Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.106/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 432 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, și pe pârâții intimați și, având ca obiect acțiune în declarația simulației.
La apelul nominal se prezintă recurenta pârâtă și intimatul reclamant, asistat de av. -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal timbrat cu 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2008 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare, act ce s-a comunicat reprezentantei recurentei pârâte, care arată că a lecturat-o anterior începerii dezbaterilor.
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar originalul chitanței cu care a achitat taxa judiciară în apel și timbreje judiciare aferente taxei judiciare de timbru datorată în apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs înstare de judecată și acordă cuvântul dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta recurentei pârâte, susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul, arătând că li s-a încălcat dreptul de a depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă apelului, deși a solicitat amânarea cauzei.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat conform întâmpinării, și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică cu 1000 RON cheltuieli de judecată conform chitanței de la 13 din dosar, reprezentând onorariu de avocat pentru această fază procesuală.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 9728/2006 a Judecătoriei Cluj -N a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, si si în consecință sa constatat caracterul simulat prin deghizarea prețului a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 630/2003 la BNP, prețul real de vânzare-cumpărare fiind de 30.500 Euro si a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4894 Euro sau echivalentul În lei de la data plătii reprezentând cota parte din preț.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.09.2003 a fost vândut apartamentul - bun comun al foștilor soți si. Din probele administrate in cauză a rezultat că prețul real al apartamentului a fost de 30.500 Euro, iar nu de 9775 Euro, astfel cum s-a menționat în contractul autentic.
Din prețul real, încasat in întregime de către pârâta, prima instanță a scăzut suma de 1195,26 Euro reprezentând datorie comună a foștilor soți plătită in dosarul execuțional. Cei doi foști soți nu au contestat nici calitatea de bun comun al apartamentului si nici cotele egale de contribuție, astfel că fiecăruia trebuia să-i revină J din sumă, respectiv 14.652,37 Euro.
Reclamantul a primit de la pârâtă doar suma de 4258 Euro, din care 1000 Euro, conform chitanței din data de 26.08.2003, iar 3258 Euro reprezintă sumă recunoscută ca fiind încasată in contractul autentic.
Având în vedere că reclamantul si-a exprimat voința in (contractul autentic ca restul de preț de 5500 Euro să revină pârâtei, acest fapt echivalează cu o donație, iar reclamantul nu mai este îndreptățit să solicite această sumă.
Așadar reclamantul este îndreptățit să primească doar suma de 4894 Euro rămasă după scăderea sumelor încasate, precum si a sumei de 5500 Euro din suma de 14.652 Euro.
Prin decizia civilă nr. 432 din 11.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- fost anulat ca netimbrat apelul declarat de.
Prin aceeași sentință, a fost admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 9728/18.12.2006 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbă în parte în sensul obligării pârâtei să achite apelantului suma de 10394 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând cotă parte din prețul de vânzare a apartamentului situat in C-N,-. 21 jud
Intimata a fost obligată să achite apelantului suma de 1682 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că rețul p. real de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietate comună a apelantului si a fostei sale soții, este de 30.500 Euro, astfel cum au recunoscut părțile.
In mod corect a reținut prima instanță caracterul simulat al contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.09.2003, in ceea ce privește prețul real.
Din probele administrate in cauză, rezultă că si modalitățile de plata a prețului consemnate in contract nu corespund realității. Astfel, prețul integral a fost achitat anterior autentificării contractului (interogatoriul luat intimatului, întrebarea 10, 100; interogatoriul luat intimatei, intrebarea 3. 135), fără să ramână un rest de preț de 5500 Euro care să fie achitat prin virament bancar ulterior.
Banii achitați numerar au fost încasați de intimata - astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu al intimatei, precum si al intimatului - cumpărător.
Din totalul prețului încasat, apelantul a recunoscut ca a primit doar suma de 1000 euro, prin chitanța sub semnătură privata la data de 26.08.2003, iar apoi suma de 3258 Euro, prin declarație dată în fața notarului public cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Intimata nu a făcut dovada contrara celor declarate de apelant, întrucât Tribunalul, la fel ca si prima instanța, nu a putut retine ca fiind concludentă declarația martorei. Aceasta nu a fost de față nici la vânzarea apartamentului si nici la împărțirea banilor. Martora declara ca a auzit de la soți ca apelantul ar fi primit 10.000 Euro din prețul de vânzare-cumpărare, insă nu rezultă cu certitudine în ce împrejurări au fost făcute aceste afirmații si cine este sursa informațiilor martorei.
In consecința, din cota parte de 1/2 din prețul total de 30.500 Euro, apelantul nu a încasat decât suma de 4258 Euro, rămânând un rest de 10.992 Euro.
Din restul sumei de 10.992 Euro s-a scăzut suma de 597,63 Euro, reprezentând cota de 1/2 parte din datoria comuna a soților, datorie achitata din banii obținuți din vânzarea apartamentului, in dosarele execuționale nr. 863/2002 si 404/2003 a BEJ. In consecință, suma de bani la care este îndreptățit apelantul se ridică la valoarea de 10.394,37 Euro.
Din acest rest, prima instanță i-a acordat apelantului suma de 4.894 Euro, reținând că apelantul a renunțat la restul sumei de 5500 Euro prin declarațiile făcute cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
In mod greșit a reținut prima instanță că suma de 5500 Euro, menționată în contractul autentic de vânzare-cumpărare, ca fiind rest de preț neachitat, a făcut obiectul unei donații din partea apelantului in favoarea fostei sale soții. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, apelantul a declarat că este de acord cu plata restului de preț in contul vanzatoarei si ca plata astfel făcuta va fi liberatorie pentru comparatori față de care a înțeles să nu mai aibă nici un fel de pretenții patrimoniale.
Aceste mențiuni nu exprima in mod neîndoielnic intenția apelantului de a face o liberalitate in favoarea fostei sale soții. Faptul că apelantul a fost de acord ca plata să se facă prin virament bancar în contul intimatei nu semnifică renunțarea din partea sa la acești bani. Pe de alta parte, lipsa de pretenții bănești se referă la comparatori, iar nicidecum la celalalt vânzător care a încasat banii peste cota ce i se cuvine.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta solicitând casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj și încheierii din data de 25 mai 2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.
În motivarea recursului, întemeiat pe prev.art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurenta a arătat următoarele:
Înainte de primul termen de judecată, cel din data de 13.04.2007 a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare în vederea achitării taxei de timbru în cuantum de 113 lei, motivat pe faptul că până la acea dată nu a avut întreaga sumă.
Prin încheierea de ședință din 13.04.2007 cererea de amânare pentru acest motiv i-a fost respinsă, dar cauza a fost amânată pentru a se comunica motivele de apel cu pârâții și, fără a se face vorbire despre excepția nelegalei timbrări a apelului.
La următorul termen de judecată din 15 mai 2007 depus chitanța prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă instanța de judecată i-a refuzat primirea chitanței și a ridicat din oficiu excepția nelegalei timbrări a apelului, în condițiile în care cauza a fost amânată pentru a se comunica motivele de apel depuse de reclamant și pentru ca acesta să-și timbreze apelul.
Procedând în modalitatea arătată, împiedicând-o să-și susțină apelul, instanța i- încălcat dreptul de acces liber la justiție.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul s- opus admiterii recursului declarat de pârâtă, arătând că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru pentru primul termen de judecată din 13.04.2007, că la acest termen, prin avocat, a ridicat excepția netimbrării apelului declarat de pârâtă, dar că instanța înțeles să nu se pronunțe asupra acestei excepții până când partea nu va fi asistată de avocat.
La următorul termen de judecată din 25 mai 2007 instanța de apel, în mod legal a admis excepția nelegalei timbrări a apelului declarat de pârâtă.
Procedând în modalitatea arătată, instanța de apel nu încălcat dreptul la apărare al pârâtei și nici dreptul de acces liber la justiție.
În al doilea rând, intimatul a arătat că cererea recurentei de casare în întregime a deciziei tribunalului este nelegală pentru că instanța de apel a analizat fondul cauzei, raportul juridic litigios dedus judecății, astfel că cererea de recurs prin care se solicita casarea în întregime a deciziei pronunțată în apel era obligatoriu să cuprindă și critici de nelegalitate a deciziei în întregul ei.
Încălcarea disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. constituie motiv de casare doar în ipoteza în care instanța a cărei hotărâri a fost recurată a soluționat procesul fără intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu mai este posibilă fără administrarea de probe noi. Această cerință nu este îndeplinită, instanța de apel intrat în cercetarea fondului cauzei, chiar dacă nu intrat în cercetarea fondului cererii de apel al pârâtei. Însă, acest două noțiuni - cercetarea fondului cauzei și cercetarea fondului apelului - sunt două noțiuni distincte, textul de lege invocat referindu-se la cea dintâi.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul întemeiat pentru următoarele motive:
În ședința publică din 13 aprilie 2007, primul termen de judecată, cauza a fost amânată pentru a se comunica motivele depuse de apelanta cu intimații și și pentru comunicarea motivelor de apel depuse de pârâtul cu celelalte părți.
Cererea apelantei pentru amânarea cauzei în vederea achitării taxei judiciare de timbru datorată este respinsă cu motivarea că pârâta apelantă avea posibilitatea să ceară eșalonarea taxei judiciare de timbru.
În aceeași ședință se dispune "amână cauza pentru se calcula timbrajul datorat de pârâtul după studierea motivelor de apel, urmând fi citat cu această mențiune".
În ședința publică din 25 mai 2007, se menționează în considerente că "nu se pune problema rectificării încheierii din 13 aprilie 2007, că tribunalul nu s- pronunțat asupra excepției netimbrării apelului pârâtei, deoarece urma să fie pusă în discuție în condiții de contrarietate, după ce apelanta și-a pregătit apărarea".
În aceleași considerente tribunalul reține că "va admite excepția netimbrării apelului pârâtei, sens în care va anula apelul declarat de pârâta ca netimbrat".
Dar, la data de 18.04.2007 (43) pârâta apelantă achitase taxa judiciară de timbru datorată de 1113 lei, și susține că a depus-o la dosarul cauzei, dar instanța a refuzat, prin restituire, primirea chitanței prin care făcea dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Față de cele arătate, nu se poate reține din partea apelantei o încălcare a disp. Legii nr. 146/1997, întrucât la data pronunțării deciziei civile nr. 432/11.09.2007 de către instanța de apel, taxa judiciară de timbru era achitată.
Decizia pronunțată în apel este criticabilă și sub alte aspecte. Astfel, se dispune anularea ca netimbrat a apelului declarat de fără ca această dispoziție să fie motivată. Nu se poate susține acoperirea acestor lipsuri prin încheierea din 25 mai 2007, atâta vreme cât această încheiere prin dispozitiv nu dispune anularea apelului ca netimbrat.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.3 Cod proc.civ. curtea va admite recursul declarat de pârâta, va casa decizia civilă nr. 432/11.09.2007 a Tribunalului Cluj, și va trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Cluj.
Motivele invocate de intimat prin întâmpinarea depusă referitoare la distincția dintre cele două noțiuni, cercetarea fondului cauzei și cercetarea fondului apelului nu poate fi reținută. Soluția dispusă de instanță în sensul arătat în aliniatul precedent este conformă celor două grade de jurisdicție, realizându-se astfel o judecată completă de către cele două instanțe, referirea la hotărârea primei instanțe trebuie înțeleasă ca vizând hotărârea instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.432 din 11.09.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
3 ex/28.01.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
