Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 284/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/R/2009
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean președintele secției
- -- vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr. 540/A/28 oct0mbrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați M, MUNICIPIUL D și PRIMARUL MUNICIPIULUI D, având ca obiect succesiune.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 11 februarie 2009, au fost depuse la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâții intimați și.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 840 din 01 iulie 2008 Judecătoriei D e j, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâților, Municipiul D și Primarul municipiului
În consecință:
S-a constata că reclamanții au calitatea de moștenitori testamentari ai defunctei, decedată la 14.05.2003.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: stabilirea masei succesorale a defunctei; a se constata că defuncta a dobândit prin cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 19263/N D nr. top 917/VIII; a se dispune rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Apartamentul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951, ca bun părăsit, însă el nu putea face obiectul unei vânzări în temeiul Legii nr. 112/1995, deoarece sub incidența acestui act normativ intră imobilele preluate de către stat cu titlu.
reclamanților a încheiat, ca și chiriași, un contract de vânzare cumpărare lovit de nulitate absolută, astfel că imobilul nu putea intra în masa succesorală, el rămânând patrimoniului fostului proprietar și al moștenitorilor acestuia.
Proprietarii imobilului nu au încheiat vreun act translativ de proprietate ori de altă natură cu reclamanții sau antecesoarea lor, astfel că nu există nici un temei de fapt sau de drept care să justifice admiterea acțiunii.
Imobilul a fost preluat abuziv și fără titlu de către Statul Român, astfel că restituirea în natură era obligatorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 540/A din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj. Tribunalul a arătat că în prezent pârâții au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul dispoziției de restituire emisă sub nr. 2483/2005 de Primarul municipiului D în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Or, nici unul dintre cazurile de rectificare a cărții funciare nu este incident în prezentul proces, fiind de văzut și că dispoziția Primarului municipiului Daf ost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie, iar contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 nu le este opozabil pârâților.
Acest contract este, de altfel, lovit de nulitate absolută, el fiind încheiat cu privire la un imobil care nu a fost preluat cu titlu.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și, solicitând casarea ei, iar în rejudecare admiterea acțiunii reclamanților, deoarece:
1. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a dispoziției de restituire nr. 2017/09.06.2006, în condițiile în care acesta a fost emisă ulterior vânzării imobilului către antecesoarea reclamanților.
2. Eronat a reținut instanța de apel că pârâții ar fi solicitat restituirea încă de la apariția Legii nr. 10/2001, în realitate aceștia pretinzând restituirea în natură doar ulterior Legii nr. 247/2005.
3. Era de văzut potrivit Legii nr. 10/2001 și normelor metodologice de aplicare acesteia restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv este permisă numai dacă acestea nu fuseseră în prealabil înstrăinate până la data de 14 februarie 2001, în caz contrar fiind posibilă doar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. În cauză, invocarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare litigios s-a făcut abia în anul 2007, prin întâmpinarea depusă de pârâții la prima instanță.
4. Contractul de vânzare-cumpărare le este opozabil pârâților deoarece D era, la data efectuării vânzării, o autoritate administrativă aflată în subordinea Consiliul Local și Primarului municipiului
Pârâții intimați și au formulat întâmpinare ( 11), solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării și pe care prezenta instanță le are în vedere la soluționarea recursului.
În soluționarea recursului astfel declarat, Curtea înțelege a ține seama de cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când (lit. c) "imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Rezultă din aceste prevederi legale că în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada de referință avută în vedere de Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului către fostul proprietar ori, după caz, către succesorii lui nu este îngăduită atunci când imobilul a fost vândut în condițiile Legii nr. 112/1995, anume către chiriași, conform art. 9 din această lege.
, prevederile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată stabilesc că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Totodată, prin alineatul 4 al aceluiași articol se afirmă că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
În fine, aliniatul 5 al articolului dispune că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi, acest termen fiind prelungit cu câte 3 luni prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001.
Examinarea coroborată a acestor prevederi ale art. 45 din Legea nr. 10/2001 trimite cu claritate la concluzia - adoptată, de altfel, în mod consecvent de către instanțele de judecată - potrivit căreia validitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, poate fi analizată doar în cadrul unei acțiuni civile în justiție care să fi fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție extinctivă impus de sus-evocatul alin.5 al articolului.
Prin urmare, doar în cadrul unei asemenea acțiuni se poate cerceta dacă la încheierea contractului au fost respectate dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării și, după caz, buna sau reaua-credință a cumpărătorului, la momentul încheierii contractului.
Invocarea pe cale incidentală, cu caracter de simplu mijloc de apărare, a nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, așa cum au făcut-o pârâții și în prezentul proces (anume prin întâmpinarea depusă la prima instanță, ar conduce, în măsura în care ar fi îngăduită, la eludarea dispozițiilor imperative ale art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, având consecința nesocotirii termenului legal de prescripție și, de aici, o stare de incertitudine cu privire la securitatea raporturilor juridice civile.
Prin urmare, conchide Curtea că atâta vreme cât contractul de vânzare-cumpărare nr. 3409 din 27.05.1997 nu a fost atacat în justiție, în termenul legal de prescripție, cerându-se constatarea nulității lui, el trebuie prezumat ca fiind valid juridic și, deci, pe deplin producător de efecte în sensul Legii nr. 10/2001.
Or, această concluzie o impune și pe aceea că, fiind vorba despre o vânzare validă, care i-a procurat antecesoarei reclamanților, defuncta cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului, deci un bun în sensul prevederilor alin. 1 din articolul 1, al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acest bun (drept) al ei, transmis apoi succesorilor, trebuind respectat.
Este de observat, în același timp, că în favoarea pârâților și Primarul municipiului Dae mis, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 2483/2005 de restituire în natură a imobilului în litigiu, deși cu privire la acesta se încheiase anterior, în favoarea lui, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3409 din 27.05.1997, vânzător fiind Regia Autonomă Locală
În acest fel, pârâților le-a fost constituit și lor un titlu de proprietate, posterior celui al antecesoarei reclamanților, astfel că în prezent atât reclamanții, cât și pârâții sunt titularii unui drept asupra aceluiași bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Nici una dintre aceste părți nu poseda, prealabil prezentului proces, o hotărâre judecătorească prin care dreptul dobândit ori cel puțin o speranță legitimă la acesta să fie recunoscute, astfel că în procesul de față instanțele erau datoare a compara titlurile existente, stabilind care dintre ele trebuie preferat, fără a avea însă prerogativa de a declara pe cale incidentală, nesocotind prevederile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, că ar fi nul absolut contractul de vânzare-cumpărare.
Or, într-un asemenea context nu este lipsit de interes a reține că, inclusiv în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității juridice (spre exemplu Hotărârea Brumărescu vs. României, paragraful 16), precum și că atenuarea vechilor atingeri ale dreptului de proprietate nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate, astfel încât persoanele care au dobândit cu bună-credință bunuri să fie puse în situația de a suporta consecințele faptului că statul a confiscat, cândva, un bun (a se vedea,pentru afirmarea acestui principiu, Hotărârea Pirciova și Pinc vs. Republica Cehă).
În raport cu cele ce preced, trebuie văzut că în vreme ce antecesoarea reclamantei a dobândit un titlu asupra imobilului în anul 1997, pârâții și-au câștigat titlul doar în anul 2005,deci cu cca. 8 ani mai târziu. În tot acest interval de timp, cumpărătoarea s-a purtat ca un adevărat proprietar, imobilul astăzi litigios fiind integrat, cu noul statut juridic dobândit, circuitului juridic.
În concluzie, în situația de concurență a titlurilor deținute de către părți trebuie acordată, în circumstanțele cauzei, preferințăa titlului obținut de antecesoarea reclamanților, rămânând ca pârâții să primească, pe temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii în echivalent, așa cum stabilesc prevederile deja-evocate ale art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Nu s-ar putea considera că într-un asemenea caz pârâții ar fi puși în situația de a fi privați de un bun ce le aparține, căci așa cum a statuat în mod consecvent (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea Reteanu contra României, paragraful 23) doar privarea neînsoțită de despăgubiri poate fi considerată injustă. Or, pârâții sunt în drept a primi măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de circulație a imobilului, decizia inițială a Primarului municipiului D trebuind modificată.
Se va admite, deci, recursul reclamanților în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3. proc. civ. cu consecința modificării deciziei, în sensul admiterii apelului și a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 540/A din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 840 din 01.10.2008 a Judecătoriei D e
În consecință, schimbă sentința după cum urmează:
Admite în totul acțiunea civilă înaintată de reclamanții și.
Constată calitatea reclamanților de moștenitori testamentari ai defunctei decedată la 14.05.2003.
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din imobilul înscris în CF nr. 19263/N D nr. top. 917/VIII, situat în mun. D,-,.nr.8.
Constată că defuncta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza Legii nr. 112/1995, prin cumpărare.
Dispune rectificarea CF nr. 19263/N D în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în favoarea pârâților și sub, 2.
Dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului cu titlu de moștenire, condiționat de înscrierea prealabilă, cu titlu de cumpărare, a dreptului de proprietate al defunctei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
2ex./
Jud.apel:/
Jud.fond: L:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean
