Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 9057/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9057
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC - GLOBAL SRL, împotriva sentinței civile nr. 1607/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SC - GLOBAL SRL, reprezentată de avocat și intimatul reclamant, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, reprezentanta recurentei pârâte, avocat, depune copia hotărârii privind pe reclamant pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Dolj și nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurentă, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea contestației ca nefondată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, susține oral apărarea și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și solicită menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La 29 10 2007, a chemat in judecată pe pârâta SC - GLOBAL SRL pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunța,Tribunalul ă constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr 254/28 09 2007.
In motivarea acțiunii, a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă in funcția de manager de proiect până la data de 21 09 2007, dată la care și-a depus demisia înregistrată sub nr 2740/21 09 2007.
Această atitudine a fost motivată de nerespectarea repetată de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.
Arată contestatorul că deși a efectuat peste 200 de ore suplimentare in folosul angajatorului, acestea nu au fost compensate cu ore libere plătite in condițiile art 119 din Lg 53 / 2003, și nu a primit nici o retribuție in conformitate cu disp. art 120 din acelaș act normativ.
Mai mult decât atât, arată contestatorul, societatea a întârziat cu plata salariului, chenzina cuvenită pe data de 15 09 2007 fiind virată abia la 20 09 2007.
A mai învederat că a recurs la demisie și anterior cu câteva zile insă, această cerere nu a fost înregistrată ci a fost ruptă de către administratorul societății.
A depus la dosar copie de pe decizia nr 254 / 28 09 2007.
Prin întimpinarea depusă la 15 11 2007, societatea solicită respingerea contestației ca nefondată.
S-a invocat excepția conexității cauzei, cu cauza înregistrată sub nr -, litigiul purtând intre aceleași părți.
A mai arătat că decizia de concediere este legală și temeinică fiind emisă in conformitate cu dispozițiile Codului muncii, CCM, RI, și fișa postului.
Motivația că angajatorul nu ar fi respectat obligațiile referitoare la plata salariului, este nefondată, iar sumele cuvenite pentru luna septembrie 2007 au fost virate in contul reclamantului la termenul la care toți salariații își primesc salariul.
Cât privește orele pretins lucrate suplimentar, învederează că pentru situația in care nu au fost compensate cu timp liberal a dispoziția salariatului, acestea au fost plătite.
A depus la dosar copie după cererea adresată instanței in ceea ce privește drepturi bănești și citația pentru ziua de 17 10 2007, in cauza cu a cărei judecată este investit completul CM 1.
In apărare societatea a depus următoarele înscrisuri: invitația la Comisia de disciplină adresată contestatorului, procesul verbal al Comisii de disciplină, decizia înregistrată la ITM, demisia contestatorului, contractul colectiv de muncă al societății, regulamentul de ordine interioară al societății, contractul individual de muncă, fișa postului.
Prin încheierea din 29 11 2007, instanța a încuviințat proba cu interogatoriu solicitată de apărătorul intimatei.
Prin sentința nr- a admis contestația formulată de contestatorul împotriva decizia de concediere nr. 254 / 28 septembrie 2007 emisă de intimata SC - GLOBAL SRL.
A anulat decizia de concediere nr. 254 / 28 septembrie 2007 emisă de intimată.
A obligat intimata către contestator la 1000( una mie) lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar,( fila 99 ) salariatul și-a dat de misia la data de 21 09 2007, consacrând manifestarea de voință unilaterală in formă scrisă, formă justificată de principiu simetriei la încetarea raporturilor de muncă prin concediere.încetare de reclamă forma scrisă.
Înscrisul nu cuprinde motivele demisiei, insă, aceste motive nu se impun a fi inserate, manifestarea de voință a salariatului, operând deplin și necondiționată.
Regula in materia încetării contractului individual de muncă din inițiativa salariatului, este că, încetarea raporturilor operează după expirarea unui termen de preaviz, in condițiile art 79 din Codul muncii, excepția fiind cea stipulată in art 79 alin 8, ( respectiv, situația in care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate ).
Obligația neîndeplinită de angajator, de care contestatorul se prevalează, atunci când își justifică demisia fără preaviz, constă în faptul că angajatorul nu i-ar fi plătit drepturile salariale corespunzătoare orelor suplimentare din perioada octombrie 2006 - septembrie 2007.
Această situație in fapt, urmează a fi examinată de instanță in analiza legalității și temeinicei cererii de demisie fără preaviz.
De reținut că intimata contestă starea de fapt învederată de salariatul contestator, susținând că toate drepturile i-au fost plătite.( fila 10,pct 4 din întimpinare ).
Împotriva acestei susțineri, insă, operează împrejurarea că, contractul individual de muncă stipulează ca dată la care se plătesc chenzinele, ca fiind 17 și 3 ale fiecărei luni,pe când, înscrisurile depuse la dosar de către intimată ( fila 109, 110 ) menționează cu totul alte date.
Învederează contestatorul că societatea intimată i-a plătit ( voluntar! ) o parte din sumele reprezentând retribuția orelor suplimentare pe anul 2006, după ce acesta inițiase procedura demisiei.Această împrejurare, necontestată de intimată, se subsumează unei achiesări parțiale la pretențiile contestatorului, achiesare care nu schimbă, totuși, situația ce justifică lipsa preavizului ci, dimpotrivă, consacră susținerile salariatului contstator.
Împrejurările că angajatorul nu a plătit la termenele stipulate in contract drepturile salariale iar cele privind munca suplimentară sunt recunoscute și plătite după manifestarea demisiei, sunt de natură să-l îndreptățească pe salariat la inițierea încetării raporturilor de muncă, unilateral și fără preaviz.
Societatea intimată a invocat faptul că salariatul nu ar fi formulat o cerere in scris pentru a obține drepturile.
Apărarea va fi înlăturată, deoarece, in raporturile de muncă, drepturile nu se obțin in urma unei cereri formulată in scris. O asemenea condiție de formă nu este necesară, astfel că recunoașterile salariatului ( din interogatoriu ) că nu ar fi solicitat in scris acordarea drepturilor rămâne fără relevantă, cât timp, in conformitate cu disp. art 38 din Codul muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Făcând aplicarea disp.art 274 cod pr civilă, partea care a căzut in pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs invocat se referă la faptul că hotărârea dată nu conține motivele de fapt și de drept potrivit cu art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond motivează prin hotărâre un capăt de cerere la care contestatorul a renunțat în mod expres,fapt de care se ia act chiar prin hotărâre,la termenul din 20 03 2008.Se constată nulitatea deciziei dar nu se arată care este temeiul legal al nulități,care sunt dispozițiile imperative care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului vătămător. Totodată prin constatarea nulității nu se dispune ce măsură să fie luată.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a reținut o anumită situație însă nu a explicat din ce motive și nu a invocat în cuprinsul hotărârii și nici în dispozitiv texte de lege privind cererea cu care a fost investită,motivând alte aspecte pe care le-a reținut.
A mai susținut că nu au fost analizate probele,așa încât hotărârea pare arbitrară,nu s-a ținut seama de întregul ansamblu probator.
Prin interogatoriul luat contestatorului,acesta a recunoscut starea de fapt arătată în apărare.
Recurenta a mai arătat că hotărârea atacată nu poate fi pusă în aplicare câtă vreme se dispune decât anularea deciziei fără să se dispună măsura conexă acesteia.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că prin sentința civilă nr.3477/16 05 2008 Tribunalului Doljs -a respins ca neîntemeiată cererea pentru a-i plăti 216 de ore de muncă suplimentară efectuate pe perioada angajării.
Pe fond,recurenta a susținut că decizia de concediere este legală și temeinică,a fost emisă în concordanță cu dispozițiile Codului muncii,CCM,RI și fișa postului.
Recurenta a mai arătat că angajatorul și-a respectat în totalitate obligațiile în sensul că a achitat drepturile salariale aferente lunii septembrie 2007 și indemnizația de concediu de odihnă aferent anului 207.
În drept a invocat dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recurenta a depus la dosarul cauzei sentința nr.3477/16 05 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj,în dosarul nr.-.
Intimatul,deși legal citat,nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și sub toate aspectele,conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 79 alin.1 Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
(6) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Astfel că demisia este actul unilateral de voință al salariatului prin care înțelege să pună capăt unui contract individual fără să menționeze motivele care l-au determinat,dându-se expresie principiului libertății muncii.
Dar în această situație trebuie să respecte termenul de preaviz deoarece art.79 alin.5 Codul muncii prevede că în termenul de preaviz contractul de muncă continuă să-și producă efectele respectiv salariatul este obligat să se prezinte la serviciu și să presteze munca iar angajatorul să-i plătească salariul.
Salariatul poate să-și prezinte demisia fără preaviz dar numai în condițiile art. 78 alin.8 Codul muncii și în acest caz ar trebui menționate și care dintre obligațiile asumate de angajator nu au fost îndeplinite. Cu alte cuvinte trebuie să motiveze de ce nu respectă obligația impusă de lege de a se prezenta la serviciu pe perioada preavizului.
În speța de față,salariatul doar și-a prezentat demisia la data de 21 09 2007 înregistrată de angajator sub nr.240(fila 99,dosar fond) în care menționează că înțelege să-și prezinte demisia începând cu data de 21 09 2007 dar nu a precizat motivele pentru care înțelege să-și prezinte demisia fără preaviz și nici care sunt obligațiile nerespectate de angajator.
În aceste condiții contractul individual de muncă a continuat să-și producă efectele și nu putea înceta prin demisie decât la expirarea termenului de preaviz și nu la data prezentării demisiei astfel că recurenta a continuat să aibă calitatea de angajator pentru salariat cu toate prerogativele date de lege inclusiv cea prevăzută de art.40 alin.1 lit.e Codul muncii - să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern.
Relațiile de muncă sunt guvernate de principiul bunei-credințe astfel că atât salariatul cât și angajatorul trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință.
În cauză intimatul,deși inițial nu menționează că angajatorul ar avea obligații neîndeplinite,susține că și-a prezentat demisia fără preaviz fiindcă nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente orelor suplimentare efectuate,susținere care s-a dovedit nefondată deoarece prin sentința nr.3477/16 05 2008 pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins acțiunea ca nefondată.
A mai susținut intimatul că un alt motiv pentru care și-a prezentat demisia fără preaviz este că nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente lunii septembrie 2007 și indemnizația pentru concediu de odihnă aferent anului 2007 dar din înscrisurile depuse la dosarul de fond,filele 110-120,rezultă că i-au fost achitate drepturile salariale pentru perioada ianuarie-septembrie 2007.
Așadar concluziile instanței de fond că decizia de sancționare este lovită de nulitate deoarece a fost emisă după încetarea raporturilor de muncă prin demisie sunt eronate.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că în contestație intimatul contestator a susținut că toate acuzele din decizia de concediere sunt absolut nereale, Curtea urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă să admită recursul formulat de intimată,să caseze sentința și să trimită cauza spre la aceeași instanță pentru soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de concediere în raport de aceste susțineri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC - GLOBAL SRL, împotriva sentinței civile nr. 1607/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "acțiune în constatare".
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
4ex/17 11 2008
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
