Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 984/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 984
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G și, domiciliați în,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 437/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Orașul -prin primar, cu sediul în,- jud.P, domiciliat în C,-, jud. C și intervenienta, domiciliată în C,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate apărătorului ales recurenților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin adresa din 5.04.2007 a fost înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei Câmpina dosarul nr-, disjuns din dosarul - al Tribunalului Prahova, având ca obiect cererea formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu Primăria orașului prin primar, Consiliul Local și, prin care se solicita constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unui teren de aproximativ 2400 situat în, cartier, pct. " Capul - " DN 1, județul
Pe rolul Judecătoriei Câmpina, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la data de 11.05.2007, reclamanții și-au modificat acțiunea introductivă, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât a Orașului, prin primar și au precizat că prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului mai sus menționat.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că până în anul 1961 terenul în litigiu a fost stăpânit de mama reclamantei, care îl primise de la Asociația de, fără a mai deține la ora actuală înscrisul doveditor în acest sens.
În anul 1962 aceasta le-a predat terenul respectiv, iar de la acel moment ei l-au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar, au executat lucrări de îmbunătățiri ( în sensul că l-au transformat din teren neproductiv în teren fâneață cu pomi fructiferi) până în anul 2005, când a fost vândut la licitație de Consiliul Local al Orașului.
În continuare, au menționat reclamanții că în anul 1994 Primăria orașului a procedat la înscrierea terenului în registrul agricol la rolul lor și a stabilit impozitul pe care trebuie să-l plătească pentru el, impozit pe care l-au achitat începând cu anul 1994 până în 2006 inclusiv.
În baza art. 115 cod pr.civilă, pârâții Orașul prin primar și Primăria orașului au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și au solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au învederat că potrivit dispozițiilor legale în vigoare primăria nu este o autoritate publică locală, ci o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului, soluționează problemele curente ale colectivității locale și din acest motiv nu are calitate procesuală pasivă.
Au menționat pârâții că, în condițiile în care terenul în litigiu a fost dobândit de la mama reclamantei, numita, calitate procesuală pasivă în cauză au în primul rând succesorii legali, iar în al doilea rând deținătorul actual al terenului, respectiv pârâtul și, numai în lipsa acestora, localitatea, prin primar.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( în situația în care se va trece peste excepțiile invocate ) întrucât posesia exercitată de reclamanți nu a fost una utilă, fiind afectată de viciul precarității, în sensul că ei nu au posedat sub nume de proprietar, ci pentru altul în perioada 2000-2004, în intervalul 1962-1994 nu s-au înregistrat în registrul agricol cu suprafața în litigiu, ceea ce denotă că au posedat clandestin, iar perioada 1994-2004 poate constitui cel mult una din condițiile prescripției achizitive de scurtă durată.
La rândul său, pentru același termen de judecată din 1 iunie 2007, Consiliul Local a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru aceleași argumente expuse de pârâții menționați anterior.
Totodată, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa, iar în subsidiar, suspendarea cauzei conform art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a precizat că în raport de modificarea acțiunii reclamanților, nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, iar în situația în care se va trece peste această apărare, apreciază că se impune suspendarea prezentei cauze în baza art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă, motivat de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Prahova, Secția de contencios administrativ se află dosarul nr. -, prin care reclamanții au solicitat anularea hotărârilor Consiliului Local de trecere în domeniul privat a terenului în litigiu, iar în subsidiar, anularea formelor de licitație și nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de el pentru terenul în litigiu.
Pârâtul a învederat că deține un titlu valabil asupra terenului în discuție, respectiv contractul de vânzare nr. 1076/2005, dreptul său de proprietate asupra acestuia a fost intabulat și, în condițiile în care titlul său este contestat, a apreciat că prezenta cauza ar trebui suspendată până când instanța de contencios administrativ se va pronunța asupra valabilității licitației publice și, implicit, asupra dreptului său de proprietate.
Prin încheierea pronunțată la 1.07.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria, prin primar și Consiliul Local, a dispus scoaterea acestora din cauză și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei localitatea, prin primar și pârâtului cu fondul cauzei, arătându-se în cuprinsul încheierii argumentele pentru care s-a pronunțat această soluție.
La data de 15.06.2007 s-a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de potrivit art. 244 alin.1 pct. 1 cod pr.civilă, iar la 28.09.2007 reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care puteau pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv au solicitat citarea în cauză, în calitate de intervenientă, pentru opozabilitatea hotărârii, a numitei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1692 din 23 mai 2008, Judecătoria Câmpinaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul, prin primar și și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că întrucât uzucapiunea reprezintă sancțiunea îndreptată împotriva fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, un timp îndelungat face ca bunul să se afle în posesia altei persoane, judecata în contradictoriu cu toți cei care au avut de-a lungul timpului calitatea de proprietar asupra terenului este necesară pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, iar în atare situație pârâții Orașul prin primar și justifică calitate procesuală pasivă în speță.
Pe fondul cauzei, instanța a stabilit că pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară exercitarea unei posesii utile fie timp de 30 ani conform art. 1890 cod civil, fie timp de 10-20 de ani, potrivit art. 1895 cod civil, însă în această din urmă situație posesia trebuie să se întemeieze pe un just titlu. În speță, s-a considerat că posesia reclamanților din perioada 1994-2000 nu este suficientă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, neexistând nici un titlu.
În ceea ce privește posesia de lungă durată, instanța a stabilit că, deși reclamanții au stăpânit terenul în litigiu în perioada 1962-2005, nu au făcut dovada că în intervalul 1962-1994 au exercitat o posesie utilă și nu au probat intervertirea precarității în posesie, potrivit art. 1858 cod civil.
Împotriva sentinței mai sus menționate au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că posesia lor nu a fost una utilă, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2400 prin uzucapiune de 30 de ani, în condițiile în care probele administrate în cauză dovedeau fără putință de tăgadă o atare împrejurare.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii.
La data de 21.10.2008, reclamanții și-au completat motivele de recurs prin care au susținut în principal aceleași nemulțumiri legate de respingerea acțiunii lor ca neîntemeiate, precizând că instanța s-ar fi pronunțat de două ori pe aceeași excepție privind lipsa calității procesuale a pasive a pârâtelor Primăria prin primar și a Consiliului Local.
La data de 21 octombrie 2008, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au solicitat recalificarea căii de atac exercitată de ei împotriva sentinței civile nr. 1692/2008 a Judecătoriei Câmpina ca fiind apel și nu recurs, având în vedere că valoarea terenului în litigiu este de 160.320 lei, conform raportului de expertiză, dar prin încheierea din 21.10.2008 instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr.1288 din 2.12.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți, reținând că întregul material probator administrat în cauză indică faptul că posesia exercitată de reclamanții recurenți în perioada 1962-1994 nu a fost una utilă.
Totodată, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica referitoare la faptul că instanța s-a pronunțat de două ori asupra excepției lipsei excepției calității procesual pasive a pârâtei Primăria și Consiliul Local, deoarece la data de 1.06.2007 a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestora, iar excepția lipsei calității procesual pasive a Orașului și a lui a fost unită cu fondul cauzei, asupra acesteia din urmă pronunțându-se odată cu fondul.
Hotărârea mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanți, invocându-se disp.art. 304 pct. 3 cod pr.civilă.
Prin calea de atac promovată aceștia au învederat că în condițiile în care obiectul litigiului are o valoare de 160.320 lei, în raport de care s-a stabilit și taxa de timbru de către instanța de fond la suma de 4454 lei, dintr-o eroare Judecătoria Câmpinaa menționat în dispozitivul sentinței că aceasta poate fi atacată cu recurs, iar solicitarea lor adresată Tribunalului Prahova privind recalificarea căii de atac ca fiind apel a fost respinsă.
Considerând că în mod nelegal Tribunalul Prahovaa soluționat cauza ca instanță de recurs, deși în speță nu erau îndeplinite cerințele art. 2821cod pr.civilă, valoarea obiectului cererii fiind peste un miliard de lei vechi, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova pentru soluționarea cauzei ca instanță de apel.
Prin decizia civilă nr. 238/16.03.2009, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul reclamanților declarat împotriva deciziei civile nr. 1288/2.12.2008 a Tribunalului Prahova, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, ca instanță de apel.
În luarea acestei decizii, Curtea de Apel Ploieștia reținut că, în raport de valoarea obiectului litigiului (stabilită prin expertiza ing. la 160.320 lei), hotărârea pronunțată de prima instanță nu era susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs, ci era supusă apelului, potrivit art.282 alin.1 Cod proc.civilă.
După casare cu trimitere spre rejudecare ca instanță de apel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 437/10 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1692/23.05.2008 a Judecătoriei Câmpina.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
- conform Hotărârii nr. 71/27.11.2003 a Consiliului Local, terenul în litigiu a aparținut domeniului privat al orașului;
-Orașul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1067/22.08.2005 de notarul public, a înstrăinat terenul respectiv pârâtului și intervenientei;
- reclamanții nu au făcut dovada că în perioada 1962-1994 au exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu și nici a intervenirii precarității în posesie, potrivit art. 1858 Cod civil;
- posesia reclamanților din perioada 1994-2000 nu este suficientă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, neexistând nici un just titlu.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că:
- s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1853 și 1854 Cod civil, când s-a apreciat că în perioada 1962-2005 ei, reclamanții, nu ar fi posedat terenul în litigiu sub nume de proprietar;
- conform art. 1854 Cod civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul; în speță, această prezumție legală nu a fost răsturnată, neexistând la dosar nicio probă din care să rezulte că ei, reclamanții, au posedat pentru altul terenul de 2400, situat în orașul, pct. "Capul -";
- din probele administrate în cauză (depozițiile martorilor și, raportul de expertiză ing. ) rezultă că ei, reclamanții, începând cu anul 1962 și până în prezent, au posedat terenul în litigiu sub nume de proprietar, l-au amenajat, l-au fertilizat și l-au exploatat în interes personal;
- mai mult decât atât, în anul 1994, autoritățile publice ale Orașului, la cererea lor, a reclamanților, a înscris terenul respectiv în rolul lor agricol, percepându-le din acel an impozitul agricol aferent. Astfel, le-a recunoscut dreptul lor de proprietate asupra acestui imobil;
- împrejurarea că terenul nu a fost înscris în registrul agricol în perioada 1962-1994, nu înlătură dreptul lor la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Uzucapiunea de 30 de ani, efect al posesiei, presupune o posesie utilă, adică să întrunească cele cinci calități prevăzute de art. 1847 Cod civil, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, prin simpla posesie exercitată pe durata și în condițiile prevăzute de lege, reprezintă în același timp o sancțiune ce se aplică proprietarului imobilului nediligent cu bunul său, în tot timpul prevăzut de lege.
În cazul în speță, probatoriul administrat concluzionează că posesia exercitată de reclamanți, în perioada 1962-1994, asupra terenului în litigiu (2400, situat în orașul, cartier, pct. "Capul -" DN 1) a fost o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Astfel, din depozițiile martorilor și, coroborate cu expertiza tehnică ing., se reține că pe terenul în litigiu, începând cu anul 1962, reclamanții au efectuat lucrări de îmbunătățiri, respectiv curățarea terenului, fertilizare, plantarea a circa 100 pomi fructiferi (unii cu vârste între 35-40 ani).
În aceste condiții, un teren fără nicio valoare agricolă ( cu vegetație specifică- mărăcini, cătină) a fost adus la categoria teren-livadă.
De altfel, această situație de fapt a fost reținută și de primele două instanțe, numai că, în pofida acesteia, au apreciat că posesia reclamanților ar fi fost viciată sub aspectul neexercitării sale sub nume de proprietar.
Ori, sub acest aspect, art. 1854 Cod civil, instituie în favoarea posesorului prezumția că posedă sub nume de proprietar, prezumție care, în cauza de față, nu a fost răsturnată de pârâtul Orașul prin probe.
Este de reținut că, chiar și după anul 1992 (când se împlinise termenul prescripției achizitive) reclamanții au continuat să folosească terenul în litigiu fără nicio tulburare din partea pârâtului Orașul până în anul 2003, când se emite nr. 71/27.11.2003.
Mai este de reținut că, deși pârâtul Orașul a invocat faptul că s-ar fi solicitat și chiar plătit de către reclamanți taxa reprezentând c/val dreptului de folosință (chirie/concesiune) la dosarul cauzei nu s-au depus decât documente ce atestă plata impozitului pe teren, ceea ce reprezintă total altceva (impozit datorat de orice persoană fizică sau juridică, proprietară de teren).
Oricum, așa cum s-a arătat anterior, termenul prescripției achizitive s-a împlinit în anul 1992.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia și în parte sentința, în sensul că, în baza art. 1847 cod civil și art. 1854 Cod civil, va admite acțiunea și va constata că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 2400 mp, situat în Orașul, cartier, pct. "Capul -", identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză ing. -, conturul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,16,1. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul, prin primar și.
În baza art. 274 Cod proc.civilă, intimatul-pârât Orașul -prin primar va fi obligat să plătească recurenților-reclamanți suma de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale (fond, apel, recurs), reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii experți și onorarii avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții G și, domiciliați în,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 437/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Orașul -prin primar, cu sediul în,- jud.P, domiciliat în C,-, jud. C și intervenienta, domiciliată în C,-, jud. C și în consecință:
Modifică în tot decizia civilă nr. 437/10.06.2009 a Tribunalului Prahova și în parte sentința civilă nr. 1692/23.05.2008 a Judecătoriei Câmpina, în sensul că:
Admite acțiunea și constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 2400 mp, situat în Orașul, cartier, pct. "Capul -", identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză ing. -, conturul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,16,1.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1692/23.05.2008 a Judecătoriei Câmpina cu privire la respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul, prin primar și.
Obligă intimatul-pârât Orașul, prin primar, să plătească recurenților-reclamanți suma de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale (fond, apel, recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
--- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
7 ex./2.12.2009
nr- Judecătoria Câmpina
nr- Tribunalul Prahova
R,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
