Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1026
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr.245 pronunțată la data de 7 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Buzău și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurent având cuvântul critică cele două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, învederând că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care pârâtul a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 109., iar reclamanta a formulat cererea de revendicare imobiliară pentru doar 63., fără a-și modifica acțiunea sau a-și mări câtimea obiectului cererii.
S-a criticat acest aspect și la instanța de apel, însă, în mod lapidar, instanța a înlăturat această critică, motivând că reclamanta și-ar fi precizat această cerere.
De asemenea, prin varianta omologată pentru grănițuire, s-a instituit un aliniament care,taie, practic construcțiile - anexe edificate de pârât, fără ca în dispozitivul hotărârii să fier prevăzută demolarea acestor construcții, acordându-se astfel, implicit, ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 (în ambele teze) Cod pr.civilă, care atrag nelegalitatea hotărârilor.
Susține că, este inadmisibil cum, în prezența a două rapoarte de expertiză, care conțin concluzii diametral opuse, instanța de apel a respins cererea pârâtului de completare a probatoriilor cu o altă expertiză topografică, ce ar fi elucidat aceste neconcordanțe.
Precizează că și-a întemeiat recursul și pe disp. art. 304 pct. 9, în sensul că hotărârile sunt date cu aplicarea greșită a legii.
Arată că, diferențele de suprafețe dintre actele de proprietate și cele existente în posesia pârâtului se datorează, pe de o parte măsurătorilor defectuase cu ocazia aplicării legii 18/1991, iar pe de altă parte pârâtul psedă un alt teren în continuarea celui în litigiu, moștenire de la părinții săi, revenit printr-o tranzacție judecătorească, fără ca limita dintre cele două terenuri să fie determinată.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru completarea probatoriilor cu efectuarea unei noi expertize topometrice.
Avocat pentru intimată având cuvântul arată că susținerile invocate nu sunt reale, dânsa a fost prezentă în acest dosar de la primul termen de judecată și a fost prezentă și la cercetarea locală.
Cu privire la primul motiv de recurs, precizează că în momentul în care s-a solicitat să se ia în calcul că se mărește câtimea pretențiilor, instanța luat act, fapt consemnat la fila 57 din dosarul nr. 10363/2006 al Judecătoriei Buzău.
Susține că, instanța de fond în mod corect a înlăturat primul raport de expertiză, întrucât existând grave discrepanțe între concluziile celor două rapoarte de expertiză și declarațiilor martorilor audiați, instanța din oficiu a propus cercetarea locală, ocazie cu care s-a putut edifica la fața locului de adevărata situație de fapt.
Precizează că, greșit și cu rea credință se arată că sunt construcții de 20 de ani ridicate cu trudă, pentru a induce în eroare instanța, în realitate ele fiind cotețe ce pot fi ridicate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.10.2006 pe rolul Judecătoriei Buzău reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul pentru ca instanța prin hotărâre judecătorească ce o va pronunța să stabilească linia de hotar și să despartă proprietățile lor, să oblige pârâtul să lase deplina proprietate și pașnica posesie suprafață de 63. cu care a acaparat-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că potrivit titlului de proprietate nr- este proprietara suprafeței de 603. teren situat în satul, comuna, județul B că pe latura de sud și est se învecinează cu pârâtul, că acesta i-a ocupat suprafața de 63.p prin mutarea repetată a gardului, ocupând puțin câte puțin din această suprafață, astfel că îi stânjenește accesul în locuința sa, că deși i-a solicitat în repetate rânduri să elibereze terenul, pârâtul o amenință și refuză cu violența să-i respecte dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 5282/3.10.2007 Judecătoria Buzăua admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 109. evidențiată în schița Bar aportului de expertiză întocmit de expert.
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul descris în punctele 1,2,6,7 C din schița Bar aportului de expertiză. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 111,9 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut faptul că conform titlului de Proprietate nr- reclamanta deține pe raza localității, comuna, Județul Bos uprafață de 603.p teren curți -construcții, învecinându-se pe laturile de sud și est cu proprietatea pârâtului.
Conform titlului de proprietate nr- pârâtul deține o suprafață de 990 mp teren cu destinația curți construcții.
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei au relatat că de mai multă vreme între părți sunt neînțelegeri determinate de atitudinea pârâtului care prin mutarea repetată a gardului ce desparte proprietatea sa de proprietatea reclamantei a acaparat porțiuni din proprietatea reclamantei. Astfel, martora vecina părților a relatat că inițial gardul dintre acestea urmărea o linie dreaptă, însă în prezent urmărește o linie aproape în zig -zag, întrucât pârâtul l-a mutat de mai multe ori, că la stradă inițial reclamanta avea o deschidere de 7 -8 metrii, iar în prezent a rămas doar cu 5. că pârâtul prin edificarea unor construcții a ocupat terenul proprietatea reclamantei.
Cu ocazia cercetării locale efectuate, instanța a constatat că cele relatate de aceasta martoră corespunde situației din teren, că dinspre strada proprietatea celor două părți este delimitată de un stâlp betonat al gardului reclamantei de care este alipit un stâlp betonat al gardului pârâtului, că peretele casei pârâtului este situat în curtea reclamantei și celelalte construcții edificate în prelungirea casei sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert pârâtul prin edificarea construcțiilor C 2, 3, 4 și a gardului ce pleacă din punctul 9 figurat pe schița aflată la fila 52 dosar a ocupat terenul proprietatea reclamantei.
Chiar dacă proprietatea reclamantei în urma măsurătorilor efectuate s-ar fi determinat a fi mai mare decât suprafața de teren înscrisă în titlul raportat la situația de fapt, este evident că acest lucru ar fi fără relevanță, întrucât din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul a efectuat acte de ocupare a terenului proprietatea reclamantei pe limita ce desparte cele două proprietăți.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert instanța a reținut că pârâtul ocupa reclamantei o suprafață de 109. din terenul proprietatea reclamantei, iar hotarul dintre cele două proprietăți urmează a fi stabilit pe aliniamentul descris de punctele 1,2,6,7 C din schița anexă a raportului de expertiză, chiar dacă acest aliniament implică demolarea construcțiilor C 1, 2, și C 3 întrucât aceste construcții sunt construcții ușoare ce pot fi delimitate (magazie, ).
În consecință față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 480 cod civil precum și dispozițiile art. 583 și urm. Cod civil, instanța a admis ca întemeiată acțiunea și a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 109.p evidențiată în schița Bar aportului de expertiză întocmit de expert.
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul descris de punctele 1,2,6,7 C din schița Bar aportului de expertiză.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente: prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert și stabilirea liniei de hotar conform acelui raport, se perpetuează de fapt conflictul dintre părți. La data mutării pârâtului cu soția în imobil pe latura dinspre nord era gard despărțitor din țambre și nuiele împletite. Din cauza degradării au mai rămas doar 3 stâlpi de reper recunoscuți de intimată. Între timp, gardul de nuiele a fost înlocuit cu gard de plasă de sârmă, dar pe același aliniament.
Apelantul a depus la dosar completare la motivele de apel, prin care a arătat că: 1) instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, fără ca în timpul procesului să fie modificată în termen acțiunea și fără a se mări câtimea obiectului cererii, de la 63. la 109.; 2) varianta omologată de instanță, instituie un aliniament care taie construcțiile anexe edificate de acesta fără fi prevăzute demolarea lor; 3) soluția este netemeinică și datorită fluxului că cele două expertize au concluzii diametral opuse, însă instanța de fond a apreciat că cea de-a doua reflectă realitatea. Astfel, primul raport de expertiză concluzionează că nu s-a acaparat nicio porțiune de teren, din cel al intimatei, diferențele existând dintre actele de proprietate și cele de punere în posesie în baza Legii 18/1991. De asemenea, posedă terenul moștenire de la părinți în continuarea terenului ce formează obiectul litigiului, neexistând o limită despărțitoare clară; 4) deși inițial intimata a recunoscut că pe o porțiune de 21,35 metrii nu există gard despărțitor, însă există trei stâlpi de lemn ce fac parte din acel gard, ulterior și-a schimbat poziția, arătând că au fost mutate cele trei semne de hotar.
A solicitat în consecință completarea probatoriilor în temeiul art. 295 al.2 Cod procedură civilă, cu o nouă expertiză topografică, precum și cu proba testimonială prin care să dovedească că nu au existat modificări ale hotarului dintre cele două proprietăți.
Intimata a depus la dosar în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, din următoarele considerente: instanța de fond a dat dovadă de rol activ și a administrat întreg materialul probator necesar, respectiv martori, expertiză tehnică și cercetare la fața locului. Cea de -a doua expertiză omologată de instanță reflectă realitatea. S-a mai arătat că acele construcții ale apelantului reprezintă de fapt cotețe de păsări și porc, ce pot fi demolate foarte ușor.
La termenul de judecată din data de 14.05.2008 instanța a calificat calea de atac ca fiind recursul motiv pentru care a constatat imposibilă continuarea și prelungirea probatoriilor, art. 3054Cod procedură civilă, reglementând numai posibilitatea depunerii de înscrisuri noi.
Astfel obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unei suprafețe de teren și grănițuirea proprietăților celor două părți. În această situație instanța trebuia să analizeze care este capătul de cerere principal și care este cel accesoriu, calea de atac fiind calificată după cererea principală. În speță, capătul principal este revendicarea unei suprafețe de 63. cu o valoare sub 1 miliard de lei vechi. In aceste condiții având în vedere și valoarea, sentința instanței de fond va fi supusă numai recursului.
Prin decizia civila nr. 724 din 08 Octombrie 2008 Tribunalul Buzăua respins recursul ca nefondat reținând ca susținerile recurentului sunt contrazise însă de declarațiile martorilor audiați în cauză, de concluziile expertului inclusiv de convingerea instanței formate cu ocazia cercetării la fața locului.
De asemenea, în privința construcțiilor ce urmează a fi demolate s-a reținut că ele sunt construcții ușoare (magazie, ), ce nu implică o cheltuială mare din partea recurentului.
Concluziile raportului de expertiză au fost clare în sensul că recurentul a ocupat o porțiune de teren proprietatea intimatei pe linia ce desparte cele două proprietăți.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civila nr. 134 din 13 februarie 2009 trimis cauza spre rejudecare pentru judecarea apelului deoarece greșit calea de atacat a fost calificată greșit ca fiind recurs.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 245 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 5282 din 3.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă deoarece la termenul din reclamanta și-a mărit câtimea obiectului acțiunii ( fila 57 dosar fond ) arătând că înțelege sa revendice suprafața de 109 mp evidențiata în raportul de expertiza evidențiată în planul Potrivit art. 132 alin 2 pct.2 Cod pr. civilă cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanța când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Chiar daca varianta omologată de instanță, instituie un aliniament care taie construcțiile anexe edificate de acesta fără fi prevăzute demolarea lor, acest aspect este corect întrucât nu s-a cerut acesta demolare. Conform art. 129 alin 6 Cod pr. civilă in toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății
Justificat instanța fondului a înlăturat primul raport de expertiză din moment ce acesta este in totala contradicție cu celelalte probatorii de la dosar respectiv declarațiile martorilor si.
Expertul a avut in vedere ca paratul posedă terenul moștenire de la părinți în continuarea terenului ce formează obiectul litigiului, dar cu toate acestea s-a constata ca acesta stăpânește in fapt teren mult mai mult.
Semnele de hotar au fost mutate de parat așa cum reiese din declarația martorului.
In consecință completarea probatoriilor în temeiul art. 295 al.2 Cod procedură civilă, cu o nouă expertiză topografică, precum și cu proba testimonială prin care să dovedească că nu au existat modificări ale hotarului dintre cele două proprietăți nu se mai impune a fi admisă.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul invocând prevedrile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, susținând că:
1. Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care recurentul a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 109., iar reclamanta a formulat cererea de revendicare doar pentru 63. fără a-și modifica acțiunea sau a-și mări câtimea obiectului cererii.
Instanța de apel, însă în mod lapidar a înlăturat această critică motivând că reclamanta și-ar fi precizat această cerere.
De asemenea, prin varianta omologată, se stabilește un aliniament care,taie, practic construcțiile edificate de pârâtul recurent între punctele 7-C, fără ca în dispozitivul hotărârii să fie prevăzută demolarea acestor construcții, acordându-se în acest fel ceea ce nu s-a cerut.
Instanța de apel motivează tocmai în acest fel așa-zisa legalitate a soluției, în sensul că tocmai din acest motiv nu s-a dispus demolarea anexelor pentru că nu s-a cerut, iar instanța nu putea să dea ceea ce nu se ceruse.
2. In mod greșit instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriului cu o altă expertiză topografică ce ar fi elucidat aceste neconcordanțe, întrucât există două rapoarte de expertiză care conțin concluzii diametral opuse, în primul raport de expertiză se menționează că diferențele de suprafețe dintre actele de proprietate și cele existente se datorează pe de o parte măsurătorilor defectuoase efectuate cu ocazia aplicării Legii 18/1991, iar pe de altă parte se datorează și faptului că recurentul posedă un alt teren în continuarea celui în litigiu, moștenire de la părinții săi, fără ca limita dintre cele două terenuri să fie determinate.
Intimata reclamantă are terenuri ce îi lipsește în punctul estic, la nepotul său moștenitorul defunctului său frate, de la care a dobândit acest teren, fără a se efectua măsurători exacte și nicidecum recurentul-pârât nu i-a acaparat vreo suprafață din terenul acesteia, față de împrejurarea că hotarul despărțitor este neschimbat de 40 de ani, așa cum l-a preluat de la autori săi.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acestuia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis deoarece:
Reclamanta -intimată a investit instanța de fond cu o acțiune având două capete de cerere: stabilirea liniei de hotar cer desparte proprietățile părților și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 63. teren pe care pârâtul ar fi acaparat-o din proprietatea acesteia.
Pentru soluționarea acțiunii, la fond s-au efectuat două rapoarte de expertiză, unul de expert care a stabilit linia de hotar pe aliniamentul cu precizarea că diferența în minus de 55. din terenul proprietatea reclamantei sse datorează faptului că la momentul punerii în posesie, măsurătorile s-au făcut cu ruleta iar la înscrierea în cartea funciară cu aparatură optică și altul de către expert care a concluzionat că terenul reclamantei are o suprafață cu 109. mai puțin decât înb titlul de proprietate și pentru acoperirea acestei diferențe a stabilit linia de hotar în două variante, respectiv planul B în care s-a respectat suprafața de 604. din titlul de proprietate al recurentei și planul C în care terenul proprietatea reclamantei are o suprafață cu 27. mai puțin decât în titlul de proprietate.
Instanța de fond a stabilit linia de hotar conform planului B din raportul de expertiză și a obligat pârâtul să lase reclamantei suprafața de teren de 109., soluția fiind menținută în apel.
Criticile recurentului pârât asupra soluției instanței de fond și a deciziei cu privire la modalitatea de stabilire a liniei de hotar sunt întemeiate întrucât hotărârea instanței de fond nu poate fi pusă în executare.
Din schița planului B anexă la raportul de expertiză omologat de instanță rezultă că linia de hotar pe porțiunea 7-C trece prin construcțiile anexă ale pârâtului identificate cu simbolurile C3 și C 4, ceea ce înseamnă că pentru trasarea pe teren a liniei de hotar, trebuie demolate aceste construcții, operațiune care însă nu se poate realiza întrucât nu s-a dispus de către instanță demolarea lor, în lipsa investirii sale de către reclamantă cu un astfel de capăt de cerere.
Pe de altă parte, în planul B și expertul tehnic stabilește punctul final C al aliniamentului, în mod arbitrar, față de punctul 23 la o distanță de 1,00 metri în planul și 1,38 metri în planul C, numai pentru a întregi suprafața de teren a reclamantei în raport de titlul său de proprietate, fără să țină seama de faptul că însuși expertul a arătat că între punctele 23 și 9 hotarul este materializat printr-un gard de plasă vechi de cel puțin 10 ani - așa cum au declarat părțile, deci cu mult înainte de emiterea titlului de proprietate al reclamantei nr. 22812/115/8.03.2005 (expertiza fiind efectuată în iulie 2007) și că hotarul dintre terenul reclamantei și cel al vecinului său între punctele 46-24 de pe schița de plan, hotarul nu este materializat.
Aceste aspecte cât și faptul că prin expertiza întocmită de expert, s-a arătat că diferența în minus din terenul reclamantei se datorează instrumentelor de măsurare a terenului, cu ocazia punerii în posesie și cu cea a înscrierii în cartea funciară, trebuiau să fie avute în vedere de instanța de apel în soluționarea cererii apelantului pârât pentru efectuarea unei alte expertize topo, prin care să se elimine aceste contradicții.
De aceea, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod pr.civilă, să fie admis recursul, casată decizia cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, deoarece modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr.245 pronunțată la data de 7 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul B și în consecință:
Casează sus-menționata decizie și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
- - - - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.Gh.N/CO
4 ex./17.12.2009
10636/2006 Judec.
a- Trib.
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
