Anulare act. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.1053
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.C,.39, județ D, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 242 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în Târgoviște, str.-, nr. 1, județ D, cod poștal -.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-contestatoare asistată de avocat - din Baroul Dâmbovița, lipsind intimatul Consiliul Județean D-Comisia Județeană pentru Protecția Copilului
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta-contestatoare a depus la dosar două înscrisuri, cu borderou, respectiv: adeverința medicală nr. 7560/26.10.2009 și certificatul medical nr. 4154/19.11. 2009.
Avocat -, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, având cuvântul, arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr. 679/2003, care prevăd, foarte clar, ce condiții trebuie să îndeplinească locuința unei persoane atestată ca asistent maternal profesionist.
Deși instanța de apel își întemeiază motivarea pe aceste dispoziții legale, nu le aplică corect la situația de fapt și nu le dă eficiență.
În cauză, contestatoarea îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 5 alin. 6.1 din Ordinul 35/2003, iar o dovadă în acest sens, este chiar atestatul obținut de contestatoare în anul 2001, care a fost reînnoit în 2004 și în 2007.
Mai arată că instanța de apel face trimitere la reglementări străine de specificul cauzei, respectiv la Ordinul nr. 536/1997 privind normele referitoare la mediul de viață al populației.
Intimata a apreciat că din anul 2008 recurenta nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi asistent maternal profesionist, cu toate că transformarea spațiului de locuit, prin amenajarea bucătăriei pe balcon și crearea unui nou dormitor, reprezenta o soluție pozitivă, menită să îmbunătățească condițiile de locuit.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare și a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din HG nr. 679/2003, întrucât asistentul maternal nu avea cum să informeze despre vreo schimbare survenită în situația sa personală familială, atâta vreme cât, la data retragerii atestatului, procesul de divorț era suspendat, iar ulterior s-a perimat, deoarece părțile au reluat conviețuirea.
De asemenea, nu s-a făcut vreo dovadă că activitatea profesională a asistentului maternal a fost afectată sau că minora aflată în plasament a suferit în vreun fel.
Intimata a refuzat să comunice rapoartele întocmite în perioada 2008-2009, deși contestatoarea a solicitat acest lucru, pentru a cunoaște care sunt abaterile reținute în sarcina sa.
Mai arată că mama contestatoarei nu reprezintă un pericol pentru copilul aflat în plasament. Aceasta, deși este bătrână, nu este imobilizată la pat, deci nu se poate susține că necesită o îngrijire specială, iar contestatoarea nu ar avea timp să se ocupe în mod corespunzător de copilul său și de cel pe care îl are în plasament.
Instanța nu ținut cont nici de faptul că minora a fost luată în plasament de când avea 7 luni și că recurenta a crescut-o și a îngrijit-o ca pe propriul copil, până la vârsta de 7 ani, când a fost dată unui alt asistent maternal.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei, în sensul de a se admite contestația și a se desființa hotărârea nr. 1118/2008 emisă de intimată.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr-, contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva hotărârii nr. 1118/17.06.2008 emisă de intimatul Consiliul Județean D - Comisia Județeană pentru Protecția Copilului, hotărâre prin care s- soluționat raportul nr. 12735/10.06.2008, prin care s-a solicitat retragerea atestatului de asistent maternal profesionist pentru numita.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că s-a dispus retragerea atestatului maternal profesionist pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, refuzarea colaborării cu responsabilii de caz, precum și datorită spațiului insuficient de locuit al acesteia, având în vedere prezența mamei contestatoarei în domiciliul acesteia, lucru ce ar împiedica-o în desfășurarea activității; că este asistent maternal profesionist; că de la momentul preluării în plasament a minorei - și până la momentul pronunțării hotărârii contestate, lucrurile nu s-au schimbat în nici un fel, respectiv locuiește împreună cu soțul și cu fiica biologică, spațiul de locuit este același, copilul luat în plasament a avut rezultate bune la școală, relația afectivă dintre contestatoare și minora luată în plasament este una foarte strânsă și specială.
De asemenea, arată că relația dintre minora luată în plasament și copilul biologic al contestatoarei este una deosebită, fiind foarte apropiate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică și menținerea hotărârii nr. 1118/17.06.2008 pronunțată de intimată, arătând că a fost retras atestatul de asistent maternal profesionist numitei, datorită faptului că nu mai erau îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acestuia și datorită faptului că asistentul maternal profesionist a încălcat obligațiile prevăzute de actele normative în vigoare.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009 a fost audiată, în Camera de Consiliu, minora -, procesul-verbal încheiat cu această ocazie fiind atașat la dosar.
Prin sentința civilă nr.371/20.01.2009 Judecătoria Târgoviște, a admis cererea și a dispus desființarea hotărârii nr. 1118/17.06.2008 pronunțate de Comisia Județeană pentru Protecția Copilului D din cadrul Consiliului Județean
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin hotărârea nr. 1118/17 06.2008 a Consiliului Județean pentru Protecția Copilului/17 06.2008, s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist pentru persoana; că din raportul întocmit de responsabilul de caz reiese că asistentul maternal nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul că a refuzat să colaboreze cu responsabilii de caz, nu a respectat recomandările acestora, nu a anunțat în termen de 24 de ore orice schimbare apărută în situația familială, care ar putea influența activitatea profesională.
S-a mai reținut că asistentul maternal este în divorț cu soțul său, dar locuiesc în același apartament, că din luna decembrie a adus în domiciliu pe mama sa, persoană cu grave probleme de sănătate mentală și care necesită îngrijire permanentă, astfel încât, asistentul maternal nu se poate ocupa cu atenția cuvenită de copilul aflat în plasament.
De asemenea, s-a reținut că pârâta a transformat bucătăria în cameră de locuit, iar în balcon, încă din luna martie, se află în curs de amenajare bucătăria, că modificările făcute în apartament, precum și prezența mamei asistentului maternal, fac ca spațiul de locuit să nu mai corespundă din punct de vedere al amenajării și din punct de vedere al numărului de persoane.
Instanța de fond a mai reținut că în familia există o situație conflictuală care nu este benefică și adecvată pentru dezvoltarea armonioasă a copilului aflat în plasament și că, având în vedere dispozițiile art.11 alin 4 din HG 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, se impune retragerea atestatului pentru persoana, deoarece nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acestuia și nu au fost respectate obligațiile reglementate de actele normative în vigoare.
Se mai arată că dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ reglementează condițiile pentru obținerea atestatului maternal, iar în speță, se pretinde că pârâta nu mai îndeplinește condiția de a avea un spațiu de locuit corespunzător din punct de vedere al amenajării și din punct de vedere al numărului de persoane, din probele administrate rezultând că la începutul anului 2008 aceasta a primit-o în spațiul de locuit pe mama sa, care suferă de demență senilă, iar începând din luna martie a început amenajările bucătăriei pe balconul apartamentului.
De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.5 alin. 6.1. din Ordinul nr.35/2003 "locuința asistentului maternal trebuie să fie confortabilă pentru toți cei care locuiesc acolo; locuința trebuie să fie bine întreținută și să fie menținută permanent curățenia și igiena.", iar potrivit alin. 6.2. "copilul plasat dispune de propriul său pat și dulap iar casa corespunde din punct de vedere al nevoilor de intimitate și spațiu ale copilului".
Instanța a apreciat că amenajarea bucătăriei pe balcon, reținută în hotărârea de retragere a atestatului ca și un argument pentru sprijinul acestei soluții, reprezintă, de fapt, o soluție pozitivă, menită să îmbunătățească condițiile de locuit ale copilului luat în plasament.
Totodată, instanța a apreciat că dispozițiile legale referitoare la condițiile de locuit pe care trebuie să le aibă un copil aflat în plasament se raportează la condițiile de nivel mediu pe care le are o familie obișnuită din țara noastră, iar raportat la acest fel de condiții, apartamentul de două camere, transformat în trei, al reclamantei se încadrează în limitele impuse de lege.
Cu privire la mențiunea din cuprinsul hotărârii de retragere a atestatului, referitoare la faptul că datorită bătrânei care are grave probleme de sănătate și necesită îngrijire permanentă, asistentul maternal nu se mai poate ocupa cu atenția cuvenită de copilul aflat în plasament, instanța a apreciat că acest considerent este reținut sub forma unei presupuneri, fără a se menționa niciun indiciu că acest efect s-a concretizat în vreun fel, intimata neinvocând faptul că asistentul maternal a neglijat minora aflată în plasament.
Nu a fost primită susținerea că asistentul maternal nu s-ar mai putea ocupa cu atenția cuvenită de copilul aflat în plasament, pentru că, raportat la condiția unui om obișnuit, reclamanta, în situația în care stă acasă, se poate îngriji corespunzător de cele două minore și de mama sa, care, așa cum a evidențiat proba testimonială, nu este total neajutorată (nu este imobilizată).
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.10 alin. 2 din HG 679/2003, asistentul maternal are obligația să anunțe serviciul public specializat cu privire la orice schimbare apărută în situația sa personală, familială sau socială care ar putea să influențeze activitatea lor profesională, însă, introducerea unei acțiuni de divorț se încadrează parțial în noțiunea de "schimbare" în situația personală a asistentului maternal, în condițiile în care, practic, soții nu au divorțat, deci schimbarea nu s-a produs.
Instanța a mai reținut că un alt motiv reținut pentru retragerea atestatului de asistent maternal, este acela că a refuzat să colaboreze cu responsabilii de caz și nu a respectat recomandările făcute de aceștia, potrivit art.10 alin 1, lit.e din același act normativ, însă, în cuprinsul hotărârii nu se rețin fapte concrete care să aibă semnificația unui refuz de colaborare sau a nerespectării de către asistentul maternal a recomandărilor primite de la responsabilii de caz.
Declarațiile martorilor și, asistenți sociali, care au răspuns de cazul lui, care au arătat că în ultimul timp asistentul maternal nu mai colabora cum se întâmpla anterior, că nu a găsit-o acasă și au fost nevoită să revină în mai multe rânduri, că a început să spună că "s-a săturat de atâtea reguli", nu au fost reținute de instanță ca un refuz de colaborare din partea asistentului maternal, apreciindu-se că nu s-a dovedit că a lipsit de acasă în mod premeditat atunci când a fost căutată de către asistenții sociali, iar afirmația contestatoarei în sensul că s-a "săturat de atâtea reguli", nu poate fi reținută ca un refuz de colaborare, atât timp cât din declarațiile martorilor audiați nu reiese că, contestatoarea spunea constant astfel de lucruri.
S-a mai reținut că în cuprinsul hotărârii de retragere a atestatului, se mai menționează că în familia contestatoarei este o situație conflictuală, dar nu se dovedește nimic în acest sens.
Instanța a mai apreciat că organele legale competente să ia măsura de retragere a atestatului sunt obligate să cântărească cu atenție această necesitate, raportat la situația pe care o are copilul aflat în îngrijirea asistentului maternal, la modul în care acesta este afectat, sau nu, existând necesitatea existenței unor date minime de lezare a interesului a copilului (în speță, aceste date nu au putut fi reținute, sub nici o formă).
instanța că importanța măsurii de retragere a atestatului trebuie privită și prin prisma efectelor pe care o astfel de măsură o poate avea asupra minorului, întrucât mutarea unui copil dintr-o familie în alta poate avea consecințe pe termen, cu atât mai mult cu cât minora a trăit în familia reclamantei timp de șapte ani și mult timp a crezut că această familie este familia ei naturală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Comisia Județeană pentru Protecția Copilului D din cadrul Consiliului Județean D, care a arătat că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că "amenajarea bucătăriei pe balcon reprezintă o soluție pozitivă, menită să îmbunătățească condițiile de locuit ale copilului luat în plasament", contrazicând probele administrate în cauză.
Apelanta a mai susținut că această soluție a avut drept obiect crearea unei camere mamei asistentului maternal profesionist și nu copilului luat în plasament, astfel că, hotărârea instanței este subiectivă, lipsită de temei legal, ignorând prevederile standardelor minime obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistent maternal profesionist - Ordinul ANPDC nr.35/2004-ghidul de implementare - cap. III pct.2 și conform cărora, la data retragerii atestatului intimata nu mai îndeplinea condițiile de locuit cerute de lege.
Susține apelanta că aprecierea instanței poate fi aplicată unei familii obișnuite, nu unui asistent maternal profesionist care este salariat și primește salariu din bani publici și este obligat să îndeplinească condițiile materiale și garanții morale pentru exercitarea acestei profesii.
Se mai susține că asistentul maternal nu face acte de binefacere sau de caritate pentru copii, din banii proprii, că instanța a reținut ca eronată aprecierea Comisiei, potrivit căreia datorită bătrânei cu grave probleme de sănătate ce necesită îngrijire permanentă "intimata nu se mai poate ocupa cu atenția cuvenită de copilul aflat în plasament, este o presupunere al cărui efect nu s-a concretizat în vreun fel".
Arată apelanta că, deși instanța de fond a reținut că "aparent nu se poate constata nicio neregulă în comportamentul bătrânei", Comisia a reținut apariția unui factor de risc privind siguranța, securitatea copilului aflat în plasament și imposibilitatea ținerii copilului departe de sursa de risc care nu există la data reînnoirii atestatului.
În dezvoltarea motivului de apel, apelanta arată că a avut mai multe internări la secțiile de psihiatrie, manifestând, conform actelor medicale, labilitate psihică, agitație psihomotorie, tulburări de comportament inadecvat, simptome ce s-au agravat progresiv, astfel că, este în interesul minorului să nu se aștepte agravarea stării de sănătate a mamei contestatoarei.
Apreciază apelanta că introducerea unei acțiuni de divorț se încadrează în schimbările ce trebuiau anunțate, conform art. 10 din HG nr. 679/2003 și că în mod greșit se reține că nu ar fi existat un refuz de colaborare din partea contestatoarei, întrucât din depozițiile responsabililor de caz reiese că minora a fost lăsată în grija unei persoane timp de trei zile, fără a se anunța angajatorul, iar altă dată copilul a fost găsit fără supraveghere pe stradă, însoțit de o persoană necunoscută.
Un alt motiv de apel l-a constituit faptul că audierea minorei de 7 ani și 9 luni de către instanță s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și a avut un impact negativ asupra acesteia.
Totodată, se susține că instanța de fond nu a ținut seama că intimata contestatoare a mai fost sancționată prin dispoziția nr. 1249/25.09.2006 și că, la data retragerii atestatului, prezenta "sindrom isteriform- tulburări psihoreactive".
Prin întâmpinare, intimata contestatoare a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, arătând că motivele de apel sunt neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o hotărâre corectă.
Prin decizia nr. 242 pronunțată la 10 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul și a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins contestația formulată de contestatoarea împotriva Hotărârii nr. 1118/17.06.2008 dată de intimata Comisia Județeană pentru Protecția Copilului D din cadrul Consiliului Județean D, respingând și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, otrivit p. dispozițiilor art. 11 alin. 4 din HG nr. 679/2003, "Comisia pentru protecția copilului poate decide suspendarea sau retragerea atestatului de asistent maternal profesionist dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acestuia sau dacă asistentul maternal profesionist nu respecta vreuna dintre obligațiile prevăzute în prezenta hotărâre".
S-a mai arătat că la art. 2 alin. 1 din HG nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, prevede condițiile ce trebuie îndeplinite de persoanele care solicită atestarea ca asistent maternal profesionist.
Instanța de apel a mai reținut că prin hotărârea nr. 1118/17.06.2008 a Comisiei Județene D pentru Protecția Copilului, s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist pentru intimata contestatoare, în baza dispozițiilor art. 11 alin 4 din HG 679/2003, cu motivarea că nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acestuia și nu au fost respectate obligațiile reglementate de actele normative în vigoare.
S- reținut în considerentele hotărârii că din raportul întocmit de responsabilul de caz reiese că asistentul maternal nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul că a refuzat să colaboreze cu responsabilii de caz și nu a respectat recomandările acestora, nu a anunțat în termen de 24 de ore orice schimbare apărută în situația familială, care ar putea influența activitatea profesională; că asistentul maternal este în divorț cu soțul său dar locuiesc în același apartament; că din luna decembrie a adus în domiciliu pe mama sa, persoană cu grave probleme de sănătate mentală și care necesită îngrijire permanentă, astfel încât, asistentul maternal nu se poate ocupa cu atenția cuvenită de copilul aflat în plasament; că intimata contestatoare a transformat bucătăria în cameră de locuit iar în balcon, încă din luna martie, se află în curs de amenajare bucătăria; că modificările făcute în apartament precum și prezența mamei asistentului maternal au făcut ca spațiul de locuit să nu mai corespundă din punct de vedere al amenajării și din punct de vedere al numărului de persoane; că în familia există o situație conflictuală care nu este benefică și adecvată pentru dezvoltarea armonioasă a copilului aflat în plasament.
S-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că intimata contestatoare și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în conformitate cu contractul individual de muncă și cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. e și că, în fapt, nu a existat un refuz de colaborare cu responsabilii de caz și nici o încălcare a recomandărilor făcute de aceștia, în condițiile în care în cuprinsul hotărârii nu se rețin fapte concrete care să aibă semnificația unui refuz de colaborare sau a nerespectării de către asistentul maternal a recomandărilor primite de la responsabilii de caz.
De asemenea, s-a apreciat că nu are relevanță susținerea apelantului în sensul că intimata contestatoare ar fi lăsat minora în grija altei persoane timp de trei zile, fără să anunțe angajatorul sau că minora aflată în plasament la intimata contestatoare s-ar fi aflat pe stradă în compania altei persoane, deoarece retragerea atestatului nu s-a datorat acestor abateri.
n ce privește motivul de apel referitor la faptul că intimata contestatoare nu mai îndeplinește condiția de a avea un spațiu de locuit corespunzător din punct de vedere al amenajării și din punct de vedere al numărului de persoane, tribunalul a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist prevede că pot fi atestate ca asistent maternal profesionist numai persoanele care au în folosință o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă, educație și odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiți în plasament sau în încredințare.
Or, apartamentul cu două camere și bucătărie (transformată în dormitor), având bucătăria amenajată pe balcon și o suprafață utilă de 61,01 mp, chiar și amenajat și renovat, nu corespunde nici ca suprafață și nici ca număr de încăperi cerințelor minimale prevăzute pentru 5 persoane (intimata contestatoare, mama sa, fiica sa, soțul său și minora aflată în plasament) de Ordinul nr. 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.
Instanța de apel a apreciat că sunt fondate și motivele de apel referitoare la faptul că intimata contestatoare nu și-a îndeplinit obligația instituită de art. 10 alin. 2 din HG nr. 679/2003, de a informa deîndată serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care le supraveghează activitatea cu privire la orice schimbare survenită în situația lor personală, familială sau socială, care ar putea să influențeze activitatea lor profesională și că intimata contestatoare a luat-o în locuința sa pe mama sa, persoană cu un handicap grav permanent ce are nevoie de asistent personal.
Se mai arată că din depoziția martorei rezultă că în luna martie 2008 a constatat, personal, că mama contestatoarei locuia cu aceasta, că intimata-contestatoare a pretins că situația este provizorie, fiindcă mama sa a rămas fără locuință, că în luna mai 2009 a constatat că era tot în locuința intimatei-contestatoare, aflată în curs de amenajare.
De asemenea, s-a reținut că din depoziția martorei rezultă că nu a fost informată despre starea de sănătate a mamei intimatei-contestatoare, că la începutul anului 2008 contestatoarea i-a spus că mama sa va sta provizoriu la ea, după care, în mai 2008, a fost informată că mama intimatei va locui permanent cu aceasta.
Față de cele reținute mai sus, constatând că din probele administrate rezultă, cu certitudine, că intimata-contestatoare nu mai îndeplinește una din condițiile care au stat la baza eliberării atestatului de asistent maternal profesionist (cea prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr. 679/2003) și că nu și-a îndeplinit obligația instituită de art. 10 alin. 2 din același act normativ, tribunalul a apreciat că hotărârea nr. 1118/17.06.2008 a Comisiei Județene D pentru Protecția Copilului s-a dat cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin 4 din HG 679/2003, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și a respins contestația formulată de contestatoarea.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovițaa formulat recurs pentru următoarele motive:
Se invocă dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de control judiciar nu face o aplicare corectă a dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. c din HG. Nr. 679/2003, care prevede că asistentul maternal trebuie să îndeplinească următoarea condiție:,are în folosință o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă, educație și odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiți în plasament sau în încredințare".
Apreciază recurenta că Tribunalul Dâmbovița nu face o aplicare corectă a acestor dispoziții legale, dar folosește și o motivare contradictorie cu textul de lege, rezumând această motivare numai la spațiul locuinței, pe care îl apreciază ca fiind necorespunzător.
Arată recurenta că în mod greșit se face aplicarea Ordinului nr.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, care nu se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească locuința asistentului maternal, ci reglementează condițiile și parametrii ce trebuie respectați la proiectarea și execuția locuințelor.
Recurenta apreciază că, în speța de față, își găsesc aplicare dispozițiile art. 5 alin. 6.1 din Ordinul nr. 35/2003, cum, în mod corect, a arătat instanța de fond.
Precizează recurenta că, în prezent, sunt îndeplinite condițiile de care se face vorbire, dovadă fiind atestatul obținut de recurenta în anul 2001, reînnoit în 2004 și 2007, precum și ancheta socială efectuată în prezenta cauză și, mai mult, nu s-au descoperit de către inspecția socială din cadrul D, aspecte de natură a încălca norme de igienă și recomandări privind modul de viață al populației sau că asistentului maternal i s-ar fi făcut recomandări cu privire le condițiile de locuit.
O altă critică se referă la faptul că tribunalul nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 10 alin.2 din HG. 679/2003, deoarece nu a existat o schimbare în situația familială a asistentului maternal, de natură să influențeze activitatea profesională a acestuia, divorțul de care se vorbește nu s-a produs, acțiunea fiind suspendată și ulterior perimată.
Consideră recurenta că nu s-a făcut dovada în sensul afectării activității profesionale asistentului maternal sau a minorei aflată în plasament, astfel că, în speță, nu nu-și găsesc aplicare dispozițiile art. 10 alin.2 din HG. Nr. 679/2003, iar prezența mamei recurentei în locuința acesteia nu se încadrează în situațiile reglementate de art. 10 alin. 2 din HG. Nr. 679/2003.
Apreciază recurenta că hotărârea Comisiei Județene pentru Protecția Copilului este subiectivă și nedreaptă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate, în sensul admiterii contestației și desființării hotărârii nr. 1118/2008 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului
La data de 08.09.2009, Consiliul Județean D-Comisia pentru Protecția Copilului a formulat întâmpinare, arătând că, la data retragerii atestatului, nu se efectuau îmbunătățiri substanțiale, ci au fost efectuate ulterior, pentru că o familie obișnuită trebuie să îndeplinească condițiile impuse de Ordinul nr. 536/1997.
Apreciază intimata că nu s-au respectat obligațiile prevăzute de art. 10 alin. 2 din HG.nr. 679/2003, comisia constatând că nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stata la baza eliberării atestatului maternal profesionist.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurentei că instanța de control judiciar nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. C din HG. Nr. 679/2003, întrucât textul de lege sus-menționat se referă la faptul că asistentul maternal profesionist trebuie să aibă în folosință cel puțin o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, de igienă, educație și odihnă a persoanelor care locuiesc în acel spațiu, or, în cauza de față, nu se face dovada că s-ar fi înrăutățit condițiile avute în vedere la eliberarea atestatului maternal profesionist.
Faptul că o bucătărie a fost transformată în dormitor, nu conduce la concluzia că locuința astfel amenajată nu mai îndeplinește condițiile art. 2 alin.1 din HG nr. 679/2003, mai ales că, textul de lege nu se referă la necesitatea asigurării unei suprafețe locative pentru fiecare membru din familie.
Dispozițiile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997 se referă, în articolele 18 și 19, la parametrii sanitari care trebuie respectați la proiectarea locuințelor, ceea ce nu înseamnă că locuințele care sunt construite și nu se încadrează în parametrii arătați în ordin ar trebui să nu fie locuite.
Este fondată și cea de-a doua critică, ce se referă la faptul că tribunalul nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din HG. Nr. 679/2003, întrucât, așa cum a recunoscut chiar intimata, divorțul dintre recurentă și soț nu s-a produs, iar efectele unei hotărâri de divorț devin aplicabile de la data rămânerii definitive și irevocabile a acesteia.
Chiar dacă recurenta a luat în domiciliul său pe mama sa care este bolnavă, conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 79/2006, aceasta nu poate duce la concluzia că poate influența activitatea sa profesională, mai ales că îngrijirea mamei sale nu determină o schimbare în situația personală, familială sau socială, potrivit textului de lege:,Asistenții maternali profesioniști au obligația să informeze deîndată serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care le supraveghează activitatea cu privire la orice schimbare survenită în situația lor personală, familială sau socială care ar putea să influențeze activitatea lor profesională".
Curtea apreciază că sunt respectate dispozițiile art. 6 din Ordinul nr.35/2003 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, întrucât nu s-a făcut dovada că minora ar crește într-un mediu nesănătos și nesigur sau că locuința nu ar fi confortabilă, bine întreținută și curată.
Față de aceste considerente,Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct.9 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia, iar pe fond, va menține sentința Judecătoriei Târgoviște.
În baza art. 274 pr.civilă, va obliga intimata Consiliul Județean D-Comisia Județeană pentru Protecția Copilului D, către recurenta, la 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței aflată la fila 90 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.C,.39, județ D, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 242 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în Târgoviște, str.-, nr. 1, județ D, cod poștal -.
Modifică în tot decizia nr. 242 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița și pe fond, menține sentința nr. 371/20.01.2009 a Judecătoriei Târgoviște.
Obligă intimata Consiliul Județean D-Comisia Județeană pentru Protecția Copilului D, către recurenta, la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.ES
Tehnored.PJ
5 ex/8.01.2010
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
