Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 7008,-
DECIZIA NR. 1050
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei nr. 777 pronunțată la 23 octombrie 2009 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, județ P în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în P,-, județ P, cod poștal - și cu reședința în P, str. -, -.5,. 6, cod poștal -, județ
Cerere timbrată cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii și reprezentați de avocat - din Baroul Prahova și intimații și reprezentați de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații și au depus la dosar note de concluzii.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, având cuvântul pentru contestatorii și, arată că decizia contestată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la îndeplinirea procedurii de citare cu ocazia judecării pricinii, întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatorii, pentru termenul din 16.10.2009, relevă faptul că citarea s-a realizat "prin afișare pe ușa principală locuinței destinatarilor".
Este de notorietate că pe strada - sunt doar case, iar afișarea citației pe ușa locuinței nu este posibilă decât dacă unul din locatarii imobilului deschide poarta principală de acces. Agentul procedural a afișat citația la poarta imobilului în care destinatarii locuiau, însă a indicat că a afișat citația "pe ușa principală locuinței destinatarilor".
Așadar, la termenul din 16.10.2009, contestatorii nu au fost legal citați, procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare fiind lovite de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Teza II pr.civilă, întrucât modalitatea de afișare s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 92 alin. 4 pr.civilă.
Mai arată că mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, referitoare la locul unde s- făcut afișarea, sunt obligatorii și sunt prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 100 alin. 1 pct.7 pr.civilă, raportat la art. 100 alin. 3 și art. 107 pr.civilă.
Solicită admiterea contestației, în baza art. 317 alin. 1 pct. 1 pr.civilă, anularea deciziei nr. 777 pronunțată la 23 octombrie 2009 de Curtea de Apel Ploiești și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului declarat de și.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea contestației, întrucât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 teza a II-a pr.civilă.
Pentru termenul din 16.10.2009, când cauza a fost soluționată pe fond, procedura de citare a fost legal îndeplinită, agentul procedural indicând că a afișat citația pe ușa principală a locuinței, întrucât nu a găsit nicio persoană la domiciliu.
Contestatorii nu au făcut dovada că imobilul are mai multe intrări sau că are mai multe apartamente și că exista posibilitatea ca citația să nu intre în posesia acestora. De altfel, chiar apărătorul contestatorilor a recunoscut că imobilul are o singură intrare.
Mai arată că, în cauză, contestatorii au formulat contestație în anulare, întrucât urmăresc tergiversarea executării silite.
Solicită respingerea contestației ca nefondată.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 5572/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile lor, precum și să se dispună obligarea pârâților să le permită accesul pentru a efectua lucrări de reparații la ul proprietatea reclamanților.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului compus din casă de locuit și terenul aferent, în suprafață de 154 mp, situat în P,-, iar pe latura de sud se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților.
Au mai precizat reclamanții că, pe acea latură, casa lor și cea a pârâților au fost construite pe linia de hotar, cu peretele lipit unul de celălalt, iar prin trecerea timpului, precum și datorită faptului că pârâții nu au locuit în acest imobil și nu l-au îngrijit, casa acestora (inclusiv peretele ) s-a degradat ajungând în prezent o ruină.
Reclamanții au mai susținut că din culpa pârâților și ul casei reclamanților, nemaifiind protejat, a suferit la rândul său degradări, necesitând lucrări periodice de reparații și întreținere, iar pentru a avea acces la ul casei reclamanții au fost nevoiți să ceară acordul pârâților, însă aceștia s-au opus în permanență, motiv pentru care se impune obligarea pârâților să le permită accesul periodic la peretele al casei lor, în vederea efectuării lucrărilor de reparație și întreținere.
S-a mai susținut, de asemenea, că în primăvara anului 2005, gardul din lemn de delimita proprietățile părților a căzut datorită degradării, iar după ce l-au reparat, pârâții l-au distrus pe motiv că s-ar fi încălcat proprietatea lor.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în realitate, proprietățile părților sunt exact delimitate, nemaifiind necesară intervenția instanței în acest sens.
După analizarea probatoriului cauzei, Judecătoria Ploieștia pronunțat, în data de 4.04.2008, sentința civilă nr. 3331, prin care a admis în parte acțiunea, a stabilit linia de hotar conform aliniamentului trasat de expert și a obligat pârâții să permită, temporar, într-un interval de timp de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, accesul reclamanților pe terenul aparținând pârâților, în vederea reparării ului la construcția proprietatea reclamanților.
S-a reținut, în esență, că reclamanții au calitate procesuală activă pentru a solicita grănițuirea, făcând dovada calității de proprietari asupra terenului care se învecinează cu proprietatea pârâților, iar pe fond, s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 584 cod civil și în consecință, s-a dispus grănițuirea pe aliniamentul stabilit de expertul desemnat în cauză.
In raport cu constatările expertizei constructor, instanța fondului a apreciat că se impune a se acorda reclamanților permisiunea pentru un interval scurt și bine determinat în scopul realizării lucrărilor de reparații ce au fost recomandate de expertul constructor la ul casei acestora.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâții, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru motivele arătate, în mod expres, în cererea de apel.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 269/ 7 aprilie 2009, a respins cererea de completare a probatoriilor formulate de apelanții-reclamanți și, totodată, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârâți, reținându-se, în esență, că instanța fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, respectându-se atât dispozițiile dreptului intern cât și cele ale dreptului comunitar.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, în sensul art.304 pct. 7 - 9 Cod pr.civilă, susținând, în esență, că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod pr.civilă, referitoare la rolul activ al instanței.
Arată recurenții că, în raport de linia de hotar stabilită echivoc de expertul topo și de nestabilirea prin expertiza constructor a duratei necesare efectuării lucrărilor pentru consolidarea zidului al casei proprietatea acestora, precum și a cheltuielilor gardului comun al celor două fonduri învecinate, se impunea completarea expertizelor cu aceste obiective.
In plus, se susține de recurenți că instanțele aveau obligația soluționării în totalitate a cererilor cu care au fost investite, pentru a se evita alte demersuri judiciare care ar presupune cheltuieli excesive în sarcina părților, în scopul clarificării situației de fapt.
In fine, se mai critică decizia și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, recurenții susținând că doar cheltuielile vizând grănițuirea se împart pe J, conform art. 584 Cod civil, nu și cele referitoare la celelalte capete de cerere.
Se solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probelor și în subsidiar, modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea în tot a acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 777 pronunțată la 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul și a modificat în parte decizia sus-menționată, în sensul că a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința, a admis în tot și cel de-al doilea capăt de cerere, obligând pârâții să permită reclamanților accesul pe terenul lor, ori de câte ori este necesară efectuarea lucrărilor de reparații la ul casei - proprietatea reclamanților.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și al deciziei tribunalului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că rolul activ al judecătorului, astfel cum este înscris în art. 129 Cod pr.civilă, de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, este limitat asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând iniția cereri pe seama părților în litigii, fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost investită, astfel cum acestea au fost formulate.
In caz contrar, s-ar aduce atingere principiului disponibilității, în considerarea căruia instanța este ținută să se pronunțe în limitele investirii numai cu privire la cadrul determinat al pricinii stabilit de reclamant prin demersul său judiciar.
S-a mai reținut că, în speță, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților și obligarea pârâților să permită reclamanților accesul pentru a efectua lucrări de reparații la ul casei proprietatea acestora.
Instanța fondului și ulterior instanța de control, care a menținut hotărârea, s-au pronunțat în limitele investirii lor prin cererea de chemare în judecată, astfel încât, nu se poate admite că ar fi avut loc o nesocotire a principiului rolului activ al judecătorului.
Curtea de Apel a apreciat că, atât timp cât linia de hotar stabilită de expertul topograf nu a fost contestată de reclamanți și câtă vreme expertiza constructor nu a avut ca obiectiv stabilirea duratei necesare efectuării lucrărilor de consolidare a ului, precum și a cheltuielilor pentru refacerea gardului comun, nu se poate imputa instanțelor că nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care au fost investite.
De asemenea, Curtea de Apel a apreciat că hotărârea instanței fondului, confirmată în apel, se impune a fi reformată în ceea ce privește admiterea în parte a celui de-al doilea capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
Solicitarea reclamanților vizând obligarea pârâților de a le permite accesul pe terenul lor pentru efectuarea lucrărilor de reparații la peretele al casei lo,r afectat datorită igrasiei, a fost admisă în parte, instanța de fond limitând acest acces la 3 luni, calculat de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
O atare modalitate de rezolvare a litigiului sub acest aspect, s-a apreciat că este de natură să prejudicieze pe reclamanți, câtă vreme limitarea accesului reclamanților pentru efectuarea lucrărilor de reparații îngrădește în mod nejustificat acest drept, lăsându-l practic fără eficiență în condițiile în care însăși expertiza constructor întocmită de expert stabilește că pentru repararea ului se impunea ca accesul reclamanților să fie permis ori de câte ori este necesar.
Ca atare, fără a se pune problema instituirii unei sarcini excesive în dauna pârâților, prin crearea acestui acces în sensul normelor legale interne și comunitare, Curtea a apreciat că, pentru a fi eficientă, se justifică obligarea pârâților să le permită reclamanților accesul pe terenul lor ori de câte ori este necesară efectuarea lucrărilor de reparații la ul casei reclamanților.
Împotriva deciziei civile sus menționate au formulat contestație în anulare pârâții și, în temeiul prevederilor art.317 alin.1 pct.1cod pr.civilă, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și rejudecarea recursului prin respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că instanța de recurs au pronunțat o decizie cu încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la îndeplinirea, în conformitate cu cerințele legale, a procedurii de citare a părților cu ocazia judecării pricinii.
Legat de acest aspect, s-a arătat că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu intimații pârâți, contestatorii, pentru termenul din 16.10 2009, dată la care s- judecat cauza, relevă faptul că citarea s-a realizat prin afișare, agentul procedural afișând actul pe ușa principală a locuinței lor.
În acest sens, a arătat că nu poate fi reținută de către instanță mențiunea agentului procedural și nu poate fi verificată modalitatea de afișare pe ușa principală a locuinței, atâta vreme cât acestuia îi era interzis accesul la ușa principală a locuinței lor, întrucât imobilul din- este prevăzut cu o poartă principală de acces ce nu poate fi deschisă de către alte persoane, cu excepția locatarilor imobilului.
În concluzie, au arătat contestatorii că, la data judecării recursului, nu au fost legal citați, procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare cu aceștia fiind lovite de nulitatea prevăzută de art.105 alin.2 teza II cod pr.civilă, întrucât modalitatea de afișare s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor art.92 alin.4 cod pr. civilă, care impun în sarcina agentului procedural obligația de afișare a citației "pe ușa principală a locuinței celui citat".
Totodată, contestatorii au mai precizat că, dispozițiile din cuprinsul procesului-verbal sus-menționat sunt obligatorii, fiind prevăzute sub sancțiunea nulității în conformitate cu art.100 alin.1 pct.7, raportat la art.100 alin.3 și art.107 cod pr.civilă.
La rândul lor, intimații au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației în anulare, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile ce reglementează această cale, respectiv art.317-318 cod pr. civilă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului așa cum au fost prezentate mai sus prin prisma deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, a contestației în anulare formulată împotriva acesteia, reține că aceasta din urmă este nelegală și netemeinică, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Temeiul de drept invocat de contestatori sunt dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 teza a II-a, cod pr. civilă dispoziții în conformitate cu care "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s- judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;"
Raportând dispozițiile legale sus menționate la situația de fapt dedusă judecății, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente, având în vedere că pe tot parcursul soluționării cauzei, de la prima instanță și până în fața instanței de recurs, contestatorii au fost citați la adresa pe care aceștia și-au indicat-o, fiind prezenți în urma citării lor, nu au prezentat o altă adresă la care instanța să îi citeze în acea fază procesuală a recursului.
Din practicaua și dispozitivul deciziei rezultă că adresa indicată de contestatori pentru comunicarea actelor de procedură a fost în P,-, jud. P, situație care s-a și întâmplat, conform dovezilor de citare de la filele 43, 44 dosar recurs și mai mult decât atât, data la care s-a soluționat recursul a fost pe 16 octombrie 2009, amânarea pronunțării făcându-se la circa o săptămână, respectiv 23 octombrie 2009, când s-a pronunțat decizia nr.777 de aceeași instanță, Curtea apreciind că în intervalul acesta intimații aveau posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, întrucât din dovezile existente la dosar rezultă că aceștia au avut cunoștință de judecarea recursului.
Astfel fiind, decizia atacată prin prezenta contestație în anulare este legală și temeinică, întrucât contestatorii au fost legal citați conform disp.art.92 alin.2 cod pr. civilă, procedura de citare a contestatorilor, pentru termenul de judecare a recursului, nu a fost viciată, motive pentru care, Curtea apreciază că nu sunt incidente disp.art.317 alin.1 pct.1, teza a II-a cod pr. civilă, impunându-se respingerea acesteia ca nefondată.
De asemenea, Curtea apreciază că în dovedirea acestei contestații nu s-au produs dovezi, contestatorii nu au suferit nicio vătămare prin îndeplinirea procedurii de citare, în modalitatea afișării de către agentul procedural a citațiilor pe singura poartă de la intrarea în imobilul proprietatea lor, motiv pentru care actul procedural nu este nul de plin drept, așa cum se susține de către aceștia, întrucât a fost îndeplinit legal, instanța de recurs nu a omis din greșeală, așa cum se pretinde, să verifice legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a părților.
Întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile legale sus menționate, respectiv art.317 alin.1 pct.1, Teza a II - cod pr. civilă, raportat la art.105 alin.2 cod pr. civilă, privind admisibilitatea contestației în anulare, Curtea o va respinge ca nefondată, urmând a menține ca legală și temeinică decizia definitivă și irevocabilă pronunțată de aceeași instanță.
Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată, întrucât apărătorul intimaților a precizat că plata acestora va fi solicitată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare adeciziei civile nr. 777 pronunțată la 23 octombrie 2009 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, județ P în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în P,-, județ P, cod poștal - și cu reședința în P, str. -, -.5,. 6, cod poștal -, județ P, ca nefondată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Fiind în concediu fără plată Fiind în concediu fără plată
Se semnează de Se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
Red./tehnored.AP/CC
7 ex.28.12.2009
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
