Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 981/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 981
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.38 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, lipsind recurenții pârâți, și intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de repunere pe rol formulată de recurentul pârât cât și netimbrarea acestei cereri cu 2,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Recurentul pârât a depus taxa judiciară de timbru constând în timbre fiscale în cuantum de 2,5 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4284 din 14 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg- a fost admisă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul G, împotriva pârâților, și (), toți domiciliați în comuna, sat, județul
Au fost obligați pârâții să permită reclamantului să-și ridice de pe terenul proprietatea acestora, în suprafață de 3409. situat în comuna, sat, județul G, punctul "Fântâna din - La ", plantația de de vie (325 bușteni ) și 29 pomi fructiferi sau materialul lemnos rezultat din tăierea acestora.
Au fost obligați pârâții în solidar să achite reclamantului 360 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul și-a precizat acțiunea, declarând că solicită obligarea pârâților să- permită să ridice plantația de vie, precum și să-și recupereze materialul lemnos ce va rezulta din tăierea arborilor plantați de acesta pe terenul pârâților iar pârâții și C-tin au recunoscut că pe perioada colectivizării reclamantul a deținut terenul din litigiu cu titlu de lot în folosință și că plantația de vie a fost înființată de către acesta după anul 1990, neexistând o plantație de vie anterioară, plantând și circa 20 pomi fructiferi, de vârste diferite.
În urma expertizării plantației, s-au regăsit plantați 325 bușteni de vie hibridă, 12 pomi fructiferi cu vârsta de circa 25 de ani, 17 pomi cu vârsta de circa 10 ani, valoarea totală a investiției fiind de 1015,42 lei.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că reclamantul și autorul acestuia au avut calitatea de constructor de bună-credință, reclamantul beneficiind astfel de disp. art. 494 alin.3 Cod civil.
Având însă în vedere solicitarea reclamantului, în sensul de a i se permite să ridice aceste plantații, coroborată cu refuzul pârâților de a achita contravaloarea acestora, instanța a admis acțiunea, obligând pârâții să-i permită reclamantului să ridice plantațiile efectuate pe terenul din litigiu.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții pârâți, iar prin decizia 2404 din 01 Octombrie 2007 Tribunalului Gorjs -a respins ca tardiv recursul.
Prin decizia civilă nr.3406 din 14 decembrie 2007 Tribunalului Gorjs -a admis contestația în anulare formulată de contestatorii, și, a fost anulată decizia nr. 2404 din 1.10.2007.a Tribunalului Gorj și s-a acordat termen la 25.01.2008 pentru judecarea recursului.
Cu prilejul judecării recursului a fost recalificată calea de atac promovată de pârâți împotriva sentinței, având în vedere că la termenul din 23.11.2006 reclamantul si-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâților să-i permită să ridice plantație de vie precum si să-și recupereze materialul lemnos ce va rezulta din tăierea arborilor plantați de acesta pe terenul pârâților.
În motivele de apel, apelanții pârâți au arătat că, terenul a fost ocupat în mod abuziv de către reclamanți și folosit din 1953 și până în prezent și că, durata de folosință a plantațiilor a fost depășită astfel că nu și nu mai au valoarea economică.
Au solicitat prin motivele de apel uzufructul pe ultimii trei ani, întrucât terenul are suprafața de 0,500.p, iar reclamantul nu le-a dat uzufruct decât pe suprafața de 0,340.
Prin decizia civilă nr.38 din 08 februarie 2008, Tribunalul Gorja respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit starea de fapt ce corespunde adevărului și a aplicat corect dispozițiile art.494 alin.3 din Codul civil la situația stabilită.
A avut în vedere instanța recunoașterea pârâților din interogatoriul luat de reclamant privitoare la înființarea plantațiilor de către reclamant, situația acestuia de constructor de bună credință, cât și refuzul acestora de a-l despăgubi pe reclamant.
Privitor la cererea apelanților de a li se acorda uzufructul pe ultimii trei ani, s-a motivat că cererea este inadmisibilă conform art.294 alin.(1) pr.civ. întrucât pârâții nu au formulat, în fața primei instanțe, o cerere reconvențională.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții.
Recurenții au susținut că din plantația de pomi, 11 pomi le aparțin - fiind preluați odată cu terenul, așa cum ar rezulta din datele registrului agricol, iar 17 pomi au crescut, această concluzie fiind dedusă din faptul că între pomi nu este distanță ce se cere în cazul plantării.
Privitor la scoaterea viței de vie, recurenții au arătat că prin această lucrare s-ar afecta calitatea solului.
Au mai susținut că reclamantul a ocupat abuziv terenul după ce a fost preluat de la autorul lor în baza Decr.308/1953, considerând că nu este constructor de bună credință.
Au criticat recurenții și soluția dată capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat cheltuielile de judecată, considerând că nu le datorează pentru că nu se mai impunea achitarea taxei de timbru pentru capătul de cerere în despăgubiri ca urmare a modificării acțiunii.
Prin încheierea de la 1 septembrie 2008 s-a dispus suspendarea judecării recursului în baza art.242 pr.civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurentul pârât a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 28 august 2009, înaintea termenului de perimare prevăzut de art.248 pr.civ.
Recursul este nefondat.
Recurenții invocă direct în recurs aspecte ce nu au făcut obiectul judecății în apel, ceea ce nu-i posibil, astfel că nu se vor lua în examinare.
Astfel, recurenții susțin că o parte din pomi le aparțin, pentru că existau pe teren la data la care le-a fost preluat terenul și că alți pomi nu ar fi fost plantați de reclamant, crescând, precum și afectarea terenului prin scoaterea viței de vie.
În apelul declarat împotriva sentinței nu s-au formulat asemenea critici.
Dimpotrivă, prin chiar cererea de recurs (calificată de instanță ca apel) pârâții au arătat în mod expres că cei 29 pomi au fost plantați de reclamant în perioada 1960 - 1989.
Nu au invocat pârâții în apel nici situația de rea-credință - susținând doar că fiind depășită durata normală de folosire a plantațiilor - reglementată prin HG 964/1998 - reclamantul nu mai putea solicita permisiunea de scoatere a plantației.
Aceste susțineri ale recurenților nu au suport legal - iar hotărârile pronunțate în cauză își au deplin temei în dispozițiile art.494 alin.3 din Codul civil, corect interpretate și aplicate în speță.
Instanțele au reținut - chiar pe baza recunoașterii pârâților - că reclamantul a înființat atât plantația de vie cât și cea de pomi, că este un constructor de bună credință pentru că la data înființării plantațiilor nu se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului pârâților.
Pe de altă parte, în raportul de expertiză s-a precizat că duratele normale de funcționare a plantației de de vie hibridă și plantației de pomi - reglementate prin HG 964/1998 și HG 156/2004 sunt minime, că în realitate duratele se pot prelungi considerabil prin efectuarea unor lucrări de întreținere de bună calitate - astfel că sunt nerelevante în cauză.
Cum pârâții nu au consimțit să rețină plantațiile și să plătească reclamantului valoarea lor - așa cum prevăd dispozițiile art.494 alin.3 din Codul civil, singura variantă prin care reclamantul își poate recupera investiția făcută este scoaterea plantațiilor.
Privitor la acordarea cheltuielilor de judecată reclamantului prin sentință, nici acest aspect nu a fost criticat de pârâți prin apel - iar pe de altă parte se constată că au fost corect acordate, prima instanță aplicând corect dispozițiile art.274 pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții (care pierde procesul) va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată.
Față de aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare și de casare a deciziei, urmând, ca în baza art.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.38 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.4284 din 14.06.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
09.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
-
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
