Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 490
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de și, împotriva deciziei civile nr.445 din 13 iunie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 noiembrie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi. Din lipsă de timp pentru deliberare și acordându-se posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
. termenului de pronunțare, prin serviciul registratură, la data de 25 noiembrie 2008, recurentele prin apărător au depus la dosar concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 14628/10.12.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis cererea formulată de reclamantul cu pârâții ( ), și ia
S-a constatat că înscrisul - contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1006/26.07.2005 la BNP I este simulat în ceea ce privește persoana cumpărătorului.
S-a constatat că în acest contract calitatea de cumpărător o are ( ) și nu.
S-a dispus obligarea pârâtelor și să achite reclamantului suma de 1500 lei cu titlu cheltuieli de judecată, iar pârâtei ia I suma de 1000 lei cu același titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele, () si a Is olicitând să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1006 din 26.07.2005, în sensul că adevărata cumparatoare este parata ( ) si nu parata, astfel cum apare in contract.
Instanța reține că specific pentru procedeul simulației este faptul că acesta presupune existența concomitentă între aceleași părți a două contracte: unul public -actul aparent denumit contractul simulat prin care se creează o aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat. De esența simulației este ca actul secret, contraînscrisul să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, deoarece în caz contrar cele două contracte reprezintă manifestări de voință distincte și autonome a acelorași părți ce își vor produce efectele juridice specifice.
Față de configurația instituției simulației, parțial expusă anterior, instanța reține sub un prim aspect, că, între părți, intervenția simulației se poate dovedi doar prin existența contraînscrisului. Doar în cazul în care terții invocă existența simulației, aceștia o pot dovedi inclusiv prin proba testimonială, întrucât față de terți simulația este un simplu fapt juridic, în timp ce pentru părți aceasta reprezintă un act juridic.
Instanța reține că simulația poate să îmbrace mai multe forme, în funcție de modul în care este conceput contractul aparent și de relația în care
acestea se află cu contractul secret, ontractul aparent putând fi fictiv, deghizat sau realizat prin interpunere de persoane. Or, în cauză s-a invocat că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1006/26.07.2005, ar fi simulat in ceea ce privește persoana cumpărătorului, invocându-se astfel o simulație prin interpunere de persoane
Față de considerentele anterior expuse, în cauză era necesară dovedirea înțelegerii părților privind persoana adevăratului cumpărător, înțelegere existentă chiar la momentul semnării acestuia. Potrivit art. 977.civ interpretarea contractelor se face intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, în cadrul simulației fiind necesar a se dovedi intenția unică a părților de a simula adevărata tranzacție intervenită (sub aspectul naturii juridice, a obiectului sau a părților după caz).
În cauză, în fapt între parata in calitate de cumpărător si parata a in calitate de vânzător a intervenit un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1006/26.07.2005 pentru suprafața de 708,48 mp prețul vânzării stipulat in contract fiind de 20.800 lei. Din probele administrate in cauza rezulta ca in realitate calitatea de cumpărător a avut-o pârâta (), contractul fiind încheiat printr-o persoana interpusa, respectiv parata.
Astfel, din declarația martorului ( filele 92-93 din dosar) rezulta ca in luna iulie a anului 2005 reclamantul împreuna cu fosta sa soție, parata au venit împreuna din Italia având suma de 38.000 euro cu care intenționau sa renoveze apartamentul pe care îl dețineau in jud. I și să achiziționeze o suprafața de teren in vederea ridicării unei case. Martorul i-a însoțit pe cei doi soți in pentru a discuta cu numitul in legătura cu achiziționarea unui teren, ocazie cu care parata i-a dat acestuia suma de 200 euro in vederea întocmirii documentației cadastrale. Martorul a mai precizat ca după o perioada de timp s-a întâlnit cu parata care i-a adus la cunoștința faptul ca a achiziționat teren in si ca la momentul acestei întâlniri reclamantul se afla in B, in vizita la tatăl sau.
Aceasta declarație se coroborează si cu declarațiile date de martorul ( filele 94-95 din dosar ) care a arătat ca in vara anului 2005 foștii soți au venit din Italia si i-au adus la cunoștință că au suma de 38.000 euro cu care intenționează sa achiziționeze teren in în vederea ridicării unei case. A mai arătat martorul ca reclamantul a fost plecat la B sa-si viziteze tatăl bolnav, iar la întoarcere acesta i-a adus la cunoștință ca nu a mai achiziționat terenul si ca banii au fost depuși într-un cont. In decembrie 2005 reclamantul l-a sunat din Italia si i-a povestit ca a aflat de la niște cunoștințe despre desfacerea căsătoriei sale si de faptul ca soția sa achiziționase un teren in România. Martorul a mai precizat ca in anul 2006, in preajma sărbătorilor de Paste, a discutat cu pârâta si ca aceasta a recunoscut ca fiica sa, parata a achiziționat un teren pe numele mamei sale. Ulterior, in luna iunie 2006 parata a venit in tara si a recunoscut in fata martorului ca a achiziționat un teren pe numele mamei sale.
Instanța nu poate reține declarația data de martorul -. Astfel, aceasta a arătat ca știe de la pârâta ca aceasta a primit bani de la copiii săi care lucrează in străinătate si că aceștia i-au cerut sa cumpere teren in România. A mai arătat martora ca parata a fost împreuna cu 3 copii ai săi sa vizioneze terenul pe care l-a achiziționat. Din răspunsul la interogatoriu al paratei a Ir ezulta însa că in realitate cea cu care a discutat in legătura cu vânzarea terenului nu a fost parata, ci pârâta, aceasta din urma fiind si cea care a plătit prețul. Mai mult decât atât din răspunsul dat la interogatoriu de parata rezulta ca aceasta nu cunoaște unde este situat terenul care a facut obiectul contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.1006/26.07.2005.
Având in vedere cele expuse mai sus, instanța urmează sa admită acțiunea formulata de reclamantul si sa constate ca înscrisul - contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1006/26.07.2005 la BNP I este simulat in ceea ce privește persoana cumpărătorului. In consecință instanța urmează să constate ca in acest contract calitatea de comparator o are pârâta ( ) si nu.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele si sa achite reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, iar paratei I suma de 1000 lei cu același titlu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele și.
Prin decizia civilă n 445 din 13 iunie 2008 Tribunalului Iași se respinge apelul declarat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr. 14628/10.12.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Se arată că reclamantul realiza venituri care îi permiteau să supraviețuiască mai bine ca în România, nicidecum să facă economii.
Din probatorii a rezultat că fiecare dintre soți aveau venituri administrate separat.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, întrucât din probatorii rezultă că în timpul căsătoriei, cu banii comuni ai soților, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare a unui teren pe numele mamei pârâtei ( ).
În apel s-a administrat proba cu acte și interogatoriul pârâtei a
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivele de apel raportat la probatoriile administrate în cauză, tribunalul constată că în cauză s-a invocat că actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1006/26.07.2005 ar fi simulat în ceea ce privește persoana cumpărătorului, invocându-se astfel o simulație prin interpunerea de persoane.
Din declarația martorului Meren a rezultat că în iulie 2005 foștii soți au venit împreună din Italia cu 38.000 Euro cu care doreau să-și renoveze apartamentul și să achiziționeze un teren. Chiar martorul i-a însoțit pe cei doi în, unde pârâta i-a dat proprietarului terenului suma de 200 Euro în vederea întocmirii documentației cadastrale. Ulterior același martor s- întâlnit cu pârâta care i-a adus la cunoștință că a cumpărat teren, menționând martorul că la acel moment reclamantul se afla în B la tatăl său.
O declarație în același sens a fost dată și de martorul care a adăugat că la întoarcerea de la B, reclamantul i-a spus că nu a mai achiziționat terenul că banii au fost depuși într-un cont.
Același martor susține că a fost sunat de reclamant în decembrie 2005, ocazie cu care i-a relatat că știe de la niște cunoștințe despre divorțul său și de faptul că fosta soție a cumpărat teren în România.
Martorul mai menționează că atât mama cât și fiica acesteia au recunoscut în fața sa că a achiziționat un teren pe numele lui.
De cealaltă parte, martora propusă de pârâte invocă împrejurări pe care le cunoaște de la pârâta privind faptul că banii pentru achiziționarea terenului sunt de la copiii săi care lucrează și ei în străinătate. Această declarație însă nu se coroborează cu nici o altă probă, întrucât din interogatoriul luat la fond pârâtei a Ia rezultat cp aceasta a discutat condițiile vânzării cumpărării și a primit prețul de la și nu de la.
De altfel, prin răspunsul la interogator aceasta din urmă a declarat că nu cunoaște unde este situat terenul în litigiu.
Aceste probatorii administrate la fond și care nu au putut susține situația de fapt prezentată de pârâte s-a dorit a fi coroborate cu interogatoriul luat pârâtei a I în apel, care prin răspunsurile date face referire la un act încheiat în 30.06.2006, spre deosebire de actul din 2005, când i-a vândut pârâtei.
Proba se dovedește a fi procauza, forțându-se în susținerea situației de fapt astfel cum a fost prezentată de către pârâta.
În concluzie din probatoriile administrate a rezultat că foștii soți au venit împreună în România din Italia unde ei lucrau, aveau un domiciliu comun și ca atare se gospodăreau împreună. Aveau asupra lor suma de 38.000 Euro cu care urmăreau printre altele să cumpere tot împreună un teren pentru că altfel n-ar fi mers împreună să-l vadă și să discute în prealabil cu proprietarul despre condițiile achiziționării.
Cu toate acestea, pârâta, profitând de lipsa intimatului din localitate a încheiat un contract de vânzare - cumpărare a unui alt teren, dar pe numele mamei sale. Aceasta din urmă nici măcar nu cunoaște locul unde se află terenul a cărui proprietari estre și nici nu este cea care a plătit prețul tranzacției.
Tribunalul constată că instanța de fond a admis probe pentru ambele părți în mod egal, dar că a dat eficiență doar acelora care se puteau corobora și care aveau relevanță în cauză.
Față de cele ce preced, constatând că înscrisul - contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1006/26.07.2005 este simulat în ceea ce privește persoana cumpărătorului, urmează a se respinge apelul promovat de către pârâtele și.
Pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va păstra ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Nefiind dovedite cheltuielile de judecată efectuate în apel, urmează a fi respinsă cererea intimatului de acordare a lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și pentru următoarele motive:
-hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, nu analizează toate motivele de apel, iar actul juridic dedus judecății a fost interpretat greșit.
Astfel, instanța a stabilit greșit că în cauză este vorba de o simulație, deoarece a analizat și interpretat eronat probele administrate în cauză.
Intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului și a nulității acestuia.
Excepțiile invocate urmează a fi respinse.
Astfel, valoarea obiectului dedus judecății este de 38.000 de euro, astfel că hotărârea primei instanțe este supusă la două căi de atac, respectiv apel și recurs, motiv pentru care excepția inadmisibilității recursului va fi respinsă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Și excepția nulității recursului este nefondată, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în disp. art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Raportat la criticile formulate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale aplicabile se constată că recursul este fondat.
Instanțele au stabilit o situație de fapt eronată, analizând și dând valoare probatorie numai probelor administrate la solicitarea reclamantului fără a examina și probele administrate la solicitarea pârâților și fără a argumenta înlăturarea acestora.
Reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă să se constate că actul de vânzare -cumpărare încheiat în formă autentică între părți este simulat în ceea ce privește calitatea de cumpărător, în sensul că în realitate cumpărător nu este ci reclamantul și fosta soție.
Ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte: unul public, aparent prin care se creează o aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret denumit contraînscris care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
Întreaga această operațiune constând în încheierea contractului public care nu reflectă voința reală a părților și a contractului secret - singurul corespunzător voinței reale a acestuia se numește simulație.
Spre a ne afla în fața unei simulații este necesar ca actul secret -contraînscrisul să se fi încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent.
S-a susținut în cauză că înscrierea în contract a cumpărătoarei, nu corespunde realității, aceasta fiind doar aparent proprietara terenului, în realitate beneficiara dreptului de proprietate fiind, fosta soție a reclamantului și că prin această modalitate s-ar încerca scoaterea terenului din patrimoniul soțului.
Susținerile reclamantului nu au corespondent în probe, iar regulile specifice simulației nu sunt aplicabile.
Aceasta deoarece în cauză nu există un contraînscris care să ateste reala voință a părților din contract.
Deși s-a invocat înțelegerea existentă între părți, dacă aceasta ar fi existat, nu era suficientă, deoarece trebuia să fie dovedită existența certă a unui act secret între părțile din contractul aparent, respectiv numiții I și.
Pentru a opera simulația, actul secret trebuie, în mod obligatoriu, încheiat între părțile din contractul aparent.
Or, astfel de convenție nu s-a dovedit că s-a realizat în cauză.
În mod indubitabil, din probele administrate nu rezultă încheierea unui act secret, se impune a fi din nou subliniat, între părțile din contractul aparent.
Toate probele din dosar s-au circumscris ipotezei existenței unei înțelegeri între pârâta și fiica sa, fără ca instanțele să se preocupe de esența instituției simulației respectiv de existența unui act secret între vânzătoare și cumpărătoarea din contractul aparent. Cum în cauză nu s-a dovedit că între părțile din contractul aparent public, s-a întocmit un act secret, un contraînscris care să înfrângă validitatea celor cuprinse în contractul aparent, instituția simulației nu poate opera în speță.
Nu are relevanță în speță cine a plătit prețul aceasta fiind o simplă operațiune economică ce nu poate suplini existența vreunui act secret.
De altfel și sub acest aspect, contractul public aparent face dovada contrarie până la înscrierea în fals, că prețul a fost achitat de cumpărătoare.
Reclamantul a susținut că în realitate cumpărătoarea ar fi fost fosta sa soție, or acest fapt trebuia să fie reflectarea unei convenții secrete între părțile din contractul aparent.
Drept urmare, instanțele au stabilit o situație de fapt eronată atunci când în lipsa unei convenții au dat relevanță unor declarații de martori, care oricum sunt contradictorii și nerelevante sub aspectul dedus judecății.
În cauză nefiind dovedită existența simulației prin interpunere de persoane, urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să se admită recursul și să se modifice decizia Tribunalului Iași în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, în sensul și limitele dispozitivului care urmează.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile privind inadmisibilitatea recursului și cea privind nulitatea recursului.
Admite recursul formulat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 445 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași pe care o modifică în tot.
Admite apelul formulat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr.14628/10.12.2007 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictor cu pârâtele, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.XI 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.12.2008
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
