Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.295/A/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- (nr.vechi 5652/2008), în contradictoriu cu pârâții, și Municipiul A prin Primar, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 500 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3147 din 12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă introductivă exercitată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și Municipiul A, reprezentat prin Primar.
S-a constatat ca fiind simulat prin interpunere de persoane contractul de vânzare - cumpărare nr. 25295/1998 încheiat între SC SA A și pârâtul, în sensul că adevărații proprietari ai locuinței situate în A,-, -. B, etaj VII,. 28, sunt reclamanții.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant - reconvențional în contradictoriu cu reclamanții - pârâți - reconvenționali, și - având ca obiect evacuarea pârâților - reconvenționali și și din imobilul situat în A-, -. B, etaj VII,. 28, județ
Au fost respinse petitele ca rămase fără obiect din acțiunea precizată reclamanților - pârâți - reconvenționali privind obligarea pârâtului la plata investițiilor făcute la imobil și stabilirea dreptului de retenție.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 4.861 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost închiriat de pârâtul, reclamantul fiind înscris în anexa contractului de închiriere cu drepturi locative proprii, care a continuat să locuiască efectiv în acest imobil înainte și după anul 1996, când pârâtul nu a mai locuit în imobil, iar reclamantul a efectuat investiții în sumă de 45.903 lei cu acordul pârâtului.
Din depozițiile martorilor se reține că în perioada 1998 - 2003 reclamantul și soția figurau pe listele de plată a cheltuielilor aferente apartamentului, iar din noiembrie 2003 figurează alături de aceștia și fiica lor.
S-a mai reținut din depozițiile martorilor că pârâtul și-a manifestat bucuria că reclamantul a reușit să cumpere apartamentul, că chitanțele de plată a ratelor se află la reclamant, ceea ce dovedește că el plătește ratele.
Au fost reținute dispozițiile art. 1198 cod civil cu referire la imposibilitatea morală de a preconstitui actul secret datorită calității de rude a părților și simulat prin interpunerea de persoane actul public contractul de vânzare cumpărare nr. 25295/1998 în temeiul art. 1175 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr.3147/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad, în termen legal, a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii în constatarea simulației, deoarece nu există actul secret și reclamanții nu au calitatea de titulari al contractului de închiriere.
Prin întâmpinare intimații și au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că s-au aflat în imposibilitatea morală de a face un contraînscris având în vedere calitatea de rude și bunele relații care au existat.
Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.295/A/14 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr-, a espins excepția inadmisibilității acțiunii invocată în cauză de către pârâtul apelant; a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3147 din 12. 05. 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că, deși art. 1175 și 1197 Cod civil prevede că simulația poate fi dovedită între părțile contractuale printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent care se pretinde a fi simulat, că de la această regulă există excepția prev. de art. 1198 Cod civil alin. 1 pct. 3 când contraînscrisul nu se poate face având în vedere existența raporturilor de rudenie între apelant și intimați, apreciate ca fiind de natură să constituie o imposibilitate morală în acest sens.
Chiar dacă nu este titularul contractului de închiriere, reclamantul intimat, la data cumpărării apartamentului, a fost un membru major al familiei cu drepturi proprii în contractul de închiriere, vânzarea acestei locuințe fiind condiționată doar de îndeplinirea calității de chiriași ai cumpărătorului.
Astfel, tribunalul în temeiul art. 276 Cod procedură civilă a respins apelul, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1175, 1198 Cod civil.
Așa cum s-a arătat în motivarea respingerii excepției de inadmisibilitate pentru lipsa actului secret și a calității de cumpărător a intimatului reclamant, actul secret nu s-a întocmit de părți datorită raportului de rudenie tată - fiu, fiind posibilă dovedirea cu martori, sens în care martorii G arată că a existat o înțelegere verbală între tată și fiu în baza căreia rămânea în apartament fiul, iar martorul pârâtului arată că apelantul pârât s-a bucurat de faptul că fiul său a reușit să cumpere apartamentul.
Această voință reală a părților existentă anterior și concomitent actului public și aparent reprezintă adevărata operațiune juridică încheiată și care anihilează aparența juridică creată prin actul public reprezentat de contractul de vânzare cumpărare 25295/1998, adevărații proprietari ai apartamentului nr. 28 situat în A-, -. B sunt intimații reclamanți și.
Impotriva deciziei civile nr.295/A/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a declarat recurs în termen legal, la data de 2.12.2008, pârâtul, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamanților și, respectiv admiterea acțiunii sale reconvenționale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtul-recurent, în raport de actele depuse la dosar, și disp.art.299, 304 pct.9 și 312 alin.1 pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din redactarea succintă a motivelor de recurs depuse de pârât la dosar (fila 5 dosar nr- al Curții de Apel Timișoara ), Curtea reține că pârâtul reiterează, în fapt, motivele de apel invocate în fața Tribunalului Arad, criticând incidența în cauză a dispozițiilor art.1198 alin.1 pct.3 civil, care reglementează imposibilitatea morală de întocmire a unui contraînscris, sub acest aspect recurentul precizând că nu poate fi nici un grad de rudenie între el și SC SA care să determine imposibilitatea morală de întocmire a unui contraînscris, iar pe de altă parte, în condițiile reglementate de art.9 din Legea nr.112/1995, doar titularul contractului de închiriere putea să cumpere apartamentul în litigiu.
De asemenea, el a invocat lipsa calității de chiriaș a reclamantei, context în care în mod greșit, susține recurentul, instanțele de judecată au reținut că avea calitatea să cumpere imobilul în speță în temeiul Legii nr.112/1995.
Aceste aspecte au fost invocate de pârât și în apelul declarat împotriva sentinței civile nr.3147/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul de față, însă, întrucât ele vizează nelegalitatea deciziei civile sub aspectul incidenței dispozițiilor art.1198 civ. vor fi examinate ca atare.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții și au solicitat instanței să se constate că, contractul de vânzare-cumpărare nr.25295/1998 încheiat între pârâtul (tatăl reclamantului ) și SC SA A, este simulat prin interpunere de persoane, adevărații cumpărători fiind reclamanții, care din anul 1998 locuiesc în imobil, pârâtul mutându-se definitiv la o concubină în
, prin interpunere de persoane, presupune existența unui act juridic public ale cărui părți, împreună cu oat reia persoană, ce rămâne necunoscută, încheie un act secret care prevede că efectele actului public se produc în realitate față de oat reia persoană participantă la actul ocult adevăratul beneficiar a fost transmis prin actul public și aparent.
In situația însă în care există o imposibilitate morală pentru reconstitui înscrisul secret este admisibilă proba cu martori și între părțile simulației, conform art.1198 civil.
Imposibilitatea morală a preconstituirii unui contraînscris rezultă din relația de tată - fiu existentă între pârâtul (titularul contractului de închiriere) și reclamantul, aspect ce a fost dovedit fără dubiu cu probele testimoniale administrate în cauză, admisibile în raport cu dispozițiile art.1198 civil.
Un argument convingător sub acest aspect îl constituie faptul că reclamanții sunt cei care dețin toate chitanțele în original, privind plata facturilor, rata, chiria, emise pe numele titularului de contract ( ), plătite însă de reclamanți, în posesia cărora au și rămas.
Aceste înscrisuri ce fac dovada achitării de către reclamanți a contravalorii apartamentului în litigiu, se coroborează perfect cu probatoriul testimonial administrat relativ la folosința apartamentului, reclamanții fiind cei care îl folosesc, singuri, din anul 1998, când pârâtul s-a mutat la o concubină, fiind de acord ca fiul și respectiv, nora sa, să cumpere apartamentul și să-l amenajeze după dorința lor.
Această voință reală a părților, în sensul ca reclamanții să cumpere apartamentul în litigiu, existentă anterior și concomitent actului public și aparent, reprezintă adevărata operațiune juridică încheiată -, respectiv că adevărații proprietari ai apartamentului, prin cumpărare, sunt reclamanții și soția sa,.
In ceea ce o privește pe aceasta din urmă, dreptul de a cumpăra acest apartament derivă din calitatea de soție a persoanei care are calitatea legală de a cumpăra, coroborat cu dispozițiile art.30 Codul Familiei, conform căruia bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei au calitatea de bunuri comune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că cele două instanțe de judecată au pronunțat hotărâri legale, făcând o justă și corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează materia simulației prin interpunere de persoane, respectiv a dispozițiilor art.1175 coroborat cu art.1198 civil.
In consecință, recursul declarat de pârât apare ca nefondat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. va fi respins ca atare, cu obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.295/A/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- (nr.vechi 5652/2008).
Obligă pârâtul să plătească intimaților și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: / 16.04.2009
Dact. // 2 ex./21.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Daniela Calai, Maria Petria
