Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.6906,-
DECIZIA Nr.10
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul domiciliat în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 1072 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în domiciliat în P,- A, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestator reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar și intimatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția inadmisibilității apelului având în vedere că apelul a fost formulat împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI,în recurs.
Avocat având cuvântul pe excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul având cuvântul pe excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile, precum și obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de 20 mp. pe care ocupă în mod abuziv prin schimbarea liniilor de hotar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.19872/72 imobilul situat in, str. -, nr. 6. jud. P, compus din construcție și teren în suprafața de 850 mp. având ca vecin pe latura de est imobilul proprietate a pârâtului.
Reclamantul mai menționat că pârâtul a modificat linia de hotar, în prezent, ocupând, în mod abuziv, aproximativ 20 mp. din terenul proprietatea sa.
În raport de susținerile reclamantului, pârâtul, a formulat în baza dispozițiilor art.115-118 Cod pr. civilă întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că linia de hotar dintre cele două proprietăți a fost întotdeauna delimitată cu gard și că nu acaparat nici o suprafață din terenul reclamantului, așa cum rezultă din planurile cadastrale.
La termenul de judecată din data de 7.06.2007, reclamantul și-a precizat cererea și a solicitat ca pârâtul să fie obligat să- lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5,30 mp. pe care o ocupă în mod abuziv prin schimbarea liniei de hotar.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topometrică, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 5881/14.06.2006, prin care a admis acțiunea, astfel cum fost precizată și dispus grănițuirea proprietăților părților conform raportului de expertiză de specialitatea topo - ing și a schiței de plan anexată acestuia pe aliniamentul marcat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9, obligând paratul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 5,30 mp. definită conform aceluiași raport de expertiză pe conturul punctelor 6-7-8-9-32-6.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea în grănițuire este acțiunea prin care reclamantul a cerut instanței în cadrul unui proces să determine prin semne exterioare linia ce desparte cele două fonduri vecine.
Instanța de fond a reținut că,în speță, reclamantul solicitat pe lângă grănițuire și obligarea pârâtului să- lase în deplină proprietate și posesie suprafața pe care o ocupa în mod abuziv prin schimbarea liniei de hotar, în această materie prin titlu înțelegându-se actul juridic, jurisdicțional ori administrativ, translativ sau chiar declarativ de proprietate.
Interpretând raportul de exprtiza topo dispus în cauză prin prisma titlurilor de proprietate ale părților, instanța de fond a dispus grănițuirea celor două fonduri pe aliniamentul marcat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9, și a concluzionat, totodată, că pârâtul a acaparat din terenul proprietatea reclamantului suprafața de 5,30 mp, definită pe conturul punctelor 6-7-8-9-32-6 cu privire la care s- dispus obligarea pârâtului de aol ăsa în deplină proprietate și posesie adevăratului proprietar, respectiv reclamantului.
Împotriva sentinței instanței de fond declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a arătat că, la punctul 2 din raportul de expertiza topo - ing., s- menționat că în urma măsurătorilor ar deține suprafața de 843 mp. în loc de 850 mp cât stăpânește în realitate, în timp ce pârâtul ar deține suprafața de 357 mp,deși, a arătat reclamantul, în titlul de proprietate figurează suprafața de 350 mp.
Reclamantul a mai învederat că prima instanță a reținut la pct.4 din raportul de expertiză topo concluziile expertului, fără oferi o explicație în acest sens, arătând că pârâtul i- acaparat suprafețe de 5,30 mp, iar nu 7.p, cum rezultat din măsurători.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 07.02.2008, tribunalul,în baza dispozițiilor art.295, alin. 2 Cod pr. civilă, a dispus completarea probatoriilor cu expertiză tehnică de specialitate topometrică, având ca obiective identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului în suprafață de cca. 850 mp. conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 19842/19.06.1972, identificarea, măsurarea pe schița de plan a terenului în suprafața de cca. 350 mp. conform sentinței civile nr. 3988/17.07.1969 a Judecătoriei Ploiești, stabilirea pe baza actelor de proprietate ale părților, de întindere terenurilor, a liniei de hotar dintre proprietăți, dacă există semne vechi de hotar, în caz afirmativ, urmând a se preciza care sunt acestea și care este linia de hotar actuală, identificarea, măsurarea, poziționarea pe schița de plan și evaluarea terenului pretins de reclamant a fi acaparat de pârât și să se precizeze din ce suprafață de teren, descrisă mai sus face parte terenul în litigiu.
Raportul de expertiză tehnică topometrică- ing. a fost depus la data de 15.05.2008 (filele 39- 45 dosar apel), lucrare cu privire la care apelantul - reclamant a învederat că nu formulează obiecțiuni, fiind respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de intimatul - pârât, motivat de faptul că expertul a răspuns punctual obiectivelor stabilite de instanță.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 354 din 13 iunie 2008, prin care s-a admis apelul declarat de apelantul -reclamantul, a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 1-6-7-8-9-13, conform raportului de expertiză topo ing. ( fila 40 dosar ), a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafața de 7 mp cuprins în perimetrul punctelor 6-40-13-8-9, potrivit aceluiași raport de expertiză topo, menținându-se în rest dispozițiile sentinței și a obligat intimatul -pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 447 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19842/19.06.1972, reclamantul împreună cu soția au dobândit de la numita, imobilul situat în P,-, jud. P, constând din suprafața de 850 mp teren construibil și clădirea din zid, compusă din patru camere și dependințe cu suprafața de 166 mp, precum și pivnița în suprafață de 11 mp.
Prin sentința civilă nr.3988/17 iulie 1969, s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma părinților, atribuindu-se lui și lotul nr. 1, format din teren construcție în suprafață de 350 mp, locuința și o magazie.
Ca urmare, pentru terenul a cărui grănițuire se solicită, ambele părți dețin titluri de proprietate,iar grănițuirea s-a dispus pe aliniamentul 1-6-7-8-9-13, conform raportului de expertiză topo ing., cu consecința obligării pârâtului de a lăsa reclamantului libera posesie a suprafeței de 7 mp teren.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul, aducând critici de nelegalitate, după cum urmează:
Recurentul-reclamant critică decizia pronunțată de instanța de apel, numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că acestea se ridicau la suma de 1517,7 lei și nu 447 lei.
Recurentul-pârât fără să încadreze în drept, motivele de recurs, arată că instanțele anterioare nu au dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză, respectiv actelor sub semnătură privată și nici nu s-a ținut cont de obiectivele formulate la raportul de expertiză.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 857 din 30 septembrie 2008 anulat recursul declarat de pârâtul, ca netimbrat și respins recursul declarat de reclamantul, ca nefondat.
Pentru a pronunța astfel, curtea a reținut că prin decizia pronunțată de instanța de apel, intimatul-pârât a fost obligat să plătească apelantului, respectiv reclamantului,suma de 447 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și taxă de timbru.
În mod corect, instanța de apel a apreciat cuantumul cheltuielilor de judecată, acesta rezultând din chitanțele depuse la dosarul cauzei pentru cauza dedusă judecății.
Celelalte chitanțe depuse de reclamant la dosar, și pentru care solicită cheltuieli de judecată (aflate la filele 46,42,48,49) nu privesc dosarul cauzei, ci o cauză penală.
Ca urmare, aceste cheltuieli de judecată, trebuiau solicitate la instanța și în dosarul care a necesitat aceste cheltuieli.
Celălalt motiv de recurs (mutarea gardului ) nu constituie motiv de nelegalitate.
Referitor la recursul declarat de recurentul-pârât.
În ședința publică din 30 septembrie 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția anulării cererii de recurs, întrucât recurentul nu a îndeplinit obligația legală privind timbrarea cererii, conform dispozițiilor legale.
Excepția anulării cererii de recurs, urmează a fi admisă, întrucât recurentul nu a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru și timbru judiciar, cu mențiunea că cererile adresate instanței se timbrează anticipat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul, în contradictoriu cu intimatul .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că procedura de citare cu el pentru termenul la care s-a judecat recursul nu a fost legal îndeplinită, fiind citat în calitate de intimat-pârât și nu de recurent-pârât, deși declarase si el recurs.
A mai susținut contestatorul că în mod greșit i s-a respins cererea pentru lipsă de apărare, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, prevăzut de Constituție.
A precizat contestatorul că prin respingerea cererii sale pentru lipsă de apărare și prin faptul că nu i s-a precizat cuantumul taxei judiciare de timbru, în mod greșit Curtea de APEL PLOIEȘTIi -a anulat recursul pentru netimbrare.
Ulterior, la data de 15.10.2008, sub același număr, s-a înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI cererea numitului, prin care a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 857/30.09.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul.
Prin cererea respectivă, contestatorul a solicitat să fie obligat intimatul să-și mute gardul, pe cheltuiala sa, fixându-i-se termen de grație o lună. Totodată, a solicitat să fie obligat intimatul să-i returneze întreaga sumă de 1588 lei, ce reprezintă cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1072 din 17 noiembrie 200, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate contestațiile în anulare.
Pentru a decide astfel, curtea reținut următoarele:
Contestația în anulare este admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 cod pr.civilă ( lipsă de procedură și necompetență a instanței ) și ar. 318 cod pr.civilă ( greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare).
Finalitatea acesteia este anularea unei hotărâri irevocabile, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale evidente.
Ori, în cazul în speță, lipsa mențiunii și a calității de recurent a numitului nu constituie o nulitate a procedurii de citare, conform dispozițiilor art. 88 Cod pr. civilă.
Pe de altă parte, din practicaua deciziei nr. 857/30.09.2008 ( a cărei anulare se solicită ) se reține că instanța a respins cererea formulată de recurentul - pârât, privind acordarea unui nou termen de judecată, apreciindu-se că a avut timpul necesar pentru a-și angaja apărător și a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, prin raportare la data primirii citației.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba
de o greșeală materială în sensul legii.
Așa fiind, motivul invocat, vizând greșita respingere a cererii privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător și pentru a achita taxa judiciară de timbru ( al cărui cuantum nu a fost precizat) nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute în textele enunțate și nu pentru că judecata nu a fost bine făcută.
Pentru aceleași considerente, a neîncadrării în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 cod pr.civilă, apare ca nefondată și contestația în anulare formulată de, prin care solicită obligarea intimatului să-și mute gardul și să-i returneze cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâtul
solicitând admiterea apelului, iar pe fond admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
Astfel, prin decizia pronunțată în recurs s-a anulat ca netimbrat recursul, fără să fie analizată corect situația dedusă judecății și fără să fie avută în vedere practica instanțelor de judecată care arată că trebuie să li se pună în vedere părților că trebuie să achite taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia.
Susține apelantul-pârât că nu s-a creat egalitate de drepturi părților aflate în proces deoarece reclamantului i s-a dat posibilitatea să achite taxa de timbru și acestuia nu i s-a acordat un nou termen de judecată pentru a satisface timbrajul.
Pe fondul cererii se susține în continuare că recursul a fost soluționat fără citarea recurentului, procedura de citare s-a făcut prin afișare, fiind citat în calitate de intimat-pârât deși declarase recurs.
În mod nejustificat i s-a respins cererea pentru lipsă de apărare, arată apelantul, fără a i se acorda un termen în vederea timbrării, lipsindu-l astfel de dreptul la apărare prevăzut în articolul 24 din Constituție.
Intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârilor date în precedent.
Curtea examinând excepția inadmisibilității cererii de apel formulate împotriva unei decizii irevocabile pronunțată în cadrul unei contestații în anulare constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1072 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI au fost respinse ca nefondate contestațiile în anulare formulate de contestatori împotriva deciziei civile nr. 857 din 30 septembrie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI prin care a fost anulat ca netimbrat recursul pârâtului și a respins ca nefondat recursul reclamantului, ambele decizii fiind irevocabile.
Împotriva deciziei irevocabile pronunțată în cadrul contestației în anulare a declarat apel pârâtul, apel care este inadmisibil, deoarece este știut că împotriva deciziilor irevocabile nu poate fi exercitată calea de atac a apelului sau recursului.
Chiar dacă nu se prevede în mod expres în Codul d e procedură civilă, cu privire la exercitarea căii de atac împotriva hotărârii date în contestație aceasta se va exercita în același termen și va începe să curgă de la același moment, ca și în cazul hotărârii atacate așa cum se arată în art. 320 alin.3 Cod pr. Civilă.
Așa cum am arătat anterior apelul fost declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunțată în cadrul contestației în anulare, iar contestația în anulare a fost declarată împotriva unei decizii irevocabile din recurs, ca atare acesta este inadmisibil.
Prin urmare va fi admisă excepția inadmisibilității apelului invocată din oficiu și va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului.
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul domiciliat în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 1072 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în domiciliat în P,- A, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Red. CP
Tehnored.NM
4 expl./2.02.2009
f- Judecătoria
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană
