Obligație de a face. Decizia 9058/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9058
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNIEI, împotriva sentinței civile nr. 846/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, și a încheierii din data de 23 iunie 2008, pronunțată în aceeași cauză, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNIEI, prin d-na, salariată în cadrul instituției cu împuternicire la dosar și intimata reclamantă, personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata reclamantă, în termenul prevăzut de lege, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte, solicită admiterea recursului conform motivelor formulate.
Avocat, pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței Tribunalului Olt ca fiind temeinică și legală, conform motivelor expuse în întâmpinare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 846/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 846/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în comuna sat județul O în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei județul O și a fost obligată pârâta să elibereze adeverință privind activitatea desfășurată de reclamantă la fostul CAP, pe perioada 1982-1986.
Din analiza actelor și lucrărilor depuse la dosar instanța constată cererea întemeiată.
S-a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada 1982-1986 lucrat în cadrul fostului CAP, această adeverință fiindu-i necesară la Casa Județeană de Pensii O în vederea stabilirii dreptului la pensie de invaliditate.
Ca răspuns la solicitarea reclamantei, pârâta i-a eliberat adeverința nr. 2207/15.05.2006, din care rezultă că petenta a lucrat numai în anul 1985 realizând 200 norme, așa cum rezultă din fișa întocmită de Comisia de lichidare a afișată în anul 1993, răspuns care a nemulțumit-o pe petentă, deoarece nu corespunde cu realitatea.
Din depozițiile de martori instanța a reținut că petenta și-a desfășurat activitatea în cadrul fostului CAP în perioada 1982-1986, fără întrerupere.
Față de această situație și având dispozițiile art. 160 alin 3 din Legea 19/2000 instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze petentei adeverință privind activitatea desfășurată de reclamantă la fostul CAP pe perioada 1982-1986.
Prin încheierea din 23 iunie 2008 pronunțată în aceeași cauză s-a admis cererea formulată de reclamantăși s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că a fost obligată pârâta Primăria Comunei să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei încheieri prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 281cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 23 iunie 2008 a formulat recurs pârâta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că actele în în baza căreia a fost eliberată adresa nr. 2207/15.05.2006 sunt întocmite de inspectorii zonali ai
S-a arătat și că reclamanta a avut posibilitatea să uzeze de dreptul său de a contesta actele întocmite de comisia de lichidare dar nu a uzat de acest drept.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că pârâta nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece nu au fost avute în vedere apărările formulate în cauză de pârâtă și nu s-au administrat probele propuse de aceasta prin întâmpinare.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a arătat că deși Legea nr. 19/2000 arată faptul că dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau alte acte doveditoare, nu conține nici o reglementare care să oblige autoritățile administrației publice locale să elibereze acte din care să rezulte o perioadă mai mare de vechime decât cea care rezultă din înscrisurile deținute în arhivă, deci să ateste o situație ce din punct de vedere al actelor deținute nu corespunde realității.
Cu privire la a încheierea din data de 23 iunie 2008 s-a arătat că urmare a netemeiniciei cererii principale formulată de reclamantă nu se impune nici obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9, art. 3041și art. 281 cod procedură civilă.
La data de 01.10.2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului, arătându-se că din considerentele sentinței recurate rezultă că prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii întâmpinarea formulată de pârâtă iar aceasta nu s-a prezentat în primă instanță spre a-și susține proba cu martori propusă prin întâmpinare.
S-a arătat și că prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a demonstrat că a lucrat la fostul CAP în perioada 1982 - 1986, însumând un număr de 200 norme anual.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată în prezenta cauză reclamanta a solicitat formal obligarea Primăriei com. să elibereze acte în vederea dovedirii vechimii în muncă în muncă la CAP în perioada anilor 1982 - 1986.
Interpretându-se însă acțiunea formulată în cauză prin prisma motivării sale prin care reclamanta susține că împrejurarea că a lucrat la fostul CAP în perioada 1982 - 1986, poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, inclusiv martori care cunosc că reclamanta a lucrat în perioada mai sus precizată la CAP, precum și prin prisma finalității sale, se reține că reclamanta urmărește în prezentul proces să-și reconstituie vechimea în muncă pentru perioada anilor 1982 - 1986, demers necesar pentru stabilirea dreptului său la pensie.
Aceasta, deoarece în baza unor probe administrate în prezenta cauză ce tind la dovedirea vechimii în muncă a reclamantei nu poate fi obligată pârâta să ateste o situație ce nu rezultă din actele deținute de aceasta, în condițiile în care prin actele depuse la dosar pârâta a demonstrat că refuzul său de a soluționa favorabil cererea reclamantei nu este unul nejustificat ci se bazează pe faptul că nu dețin date din care să rezulte situația afirmată de reclamantă și pe care aceasta tinde să o dovedească în prezenta cauză, reclamanta recunoscând în acest sens în mod indirect temeinicia apărării pârâtei în sensul că nu deține date din care să poată atesta situația afirmată de reclamantă.
În aceste condiții, constatând contradicțiile logice ce rezultă din acțiunea reclamantei prima instanță, potrivit art. 129 alin. 4 cod procedură civilă trebuia să solicite acesteia lămuriri pentru a putea califica cererea formulată în prezenta cauză și numai după stabilirea obiectului acesteia putea proceda la soluționarea acesteia.
Neprocedând astfel prima instanță a pășit la soluționarea cauzei punându-se în imposibilitate de a analiza fondul acesteia, ceea ce atrage incidența în speță a dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă. aplicabil și în materia litigiilor de muncă potrivit Deciziei XXI/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, urmând a se admite recursul declarat de reclamantă casându-se sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare prima instanță va solicita reclamantei lămuriri cu privire la acțiunea formulată în prezenta cauză și o va califica și prin prisma finalității urmărite având în vedere și următoarele coordonate: faptul că prin cererea promovată reclamanta urmărește reconstituirea vechimii sale în muncă pentru a beneficia de aceasta la stabilirea pensiei și că primăria în contradictoriu cu care s-a pronunțat sentința recurată potrivit Legii 215/2001 nu reprezintă decât o structură funcțională fără personalitate juridică, autoritatea publică locală fiind primarul, ce are capacitate juridică și prin urmare și calitate de a sta în judecată,
Ca urmare a soluției ce se impune a fi pronunțată în cauză referitor la sentința recurată se impune și casare încheierii de îndreptare a erorii materiale ca act subsecvent, precum și în raport de faptul că obligarea la cheltuieli de judecată depinde în tot de soluția ce urmează a se pronunța asupra capătului de cerere incidental.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNIEI, împotriva sentinței civile nr. 846/13.05.2008 și a încheierii din data de 23 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Casează sentința și încheierea recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
,
ex.2/19 nov.2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
