Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5225/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5225
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1691 de la 12 Martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, GH.G, AL. GH. ȘT., G,
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA, fiind reprezentată prin consilier juridic și intimații reclamanți, fiind reprezentați prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Avocat pentru intimații reclamanți depune la dosar împuternicire și întâmpinare, care a fost comunicată reprezentantului legal al recurentei pârâte SC SA, care arată instanței că nu solicită termen pentru observare.
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC SA, precizează că, pentru anul 2006 drepturile bănești reprezentând prima de Paște nu au fost acordate de către angajator întrucât în Contractul Colectiv de Muncă din anul 2006 nu exista o prevedere pentru acordarea primei de Paște, aceasta nefiind prevăzută de o lege specială.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimații reclamanți, a apreciat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și, a învederat că drepturile solicitate sunt drepturi salariale, având în vedere pe de o parte disp. art. 155 codul muncii, iar pe de altă parte art. 176 din încheiat la nivel de ramură.
În conseciință, a solicitat respingerea recursului formulat de SC SA, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1691 de la 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de petenții, GH.G, AL. GH. ȘT., G, în contradictoriu cu intimatul.
A fost obligată intimata la plata către petenți a diferențelor salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de Paște pentru anul 2006 conform art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petenți a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petenții au fost salariații societății intimate până la datele menționate în deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă și carnetele de muncă. ( filele 4-24 din dosar).
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din din CCM la nivelul pe anii 2005 și 2006,Cu ocazia unor evenimente anuale Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie(pentru aprovizionare toamnă -iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură,stabilit conform prevederilor contractului ".
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996,contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a observat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005 și 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța a constatat, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în contractele colective de muncă negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la un nivel superior.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC ul Energetic SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 15 din CCM pe anul 2005 al SC " Energetic SA, interpretarea unitară clauzelor acestuia se face de Comisia paritară administrație - sindicate, constituită la nivelul societății, prevederi care s-au menținut și în CCM-urile ulterioare.
Referitor la pretenția dedusă judecății, constând în prima de Paște pentru anul 2006, s- arătat că aceasta nu a fost acordată de angajator întrucât în contractul colectiv de muncă din anul2006, nu există o prevedere în acest sens, fiind acordate întocmai și la timp obligațiile asumate prin contractul de muncă încheiat la nivel de societate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit succesiv prin acte adiționale până în anul 2008, fost negociat și stabilit dreptul invocat de reclamanți, astfel:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea uncuantum minim de un salariu minim pe ramură,stabilit conform prevederilor prezentului contract.
În mod corect, instanța de fond a reținut obligativitatea executării obligațiilor asumate prin contractul colectiv incheiat la nivel de ramură.
Atât acțiunea reclamanților, cât și soluția instanței de fond sunt întemeiate pe dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură, ramură din care face parte și unitatea pârâtă.
Potrivit art. 11 din legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărarea unității recurente constă in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11 alin. 1 din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva, astfel că salariaților li se cuvenea plata drepturilor prevăzute de art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Lipsa unor prevederi similare în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu înlătură în nici un caz obligația ce îi revine angajatorului în executarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1691 de la 12 Martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, GH.G, AL. GH. ȘT., G, ,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/04.11.2009
fond:
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
