Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/R/2009
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean președintele secției civile
- -- vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.539/A/ 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanta intimată și pe pârâta intimată având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 12 februarie 2009 au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de pârâta recurentă și de reclamanta intimată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1299/17.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Turda, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtelor și, având ca obiect acțiune in constatare.
S-a constatat caracterul simulat, prin interpunere de persoane, al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și pârâta la data de 28.12.2001 și a actului adițional din data de 12.01.2007.
De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și pârâta la data de 28.12.2001 și a actului adițional din data de 12.01.2007, pentru frauda la lege.
S-a dispus radierea din CF 13922 Tan otarii de sub B2 înscrisă asupra imobilului cu nr. top. 753/1/I, 753/1/IV în favoarea pârâtei.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 729,95 lei RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit înscrierilor din nr. CF 13922 T, imobilul cu nr. top.753/l/I, cu destinația spațiu comercial-restaurant, anexa 1 compusă din sala de vânzare și anexe, cu suprafața de 140,36 mp si nr.top.753/l/IV, cu destinația de locuință anexa 4 compusă din 5 camere, 3 antreuri și 4 bucătarii, cu suprafața de 123,94 mp. are ca proprietar tabular pe reclamanta, cu titlu anterior de Legea nr. 112/1995 și ieșire din indiviziune. Asupra imobilului este notată promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată de reclamanta cu la data de 28.12.2001 și actul adițional încheiat între aceleași părți la data de 12.01.2007.
Instanța a reținut, de asemenea că, la data de 28.12.2001, între reclamantă și pârâta a fost încheiată o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având ca obiect cota de proprietate a reclamantei din imobilul înscris în CF 1847 T, nr.top.753/1, 753/2/1 situat în municipiul T,-, cu ieșire la stradă.
Totodată, s-a reținut că în contract nu a fost indicată suprafața imobilului.
Prețul de vânzare a fost stabilit conform clauzelor contractuale la suma de 50.000.000 lei ROL, din care la data perfectării antecontractului s-a achitat un avans de 686 dolari, reprezentând echivalentul sumei de 21.815.000 lei ROL, promitenta vânzătoare obligându-se să plătească dublul avansului în cazul nerespectării clauzelor contractuale.
Ulterior, la data de 12.01.2007, între părți s-a încheiat un act adițional la promisiunea de vânzare-cumpărare din data de 28.12.2001, prin care s-a stipulat că promitenta vânzătoare se obligă să plătească dublul avansului, în cuantum total de 1.372 dolari, către promitenta cumpărătoare. În același timp, s-a precizat ca restul de preț din suma de 50.000.000 lei ROL trebuia achitată până la data de 01.11.2002, însă părțile au convenit că data executării contractului expiră la data de 30.12.2007, când promitenta vânzătoare va achita dublul avansului primit.
În ceea ce privește caracterul simulat prin interpunere de persoane al promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 28.12.2001 invocată de reclamanta, instanța a reținut incidența art. 1175.civ. și a statuat în sensul că sancțiunea care intervine în cazul simulației nu constă în nulitatea actului juridic, ci în inopozabilitatea operațiunii secrete față de terți, prin urmare, cele două solicitări ale reclamantei privind constatarea simulației și a nulității absolute nu se exclud.
Regula pentru dovada existentei simulației este aceea de a se face proba existenței celor două acte juridice întocmite în scris, însă de la regula dovedirii actului secret printr-un contraînscris exista unele excepții când este permisă proba cu martori și prezumții, cum este cazul actului secret încheiat prin frauda sau a unei simulații ilicite făcută în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale legii sau prin care se încalcă interesele statului.
Instanța a reținut astfel că, la data contractării, imobilul situat în municipiul T,-, jud. C, forma obiectul dosarului civil nr. 5222/2001, aflându-se în litigiu, reclamanta fiind reprezentată de către pârâta în calitate de avocat.
Având în vedere prevederile art. 1309.civ. s-a reținut că actele juridice având ca obiect drepturi litigioase de competența Tribunalului Cluj (în speță), încheiate de către un avocat care își exercită activitatea în raza acestui tribunal, sunt lovite de nulitate absolută.
Referitor la proba simulației, instanța a constatat că promisiunea de vânzare-cumpărare din data de 28.12.2001 a fost încheiată de către reclamantă cu pârâta, mama pârâtei, față de care cea din urmă are vocație succesorală.
Ulterior, actul adițional încheiat la data de 12.01.2007, deși s-a susținut de către pârâte că a fost semnat de către, în urma expertizării grafologice rezultă că acesta nu a fost semnat de către pârâta, ci de către persoana care a și redactat actul adițional, respectiv de către pârâta, așa cum au recunoscut toate părțile împrocesuate.
Față de împrejurarea că la data contractării - 28.12.2001 -, pârâta o reprezenta pe reclamanta într-un proces în care imobilul de față era în litigiu, aplicându-i-se prohibiția reglementată de art.1309 civ. având în vedere faptul ca aceasta a redactat actul adițional intervenit la data de 12.01.2007 și a semnat în locul mamei sale - pârâta -, și față de împrejurarea că pârâta are vocație succesorala în cazul decesului pârâtei, instanța a apreciat că, deși lipsește actul secret în forma scrisă, se poate prezuma caracterul simulat prin interpunere de persoane al promisiunii de vânzare-cumpărare din data de 28.12.2001, părțile având intenția ca efectele contractului să se producă față de pârâta.
În același timp, părțile au procedat la simulație pentru a eluda dispozițiile imperative ale art.1309 civ.
Pentru a verifica seriozitatea prețului, invocată de către reclamantă ca motiv de nulitate a promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 28.12.2001, în cauza s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare de către expert, obiectivul stabilit fiind acela de a se evalua imobilul în litigiu la data de 28.12.2001 și de a se evalua cota de - a parte din imobil, ținându-se cont de faptul că imobilul era în litigiu la acea dată. La evaluarea spațiului aferent restaurantului s-a ținut seama de coeficienții de actualizare de la data de 28.12.2001, rezultând o valoare de 42.459 lei RON, iar cota de a parte ce a format obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare fiind de 21.230 lei RON (212.300.000 lei ROL).
Față de valoarea stabilită prin expertiză și prețul de 50.000.000 lei ROL din promisiunea de vânzare-cumpărare din data de 28.12.2001, s-a constatat ca prețul stabilit de părți este de mai puțin de - a parte din valoare, putând fi considerat ca fiind neserios.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia în convenția pe care a încheiat-o cu pârâta nu s-a determinat obiectul vânzării (nu se indica suprafața imobilului), instanța a apreciat că această susținere nu poate fi primită și, în consecință, să fie sancționată operația juridică dintre părți, întrucât obiectul contractului este suficient identificat cu adresa administrativă și cu precizarea cotei de proprietate a cărei înstrăinare s-a promis.
Pentru motivele arătate și în temeiul art. 111. proc. civ. și art.1175 civ. raportat la art.1309 civ. acțiunea a fost admisă.
În baza art.1175 civ. s-a constatat caracterul simulat, prin interpunere de persoane, al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiata între reclamantă și pârâta la data de 28.12.2001 și a actului adițional din data de 12.01.2007.
În temeiul art. 1309.civ. s-a constatat nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și pârâta la data de 28.12.2001 și a actului adițional din data de 12.01.2007, pentru frauda la lege.
Potrivit art. 26 cu aplicarea art. 38 și art. 51 din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a dispus radierea din nr. 13922 Tan otării de sub B2 înscrisa asupra imobilului cu nr.top.753/l/I, 753/l/IV în favoarea pârâtei.
Împotriva sentinței civile examinate, au declarat recurs pârâtele și, recalificat de instanță la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2008 în apel.
Prin cererea de apel formulată de pârâta s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței pronunțate de prima instanță și, în consecință, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata in fond si apel.
În motivele cererii, pârâta a susținut că sentința civilă pronunțată este nelegală și netemeinică.
O primă critică se referă la soluția de admitere a acțiunii reclamantei în integralitatea ei, deși obiectul judecații, cuprins in cel de-al doilea petit al acțiunii nu a fost determinat. Reclamanta, prin avocat, nu a menționat care convenție este lovită de nulitate absolută și prin ce mod este dovedită. Apelanta susține că nulitatea absolută s-a solicitat a se dispune cu privire la promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiată la data de 28.12.2001 având ca obiect localul din imobilul situat în T-, județul C, înscris în CF nr.13922 Din modul de formulare a cererii, ar rezulta că este vorba de o convenție încheiată între trei părți, reclamanta, apelanta și fiica acesteia, deși în realitate, exista o singura promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului respective, încheiat între apelantă și reclamanta.
Al doilea motiv de apel se referă la greșita aplicare a dispozițiilor legale privind încheierea si executarea contractului de vânzare-cumpărare, precum și cu privire la existența și constatarea simulației și probațiunea în cazul unei astfel de operațiuni juridice. Astfel, instanța a ignorat drepturile și libertățile apelantei, dreptul de proprietate, dreptul de a încheia acte juridice în nume propriu justificând aceasta atitudine prin calitatea de avocat a fiicei sale.
A mai arătat apelanta că, la data actului adițional din 12 ianuarie 2007, fiica ei nu mai avea calitatea de avocat al părții, iar reclamanta avea libertatea de a nu recunoaște calitatea apelantei de cocontractant real, ci de a preciza ca și cumpărătoare pe. Acest aspect releva însăși reprezentarea în mintea reclamantei a efectelor juridice ale convenției pe care a încheiat-
Al treilea motiv de apel se referă la statuarea instanței de fond în sensul că nu este necesar existenta unui contraînscris pentru dovedirea simulației, făcând operațională excepția dovedirii actelor juridice prin orice mijloc de proba, deci și prin martori, prezumând că actul ce ar trebui dovedit, convenția reala dintre reclamantă și fiica acesteia, este încheiat prin frauda la lege încălcând restricțiile impuse de art.1309 civ.
În speță, nu se poate reține frauda la lege cu atât mai mult cu cât nu era vorba de vreun drept litigios. Nu s-a pus niciodată in discuție, cota de proprietate cu privire la care s-a încheiat actul. Acest drept era unul cert, nu litigios, acel proces având ca obiect sistare de indiviziune cu privire la imobilul în litigiu.
Al patrulea motiv de apel vizează constatarea instanței, în sensul că prețul a fost neserios. Apelanta nu contestă că prețul la care a tranzacționat cu privire la cota din imobil la data de 28 decembrie 2001 era mai mic decât prețul pieței, dar apreciază că acest aspect nu are relevanță în cauză.
Prin cererea de apel formulată de pârâta s-a solicitat admiterea apelului în baza art. 296. proc. civ. desființarea sentinței pronunțate și în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
O primă critică a sentinței atacate se referă la faptul că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în lipsa probelor care să justifice luarea unei astfel de hotărâri, jucând astfel un rol de apărător al reclamantei, dispunând administrarea probelor care sa vina in sprijinul acesteia si a căutat argumente cu care să justifice hotărârea luată.
A mai arătat apelanta că instanța a ignorat cu desăvârșire faptul că reclamanta nu a dovedit susținerea sa, potrivit căreia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare ar fi fost încheiată cu apelanta, și nu cu intimata. Faptul că, la data respectivă apelanta era avocata reclamantei intr-un proces legat de bunul înstrăinat, reprezintă o simplă coincidentă, iar contrariul trebuie dovedit cu probe certe, nu cu prezumții.
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că instanța a ignorat împrejurarea că actul adițional încheiat de către reclamantă cu pârâta, a fost scris în întregime de către aceasta, semnat, și necontestat în fața instanței de judecată, atunci când i-a fost prezentat. La data încheierii acestui act, apelanta nu mai era avocata reclamantei, prin urmare, aceasta nu poate susține că ar fi fost adevărata cumpărătoare.
Astfel, la întrebarea nr. 3 din interogatoriul ce i-a fost luat, reclamanta a răspuns că a semnat acel contract, respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare, convinsă fiind, că poate să se răzgândească dacă plătește dublul avansului de 21.000.000 lei.
La întrebarea nr.8 din interogatoriu, reclamanta exprimă adevărata intenție care a determinat-o să promoveze acțiunea: "nu am dorit să vând".
La întrebarea nr. 11, reclamanta a recunoscut faptul că a căutat cumpărător pentru întregul imobil, inclusiv pentru cota pe care a înstrăinat-o pârâtei. Reclamanta a avut astfel reprezentarea clară cu cine încheie atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și actul adițional.
Al treilea motiv de apel vizează statuarea instanței, în sensul că în speță este prezentă frauda la lege. Cu referite la acest motiv, apelanta a arătat că, la data contractării imobilul care a făcut obiectul vânzării, era în litigiu, dar în procesul respectiv, dreptul de proprietate al reclamantei era întabulat în cartea funciară și necontestat de către partea adversă. Se discuta doar sistarea indiviziunii asupra imobilului, fiind vorba despre un drept cert.
Prin întâmpinarea formulată de intimata se solicită respingerea apelurilor formulate de către pârâtele și ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele întâmpinării se arată că sunt nefondate criticile apelantelor, deoarece reclamanta a solicitat constatarea simulației prin interpunere de persoane și, implicit faptul că actul real, care produce efecte între părți conform art. 1175.civ. este încheiat între reclamantă și pârâta., s-a solicitat nulitatea absolută a actului care produce efecte între părți pentru fraudă la lege, preț neserios, cauză ilicită și nedeterminarea obiectului contractului, astfel încât nu se poate susține că nu se înțelege care este actul a cărui desființare s-a solicitat, fiind vorba de promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28 decembrie 2001 și a actului adițional la aceasta, încheiat la data de 12.01.2007.
Prin ambele apeluri se critică încălcarea dispozițiilor legale în materie de probă a simulației, precum și greșita interpretare a probelor de la dosar pentru admiterea simulației. S-a afirmat că, din punct de vedere legal, proba simulației nu s-ar putea face decât printr-un contraînscris. Instanța a reținut însă corect faptul că, atunci când scopul simulației este fraudarea legii, sunt admise toate mijloacele de probă. Chiar dacă nu ar fi așa, simulația cu certitudine mai poate fi dovedită prin recunoaștere sau început de dovadă scrisă, coroborat cu proba testimonială.
A mai arătat intimata că din probele administrate rezultă cu claritate faptul că Actului adițional la promisiunea inițială, încheiat la 12.01.2007, a fost scris în întregime de pârâta și semnat de aceasta în locul mamei sale, care nici nu a fost prezentă. Acest fapt, negat de către pârâte în răspunsul la interogatoriu este confirmat indubitabil de expertiza efectuată în cauză care concluzionează că pârâta a scris și semnat acel act în locul mamei sale, cât și din depozițiile martorilor audiați, care atestă faptul că pârâta nu a fost prezentă la momentul semnării actului. Există astfel un început de dovadă scrisă și martori care confirmă susținerile reclamantei.
Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei rezultă că aceasta nu cunoaște situarea imobilului achiziționat (răspuns întrebarea 2) și nici modul de efectuare al plăților (susține în răspunsul la întrebarea 7 că s-ar fi achitat diferența de preț în decembrie 2006 în mână, deși diferența nu a fost niciodată plătită, pârâta de rândul 2 apelând, în luna februarie 2007 la procedura ofertei reale de plată pentru diferența de preț). Și mai relevant este răspunsul la întrebarea 5 unde recunoaște că a decis, împreună cu pârâta de rândul 2 încheierea actului, adică implicit recunoaște existența simulației.
Din aceste răspunsuri singura concluzie logică este aceea că pârâta este o simplă persoană interpusă care nu cunoaște amănuntele contractului, participarea sa la simulație, recunoscută accidental la interogator, fiind motivată de calitatea sa de rudă apropiată cu pârâta de rândul 2, și de faptul că aceasta are vocație succesorală față de ea. Această concluzie este întărită și de faptul că atât promisiunea de vânzare, cât și actul adițional au fost redactate în întregime de pârâta, fapt recunoscut de aceasta prin răspunsul la interogator.
Cu referire la faptul că dreptul nu ar fi fost litigios, intimata a arătat că asupra acestui aspect, doctrina și practica judiciară sunt unanime în a considera ca fiind drept litigios orice judecată vizând existența sau întinderea dreptului respectiv, inclusiv partajul.
Cu referire la prețul stipulat de părți, se impune constatarea, în sensul că un preț de 12% din valoarea de piață, plătibil în rate, nu poate fi în nici o situație unul serios. Potrivit art. 1303 raportat la art. 966.civ. promisiunea de vânzare cu un preț neserios este lovită de nulitate absolută, această cauză de nulitate subzistând în speță indiferent de persoana considerată a fi cocontractant.
În drept, au fost invocate prevederile art. 964, 966, 968, 1175, 1303, 1308, 1309.civ. art. 38 și art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 539/A din 28.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de și împotriva sentinței civile nr. 1299/17.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Turda, pe care o păstrează în întregime; au fost obligate apelantele să plătească în solidar intimatei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele sentinței faptul că:
Apelul pârâtei este nefondat
Cu referire la primul motiv de apel se constată că reclamanta a indicat clar atât petitele acțiunii formulate, cât și fundamentarea în drept a pretențiilor sale. Astfel, reclamanta a învestit Judecătoria Turda cu o cerere de chemare în judecată având trei petite:
1) constatarea caracterului simulat, prin interpunere de persoane, a Promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă cu pârâta, la data de 28 decembrie 2001 și a Actului adițional din data de 12 ianuarie 2007;
2) constatarea nulității absolute a celor două acte juridice pentru: fraudă la lege, arătând că au fost eludate prevederile art. 1309.civ.; neseriozitatea prețului - art. 1303 raportat la art. 966.civ.; cauză imorală - art. 968.civ.; s-a invocat și faptul că obiectul vânzării nu este determinat - art. 964.civ.
3) radierea din nr. 13922 Tan otării înscrise asupra imobilului cu nr. top. 753/1 și 753/1/VI în favoarea pârâtei ca efect al constatării nulității Promisiunii de vânzare-cumpărare și a Actului adițional. S-a invocat totodată în motivele cererii de chemare în judecată, cu referire la actul adițional, aplicabilitatea reguliiaccesorium sequitur principaleîn ceea ce privește actul adițional încheiat.
Tribunalul a constatat că sunt nefondate criticile apelantei, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată a fost precizat clar, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății, potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ.
Cu referire la al doilea motiv de apel s-a constatat că apelanta invocă, pe de o parte, încălcarea unor drepturi fundamentale - dreptul de proprietate, dreptul de a încheia acte juridice -, iar pe de altă parte, solicită instanței de control judiciar să constate greșita aplicare a dispozițiilor legale privind încheierea și executarea contractului de vânzare-cumpărare, precum și cu privire la existența și constatarea simulației și probațiunea în cazul unei astfel de operațiuni juridice.
Tribunalul a constatat însă că sunt nefondate și aceste susțineri. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în cauză, în baza probațiunii administrate, și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care urmează să fie menținută.
Astfel, la data 28 decembrie 2001, reclamanta a încheiat cu pârâta promisiunea de vânzare-cumpărare, prin care s-a obligat să transmită dreptul de proprietate cu privire la cota sa parte din imobilul situat în municipiul T,-, "cu ieșire la stradă" - ( 8 fond). Potrivit clauzelor convenției, transmisiunea dreptului de proprietate urma să aibă loc până la data de 28 ianuarie 2002.
La data încheierii convenției, imobilul era în litigiu, fiind pe rolul instanțelor, acțiunea având ca obiect sistarea indiviziunii cu privire la acesta. Dreptul de proprietate, exclusiv al intimatei reclamante asupra imobilelor cu nr. top 753/1/I, constând în spațiu comercial - restaurant, anexă 1 compusă din sală de vânzare și anexe, în suprafață de 140,36 mp. și nr. top. 753/1/VI, locuință, anexă nr. 4, compusă din: 5 camere, 3 antreuri și 4 bucătării, cu suprafața de 12394 mp. a fost întabulat prin încheierea CF nr. 4123/2005, după soluționarea irevocabilă a acelui proces.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat ( 42 dosar fond), pârâta a recunoscut faptul că în perioada 2001-2005 reprezentat reclamanta, în calitate de avocat, în dosarele nr. 5222/2001 al Judecătoriei Turda, nr. 617/2005 al Tribunalului Cluj și nr. 2276/2005 al Curții de Apel Cluj, în litigiul privitor la imobilul care formează obiectul contractului a cărui valabilitate este contestată în prezenta cauză.
Acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub numărul 5222/2001 a avut ca obiect sistarea indiviziunii cu privire la imobilul în litigiu ( 76-90 dosar fond). Ambele apelante au invocat faptul că, față de obiectul acțiunii este irelevantă împrejurarea că apelanta reprezenta intimata în calitate de avocat în acel proces, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 1309.civ. Este de remarcat însă faptul că promisiunea de vânzare-cumpărare s-a perfectat pentru cota de parte din imobil astfel încât, pe de o parte, rezultatul ieșirii din indiviziune avea relevanță în privința actului juridic încheiat și a lotului ce îi revenea intimatei, iar pe de altă parte, art. 1309.civ. nu distinge. Textul se referă la "drepturi litigioase" care sunt de competența "tribunalului județean". Cu referire la primul aspect menționat, s-a remarcat și faptul că în promisiunea de vânzare-cumpărare s-a menționat că se va vinde spațiul "cu ieșire la stradă", astfel încât soluția ce urma să se pronunțe de către instanțele de judecată avea relevanță cu privire la soarta actului juridic.
Raportat la cele ce preced, Tribunalul a apreciat că incidența dispozițiilor art. 1309.civ. și a sancțiunii nulității absolute cu privire la ambele acte juridice a fost reținută corect de către instanța de fond.
Tribunalul a apreciat că nu are relevanță sub aspectul soluționării cauzei aspectul invocat de către apelante în sensul că, la data încheierii Actului adițional -12 ianuarie 2007 -, apelanta nu o mai reprezenta pe intimata. Deși susținerea este exactă, deoarece litigiul s-a soluționat irevocabil prin Decizia nr. 1233/R/11 mai 2005 Curții de Apel Cluj ( 85-90 fond), constatarea nulității absolute a acestui act juridic s-a solicitat în virtutea principiuluiaccesorium sequitur principale.
Față de împrejurarea că apelantele au criticat interpretarea probațiunii de către instanța de fond, Tribunalul a mai constatat următoarele:
Cu referire la semnarea Actului adițional din data de 12.01.2007 se constată că Raportul de expertiză întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C ( 114-123 fond) a concluzionat în sensul că actul adițional - exemplarul de la fila 61 - nu a fost semnat la " - Cumpărătoare" de titulara. S-a precizat totodată că textul actului nu a fost scris de titulara. Textul a fost scris de aceeași persoană care a executat și semnătura pentru. Din coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu întrebările formulate de apelanta la interogatoriul luat intimatei (întrebările nr. 9 și 10), rezultă că exemplarul de la fila 61 fost scris de apelanta care a și semnat în locul mamei sale. Exemplarul din Actul adițional scris de către intimată este atașat la fila 123 dosar fond.
Se constată că este nefondat și motivul de apel prin care se invocă aplicarea greșită a prevederilor legale în materia simulației. Se susține că, în lipsa contraînscrisului, dovada simulației nu se putea face în speță. Criticile apelantei sunt nefondate. Instanța de fond a statuat corect, în acord cu majoritatea opiniilor doctrinare, în sensul că, în ipoteza eludării unor norme legale imperative, dovada simulației se va putea face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
prin interpunere de persoane și incidența prevederilor art. 1175.civ. a fost de asemenea reținută corect. În realitate, întreaga probațiune administrată în cauză a format convingerea instanței că apelanta a semnat promisiunea de vânzare-cumpărare în calitate de persoană interpusă, adevăratul cocontractant fiind apelanta.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriul administrat ( 39 fond) apelanta a arătat că a achiziționat o cotă de parte din restaurant, dar nu știe unde este situat. La întrebarea nr. 5 apelanta a răspuns că dorea să achiziționeze împreună cu fiica sa cota parte din restaurant, întrucât dorea să se mute în
Al patrulea motiv de apel vizează constatarea instanței în sensul că prețul a fost neserios. Apelanta nu contestă că prețul la care a tranzacționat cu privire la cota parte din imobil, la data de 28 decembrie 2001, era mai mic decât prețul pieței, dar apreciază că acest aspect nu are relevanță in cauza.
Se constată însă că sunt nefondate și aceste critici, deoarece conform expertizei de evaluare efectuată în cauză, la data de 28.12.2001 valoarea cotei de 1/2 parte era de 212.300.000 ROL, astfel încât prețul de 50.000.000 ROL raportat la aceeași dată este mai puțin de 1/4 parte și poate fi apreciat neserios.
II. Apelul declarat de pârâta este de asemenea nefondat
Cu referire la primul motiv de apel se constată că sunt nefondate susținerile apelantei așa cum rezultă din dezvoltarea expusă cu privire la apelul anterior examinat. Considerentele anterior expuse sunt valabile și cu privire la apelul pârâtei, sub aspectul simulației, fraudei la lege, a probelor administrate și a interpretării acestora. S-a constatat că instanța de fond, contrar susținerilor apelantei, nu a căutat argumente pentru a-și justifica soluția. Instanța a pronunțat soluția în baza probelor administrate și a expus pe larg în considerentele hotărârii aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt reținută.
Cu referite la susținerea apelantei, în sensul că instanța a ignorat faptul că reclamanta nu a dovedit susținerea sa potrivit căreia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare ar fi fost încheiată cu, si nu cu intimata, este de remarcat faptul că s-a invocat și s-a reținut simulația prin interpunere de persoane. În aceste condiții, demersul reclamantei nu viza dovada încheierii convenției direct cu apelanta, ci a susținut că a încheiat contractul cu mama acesteia, dar a invocat simulația prin interpunere de persoane.
Cu referire la al doilea motiv de apel, statuarea instanței de control judiciar se regăsește în dezvoltările anterioare, a fost examinat atât raportul de expertiză criminalistică, cât și interogatoriul reclamantei cu privire la acest aspect. Astfel, exemplarul de la fila 61 fost scris de apelanta, iar potrivit expertizei, semnătura aparține persoanei care a executat și scrisul.
Cu referire la frauda la lege și incidența sancțiunii prevăzute de art. 1309.civ. criticile apelantei sunt nefondate, pentru considerentele comune reține anterior.
Pentru motivele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de si împotriva Sentinței civile nr. 1299/17.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, care a fost păstrată în întregime.
În temeiul art. 274. proc. civ. apelantele au fost obligate în solidar să plătească intimatei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive formulate de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia probațiunii, precum și a drepturilor fundamentale ale omului.
Unul dintre argumentele esențiale reținute de instanță, care au condus la admiterea acțiunii, l-a constituit răspunsul pârâtei la interogatoriul administrat.
Instanțele au omis a constata că, de la data încheierii convenției și până la administrarea probei interogatoriului, au trecut peste 6 ani, iar pârâta a dovedit că, datorită bolii de care suferă, i-a fost afectată memoria.
Interpretarea dată dispozițiilor art. 1309.civ. contravine dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile și libertățile personale. Este ilegal a se aprecia că pârâtei recurente i-ar fi interzise orice tranzacții având ca obiect drepturile litigioase în cauze în care fiica sa are calitatea de avocat.
În materia probațiunii, instanțele ar fi trebuit să pornească de la certitudinea că actele s-au încheiat cu fraudarea legii pentru a fi admisibilă proba cu martori și prezumții peste conținutul actului scris, respectiv, pentru a considera că nu este necesar contraînscrisul care reprezintă voința reală a părților.
În privința prețului, apreciază recurenta, că acesta a fost un preț real păstrând proporțiile față de valoarea de circulație a imobilului obiect al tranzacției și cu care reclamanta a fost de acord.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Prima dintre criticile aduse deciziei vizează greșita interpretare a probelor, respectiv semnificația atribuită de instanță răspunsurilor date de pârâtă la interogatoriu.
Deși pârâta a încadrat în drept toate motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. această critică nu poate fi asimilată greșitei interpretări și aplicări a legii.
Admisibilitatea motivelor de casare și modificare a unei hotărâri în recurs este circumscrisă celor expres și limitativ prevăzute de art. 304. proc. civ. iar aprecierea probelor nu se constituie într-un motiv de nelegalitate astfel cum a invocat recurenta.
Posibilitatea instanței de recurs de a stabili o nouă stare de fapt prin reaprecierea probelor a fost consacrată prin dispozițiile art. 304 pct. 11. proc. civ. acest text fiind abrogat prin art. I pct. 112 al OUG nr. 138/2000.
Încălcarea dispozițiilor legale în materia probațiunii poate constitui motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 9. proc. civ. însă nu este prezentă în cauză.
stipulată de art. 1191 alin. 1.civ. în sensul că "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește 250 de lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată", este una de ordin probator. Regula stabilită de textul mai sus evocat nu este una imperativă ci dispozitivă, părțile putând deroga de la aceasta, soluție prevăzută expres de alin. final al art. 1191.civ.
Apoi este de reținut că dincolo de exigențele de ordin probator stipulate de art. 1191-1196.civ. art. 1198.civ. prevede că acestea nu se aplică totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura dovada scrisă, referindu-se la obligațiile ce se din cvasicontracte, delicte și cvasidelicte. Acestea nu constituie acte juridice, ci fapte juridice care pot fi dovedite în mod nelimitat cu martori.
Pârâta recurentă nu contestă reținerile instanțelor referitoare la frauda la lege, la incidența dispozițiilor art. 1309.civ. la existența motivului de nulitate a convenției încheiate de părți, atras de calitatea pârâtei ce a fost avocata reclamantei în procesul referitor la bunul imobil obiect al convențiilor dintre părți.
Nu poate fi primită susținerea recurentei că prin statuările instanțelor s-ar fi adus atingere drepturilor sale personale, în principal, libertății de a contracta.
Persoane fizică are libertatea de a încheia orice contracte, de a determina conținutul acestora, însă în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. În convenții părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractelor, cât și la executarea acestora.
În speță, încheierea contractului de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârâta recurentă a constituit un mijloc de eludare a dispozițiilor art. 1309.civ. iar prin hotărârea pronunțată constatându-se nulitatea convenției, nu s-a făcut decât să se restabilească ordinea de drept încălcată, neaducându-se atingere libertății pârâtei de a contracta, libertate ce trebuia și trebuie exercitată în limitele determinate de lege.
Criticile aduse deciziei nefiind întemeiate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pârâta recurentă va fi obligată să plătească reclamantei intimate, în baza dispozițiilor art. 274 alin. 1. proc. civ. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 18.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 539 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
red. LȘ/dact.MM
2ex./
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean
