 499/1, 499/2, 573/2, 614, 724/2, 725/2, 819, 859/2, 1143, 1177/4 și 1231 în suprafață de 22.277. iar lotul C pentru vechii proprietari format din nr.top.724/1, 725/1 în suprafață de 3.709.
Se vor păstra celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice.
Reținând culpa procesuală a intimaților în apel și recurs, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să-i plătească recurentului suma de 35,3 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și cheltuieli de deplasare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamantul G domiciliat în, nr.167, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, -toți domiciliați în, nr.168, județul B, domiciliat în, nr.180, județul B, și din, nr.90, județul B, (zis ) și -ambii din, nr.161, județul împotriva deciziei civile nr.65/A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
ADMITE ca fondat apelul, schimbă în parte sentința civilă nr.853 din 7 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o schimbă în parte, în sensul sistării stării de indiviziune conform Variantei II din raportul de expertiză întocmit de inginer expert, respectiv lotul A pentru reclamantul G, format din nr.top.457, 494, 549, 562/1, 562/2, 562/3, 573/1, 724/3, 725/3, 794, 809, 1174/2, 1175, 1176 și 1177/3 în suprafață de 27.236.; totul B pentru defunctul, compus din nr.top.468, 499/1, 499/2, 573/2, 614, 724/2, 725/2, 819, 859/2, 1143, 1177/4 și 1231 în suprafață de 22.277. iar lotul C format din nr.top.724/1, 725/1 în suprafață de 3.709. pentru vechii proprietari.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimații să-i plătească recurentului 35,3 RON cheltuieli de judecată în recurs.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:11.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
