Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 9059/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9059
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul TEATRUL, împotriva sentinței civile nr. 2567/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, precum și intimații intervenienți SINDICATUL DIN TEATRUL C, UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DEMOCRATICE D, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL C, reprezentat de domnul, cu împuternicite la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatului intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL C, la data de 07.10.2008, prin care a solicitat și judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Reprezentantul intimatului intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL C, pune concluzii de respingere a recursului conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2567 de la 14 aprilie 2008 admis in parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Teatrul " "
A admis in parte cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulate de Sindicatul din Teatrul C și Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice
A obligat pârâta să achite reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 până la 14.04.2008.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul este salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197/8 02 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedre că avea 10 ani vechime neîntreruptă în una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
În acest fel, a produs reclamantei un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08 02 2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată, deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin. 4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Având in vedere că reclamantul a solicitat acordarea sporului de la 01.01. 2006, precum și faptul că instanța consideră cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr. 197/2006 instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08 02 2006 până la data pronunțării hotărârii.
De asemenea instanța a admis în parte și cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulate de intervenienții Sindicatul Liber al Profesioniști din Oltenia C și de Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D, în conformitate cu art. 49 Cod de procedură civilă și cu faptul că acțiunea principală este admisibilă doar in parte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Teatrul " ".
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere un răspuns al, cel care a înregistrat contractul colectiv de muncă, și nici faptul că instituția este una bugetară, iar salariile reclamanților sunt stabilite prin lege.
A mai arătat recurentul că, potrivit legii 130/1996 privind contractele colective de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ce sunt stabilite prin lege.
De asemenea în art. 95 din respectivul contract colectiv de muncă se menționează că raporturile consiliului local cu teatru vor fi reglementate de către acesta.
În susținerea recursului s-a depus la dosar, de către recurentă, adresa nr. 10500/08 aprilie 2008, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, nota înregistrată sub nr. 10109/3 februarie 2006 la Direcția de Politici a aceluiași minister și nota nr. 197/03/8 februarie 2006, emisă de Direcția Legislația din același minister.
La data de 07 octombrie 2008 intimatul intervenient Sindicatul din Teatrul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente.
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă, în acest sens fiind dispoz. art. 41 alin. 5 din Constituție ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin.1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtei - recurente conform înscrierilor din carnetul de muncă depus la dosar.
Prin urmarea analiza dreptului litigios se va face prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât dispoz. art. 241 alin.1 lit. d Codul muncii stipulează că se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură cultură.
În același sens dispoz. art. 11 alin.1 din Legea 130/1996 prevede producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de fidelitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și alte drepturi superioare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamantei li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevede acest spor.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispoz. art. 40 alin. 2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr. 136/1996 - prevederi ce stipulează faptul că, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților; că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Astfel, reclamanta este îndreptățită a i se acorda sporul de fidelitate conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar că aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Este adevărat că dispoz. art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale însă atâta vreme cât prin dispoz. art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr. 197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice câtă vreme nu a fost anulată.
În ceea ce privește înscrisurile depus la dosar de către recurenta - pârâtă se constată că nu schimbă situația de fapt și de drept reținută de către prima instanță, câtă vreme au fost depuse și în cadrul tribunalului Dolj, acesta analizându-le și avându-le în vedere la pronunțarea hotărârii.
Este fondat însă recursul formulat de pârâtă cu privire la perioada 8 februarie 2006, când s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ce prevede dreptul la sporul de fidelitate analizat în cauza de față și data de 13.12.2007, deoarece potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al intimatei reclamante aceasta a îndeplinit condiția de vechime prevăzută de dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă la această din urmă dată fiind angajată la instituția pârâtă la 13.12. 1997.
În consecință, văzându-se dispozițiile art. 312 alin. 4 cu referire la art. 3041cod procedură civilă urmează a se va admite recursul formulat de pârâtul TEATRUL " " C, împotriva sentinței civile nr. 2567/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații intervenienți SINDICATUL DIN TEATRUL C și D și se va modifica în parte această sentință în sensul că va fi obligată pârâta să plătească sporul de fidelitate de 15 % începând cu data de 03.12.2007 până la 14.04.2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul TEATRUL " " C, împotriva sentinței civile nr. 2567/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații intervenienți SINDICATUL DIN TEATRUL C și
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească sporul de fidelitate de 15 % începând cu data de 03.12.2007 până la 14.04.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
2 ex/18.11.2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
