Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1052
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții - și, împotriva deciziei civile nr.27 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și sentinței civile nr.1052 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți - și, reprezentați de avocat - și intimatul reclamant, lipsind intimata pârâtă și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat -, pentru recurenții pârâți - și, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în acte premergătoare obținerii autorizației de construire și un memoriu tehnic care a stat la baza emiterii autorizației de construcție. A depus chitanța din 15.05.2009, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța, potrivit dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, care au fost comunicate și, pentru a fi observate de către intimatul reclamant, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat -, pentru recurenții pârâți - și, a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a respins apelul, motivând faptul că apelanții pârâți nu au făcut obiecțiuni cu privire la măsurătorile efectuate de către expert. A precizat că aceștia nu aveau motive de a contesta raportul de expertiză, întrucât din conținutul acestuia reieșea faptul că aveau un plus de 2 cm. A arătat că dimensiunile proprietății recurenților corespund cu cele menționate în actele de proprietate, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 1052 din 10.09.2008, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților, și -, având ca obiect grănițuirea proprietăților și revendicare în sensul că a stabilit linia de hotar dintre fondurile limitrofe ale reclamanților și pârâților - pârâții și - fiind obligați la respectarea dreptului de proprietate al reclamanților, la întreaga suprafață de teren proprietatea acestora, precum și la 273,10 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:
După intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991 a fondului funciar, numitului, care este tatăl pârâtei, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1816 mp teren intravilan situat în orașul C, str. - - și i-a fost eliberat titlul de proprietate cu nr.24765/2/20.05.1994.
În condițiile aceleiași legi i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și numitului, pentru suprafața de 1262 mp teren intravilan, situat pe aceeași stradă, fiind eliberat titlul de proprietate cu nr.24765/5/20.05.1994.
Cele două titluri de proprietate nu au fost contestate de vreo terță persoană, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3579/05.11.2001 numiții G, și au vândut pârâților și - suprafața de 1262 mp teren intravilan, înscrisă în titlul de proprietate cu nr.24765/5/20.05.1994.
După încheierea actului de vânzare cumpărare pârâții și - au întocmit documentația cadastrală și și-au intabulat dreptul de proprietate.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.1821/25.07.2005, reclamanții și au cumpărat de la numitele și suprafața de 1781 mp teren arabil situată în orașul C,- C, teren care se învecinează la cu terenul înscris în titlul de proprietate cu nr.24765/5/20.05.1994, privind pe numitul, și la cu terenul înscris în titlul de proprietate cu nr.24765/2/20.05.1994, privind pe numitul, și reclamanții au întocmit documentația cadastrală și și-au intabulat dreptul de proprietate (filele 5-9).
Cât privește hotarele despărțitoare ale celor trei suprafețe de teren, între fondurile limitrofe ale reclamanților și moștenitoarei defunctului există un gard vechi montat înainte ca reclamanții să dobândească terenul la care se referă în acțiune, vechimea acestui gard și linia actuală de hotar pe care este amplasat fiind constatată cu ocazia expertizei care a fost efectuată în cauză și recunoscută de părți, cu toate că, în fapt, pârâta deține o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Referitor la linia de hotar dintre fondurile limitrofe ale reclamanților și pârâților și -, aceasta este amplasată cu 0,39 spre proprietate reclamanților, situație în care cei doi pârâți dețin o suprafață de teren mai mare cu 39,92 mp decât cea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3579/05.11.2001.
În această situație, reclamanții și, dețin în minus o suprafață de 291,11 mp, care nu poate fi compensată decât în parte prin terenul deținut în plus de pârâții și -.
Cât privește amplasamentul terenurilor părților din proces, din raportul de expertiză întocmit în cauză, prima instanță a reținut că aceste suprafețe de teren au forma geometrică a unor patrulatere neregulate și nu există nici o posibilitate de remediere a acestei neregularități, cu toate că în documentațiile cadastrale terenurile reclamanților și al pârâților și - au laturile paralele.
În condițiile în care linia de hotar dintre reclamanți și pârâta este recunoscută de părți și ținând seama de faptul că delimitarea terenurilor părților s-a făcut începând cu gardul despărțitor al Societăți de distribuire a energiei electrice, s-a apreciat că se impune concluzia potrivit căreia neconcordanța dintre forma actuală a terenurilor părților și schițele documentației cadastrale, este determinată de superficialitatea cu care au fost întocmite aceste schițe.
S-a reținut de către instanță și faptul că părțile din proces nu au făcut dovada că suprafețele de teren pentru care dețin acte, respectiv titluri de proprietate și contracte de vânzare cumpărare au fost măsurate înainte de întocmirea acestor acte, pentru a se stabili cu certitudine întinderea suprafețelor de teren.
Referitor la acțiunea în grănițuire, potrivit art.584 civ, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipită cu a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se face pe
Sub acest aspect practica judiciară a fost constantă, în sensul că, grănițuirea pe cale judecătorească este admisibilă numai dacă între proprietăți nu a existat o linie de hotar stabilită prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească, nu au ființat niciodată semne exterioare de hotar, ori când acest semne deși există, ele sunt controversate.
În cauză, din dovezile administrate a rezultat că, între fondurile limitrofe ale reclamanților și pârâtei, există stabilită o linie de hotar pe care este amplasat un gard despărțitor, montat înainte ca părțile să devină proprietarii terenurilor respective, linia acestui hotar fiind recunoscută de părți. Pe cale de consecință, instanța a menținut linia de hotar dintre aceste două fonduri limitrofe pe actualul amplasament.
Cu privire la linia de hotar dintre fondurile limitrofe ale reclamanților și pârâților și -, o astfel de linie de hotar nu a fost stabilită de părți, iar pârâții nu au justificat suprafața de 39,92 mp teren pe care îl dețin în plus, în condițiile în care reclamanții dețin în minus suprafața de 291,11 mp.
În această situație, instanța a stabilit linia de hotar dintre aceste două fonduri limitrofe pe aliniamentul propus prin schița anexă la raportul de expertiză, la o distanță de 0,39 mp de actuala linie de hotar, spre terenul pârâților, astfel încât aceștia să dețină suprafața de 1262 mp, dobândită prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3579/05.11.2001.
În cauză, în condițiile în care pârâții și - s-a reținut că ocupă fără drept o suprafață de 39,92 mp din terenul reclamanților au fost obligați să respecte dreptul de proprietate al acestora pentru întreaga suprafață de teren care li se cuvine.
Cât privește cheltuielile la care se referă art.584 civ, s-a apreciat că acestea exced fazei procesuale a judecății și sunt legate exclusiv de amenajarea unor semne de hotar, amenajare care nu a fost dovedită în cauză.
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantei nu i s-a reținut nicio culpă procesuală în cauză, aceasta neputând fi obligată la astfel de cheltuieli către reclamanți, motiv pentru care cheltuielile de judecată determinate de proces s-a decis să fie suportate în cote egale de reclamanți și pârâții și -.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel - și, criticând soluția pentru faptul că prin stabilirea liniei de hotar li s-a încălcat dreptul de proprietate stabilit legal, încălcându-se atât normele de drept civil referitoare la proprietate cât și normele constituționale din art. 44 din Constituția României și normele din art. 1 din Protocolul Adițional CEDO.
A fost criticată soluția și pentru faptul că s-a stabilit eronat pentru apelanți obligarea la cheltuieli de judecată deoarece nu s-a adus nici o atingere proprietății reclamanților.
2. Prin decizia civilă nr. 27 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a respins apelul declarat de apelanți pârâți - și împotriva sentinței civile nr. 1052 din 10.09.2008, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr-, ca nefondat.
Au fost obligați apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere faptul că, în raport de probatoriul cu acte administrat în cauză, de titlurile de proprietate ale părților, de actele de vânzare cumpărare, instanța pentru edificare în condițiile art. 201 civ. a dispus în cauză efectuarea unei expertize de specialitate care a fost depusă la dosar la data de 30 mai 2008.
Pentru studierea acestei expertize, instanța, la 5 iunie 2008, amânat cauza la 19 iunie 2008, dată la care părțile prezente în instanță nu au contestat expertiza, situație în care după amânarea cauzei la 4 septembrie 2008, instanța a pronunțat soluția ce face obiectul apelului de față.
Examinând raportul de expertiză instanța a reținut că la desfășurarea expertizei au participat părțile implicate în litigiu care nu au contestat măsurătorile efectuate pe teren, din examinarea raportului de evaluare instanța reținând că nu există motive care să confirme susținerile apelanților cu privire la încălcarea dreptului lor de proprietate deoarece suprafața ocupată de aceștia este de 1301,92 mp, cu un plus de suprafață de 39,92 mp față de suprafața din actul de vânzare cumpărare de 1262 mp.
Astfel fiind, acest motiv de apel s-a dovedit a fi nefondat și s-a respins.
Ca o consecință a acestui fapt, tribunalul a reținut și că pârâții, care au fost obligați să-și retragă gardul despărțitor ce se învecinează cu reclamanții cu 39 mp, pentru a ajunge la exact suprafața de 1262 mp cumpărați, sunt în culpă procesuală și obligarea lor la cheltuieli de judecată în condițiile art. 274 civ. este legală, astfel că nici acest motiv de apel nu subzistă și nu a fost acceptat de instanța de control judiciar.
3. Impotriva acestei hotarari judecătorești au declarat recurs pârâții - și, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: în mod greșit instanța de apel a motivat și reținut că pârâții nu au contestat expertiza și nu au formulat obiecțiuni la raport, o astfel de motivare neavând suport legal, iar în fapt pârâții nu aveau motive să conteste, întrucât din conținutul raportului rezultă un plud de doar 2 cm pe latura de E-V a proprietății, respectiv 12,64, în loc de 12,62. Arată că nu rezultă din probe, respectiv din expertiză, faptul că pârâții au ocupat fără drept o suprafață de teren ce aparține reclamanților, deși în raport se stabilește că dețin o suprafață în plus față de 1262 mp, de 0,39 mp și, în același raport se evidențiază faptul că latura de E și V măsoară cu 2 cm mai mult, ceea ce duce la concluzia că practic suprafața de teren ce pătrunde pe proprietatea reclamanților este de 2 cm pe o lungime de 100 ml. Mai arată că dreptul lor de proprietate este intabulat in anul 2001 că au turnat o fundație pentru edificarea unei case și că s-ar impune demolarea acesteia, deoarece picătura streașinii ar pe terenul reclamanților.
Privitor la suprafața de 19,92 mp, diferența până la 39,92 mp, aceasta nu trebuie avută în vedere întrucât terenul se regăsește spre calea ferată unde toți proprietarii și-au extins suprafețele și au cultivat zarzavaturi.
Subliniază în final că, reclamanții au cumpărat imobilul în anul 2005 în starea în care se află și faptul că aceștia nu au făcut măsurătorile corespunzătoare atunci când au cumpărat, nu este vina pârâților. De altfel, în fapt terenul deținut de aceștia are formă trapezoidală și din fișa cadastrală, atunci când au cumpărat, rezultă că are o formă dreptunghiulară, împrejurări care se vedeau cu ochiul liber.
De asemenea, învederează instanței că după anul 2005, recurenții au aliniat gardul despărțitor dintre proprietăți conform dimensiunilor din fișa cadastrală a imobilului și, în condițiile în care dimensiunile proprietății lor corespund cu cele din actele de proprietate, acțiunea reclamantei trebuie respinsă în ceea ce-i privește.
Solicita admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
In drept, recursul nu a fost motivat, făcându-se generic trimitere la disp. art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Dar, din modul de redactare si din dezvoltarea argumentelor prezentate, recursul poate fi incadrat in cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in sensul ca solutia recurata s-a pronuntat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
S-au depus: taxă timbru,împuterniciri avocațiale, copie autorizație de construire 9/2004, certificat de urbanism, contract de vânzare-cumpărare, Memoriu tehnic, referat de verificare a calității, proiect de construire cu anexe.
Recursul este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
În temeiul art. 584 Cod civil, grănițuirea - ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate, ori părțile s-au mai judecat și starea de fapt s- modificat.
Rezultă că actiunea în grănițuire - actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitată si dispusă atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti, cum este cazul in speta.
Totodata, concomitent cu granituirea dispusa prin hotarare judecatoreasca, se rezolva in mod necesar contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, tinandu-se seama de transformarile produse in configuratia terenurilor, imputabile sau neimputabile partilor, pentru ca in final sa se asigure o folosinta utila, dar si conforma cu intinderea dreptului, a proprietatilor.
Astfel, potrivit art.480 civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art.481 civ, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietate sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
In cauza, indiscutabil, odata cu formularea cererii de stabilire a liniei de hotar, reclamantii au solicitat si revendicarea suprafetei de teren proprietatea lor de cca. 250 mp, pretinsă a fi în posesia paraților chemați in judecata, prin închiderea cu gard a proprietăților lor după anul 2005, ocazie cu care gardurile la nord și la sud au fost amplasate pe o linii deviate de la liniile reale de hotar.
Că este așa, o demonstrează soluția primei instanțe, care - reținând că plus-ul de teren identificat ca fiind în posesia pârâților recurenți de astăzi, a apreciat că reprezintă parte din minus-ul de teren al reclamanților și, odată cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților la sud, învecinată cu cea a pârâților, i-a obligat pe aceștia din urmă - deși neadecvat ca tehnică de redactare, să respecte dreptul de proprietate al reclamanților.
Or, prin motivele de apel, dar și prin concluziile orale puse în fața primei instanțe, cei doi pârâți susțin că nu au acaparat din terenul reclamanților, că dimensiunile terenului cumpărat de ei anterior coincid cu cele ale autorului, că minus-ul de teren al reclamanților nu este datorat vreunei acaparări din partea lor și că plus-ul de teren aflat în posesia pârâților se explică modificării în lungime a proprietății spre calea ferată, cu cca. 3 ml.
Împrejurarea că pârâții nu au formulat obiecțiunii la raportul de expertiză în sensul disp. art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, este în totalitate nerelevantă, câtă vreme obiectivul expertizei a fost măsurarea celor trei proprietăți, iar nu faptul acaparării de teren, astfel că în privința măsurătorilor propriu-zise apreciate ca fiind corecte, părțile nu aveau de obiectat.
Acapararea sau modificarea amplasamentului, este o împrejurare a unei stări de fapt ce se consumă ca acțiune anterior oricărui litigiu și, bineînțeles că nu poate fi surpinsă ca atare la fața locului de un expert. Expertul este doar în măsură să identifice eventuale semne vechi de hotar și dacă, pe teren la data efectuării expertizei, se află un gard edificat, să constate în funcție de acele elemente vechi, măsura în care gardul existent este amplasat pe linia de hotar veche sau pe alta, precum și consecințele unei asemenea modificări asupra dimensiunilor suprafețelor învecinate, aflate în litigiu.
Or, expertul face constatări și aprecieri numai cu privire la gardul existent pe teren pe latura de nord a proprietății reclamanților, învecinat cu pârâta, afirmând că există un gard de sârmă deteriorat, construit probabil anterior datei de 25.07.2005, data cumpărării imobilului de către reclamanți.
În ceea ce privește existența, vechimea, eventuale semne vechi de hotar, la sud de proprietatea reclamanților, învecinată cu cea a pârâților recurenți, nu se face nicio constatare.
De asemenea, nici instanța, nici expertul nu analizează în vreun mod împrejurarea că terenul pârâților are în fapt o lungime mai mare cu aprox. 3 ml, pe laturile de la la V, în raport cu dimensiunile evidențiate în actele de proprietate ale acestora.
Mai mult, potrivit acelorași acte, lățimile de la și V, sunt de 12,62 ml. Or, potrivit măsurătorilor executate pe teren pârâții recurenți au un plus în lățime de doar 2 cm, în așa fel încât se impune o explicație riguros argumentată a cauzelor și a amplasamentului plus-ului de teren, cu toate consecințele ce decurg de aici în privința revendicării.
În ciuda acestor elemente ale stării de fapt stabilite ca atare de instanțele de fond și asupra cărora Curtea nu face reaprecieri în sine, dar nu poate să nu constate contradicțiile existente în hotărârea primei instanțe așa cum a fost menținută în apel - Tribunalul nu se pronunță, expediind chestiunea de o manieră pur formală, prin invocarea neformulării obiecțiunilor de către parte.
Or, problema care s-a ridicat în cauză, inclusiv prin motivele de apel și nu a fost rezolvată de instanță, este aceea a dovedirii acaparării terenului, respectiv a modalității de modificare a liniei de hotar despărțitoare pe latura de sud a proprietății reclamanților.
Deci, măsurătorile fiind socotite corecte de către toate părțile din proces, este evident că niciuna dintre acestea nu aveau interes să le conteste, lăsând prin urmare la înțelepciunea instanței, valorificarea în raport cu dispozițiile legale aplicabile, elementelor de fapt evidențiate în raportul de expertiză.
Neprocedând în acest mod, este incident cazul de recurs de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I, întrucât Tribunalul a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv nu a analizat pe fond motivele de apel subsumate acestor susțineri, legate atât de împrejurarea nedovedirii acaparării terenului cu (eventual) mai mult de 2 cm de la la V, cât și de soluția criticată ce conține o serie de contradicții evidențiate, cum sunt:
1. deși lățimile la est și la vest sunt constate ca fiind de 12,64 ml, deci numai cu 2 cm mai mult decât în actele de proprietate, instanța dispune ca fiecare dintre aceste două lățimi trebuie să se reducă la 12,5o ml, rezultând o reducere cu 14 cm, în egală măsură pe ambele laturi.
2. În ciuda acestui fapt, prima instanță stabilește linia de hotar pe latura E-V pe aliniamentul C-D, la 39 de cm spre proprietatea pârâților, deci cu mai mult de 14 cm;
3. de asemenea, odată trasată linia de hotar în acest mod și modificate laturile de la este și vest, la ambele proprietăți, numai pe latura de vest terenului reclamanților rezultă prin adăugarea a 39 cm, o latură de 12,09 ml. Pe latura de est, se susține că urmează a fi de 17,162 ml după adăugarea a 39 cm, deși în prezent, nemodificată, latura are dimensiune mai mare de 17,23 ml. ( chiar mai mult decât în propriile acte de proprietate, în care latura de este de 17,132 ml).
În treacăt fie spus, potrivit art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Or, valorificarea expertizei în termenii cuprinși în dispozitivul hotărârii, fără observarea prealabilă a unor contradicții între raport și schiță, este cel puțin discutabilă.
În aceeași ordine de idei, neobservarea acestor chestiuni de către instanța de apel, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâți și cantonarea aceleiași instanțe în chestiunea neformulării de obiecțiuni, condus la reducerea simplistă a litigiului doar la măsurătoare, cu consecința neanalizării pe fond a apelului declarat în cauză. De altfel, adevăratele "obiecțiuni" ale pârâților, s-au materializat în apelul declarat de aceștia împotriva sentinței față de care au avut de obiectat.
În rejudecare, tribunalul va analiza pe fond motivele de apel și va depăși chestiunea legată de neformularea de obiecțiuni la raport de către apelanți, având în vedere cele dezlegate în prezenta decizie de casare, întrucât la problemele ridicate în apel, cu privire la aplicarea disp. art. 480 și subsecvent art. 584 Cod civil, soluția nu se găsește în noi măsurători de teren, câtă vreme părțile nu contestă corectitudinea acestora.
Astfel, va pune în discuția părților după caz, administrarea de noi probe apte să demonstreze în cauză existența tuturor elementelor de fapt și de drept care justifică promovarea legitimă revendicării unei suprafețe de teren de către reclamanți, în raport cu istoricul proprietăților, cu eventualele modificări ale stării de fapt, cu toate apărările pârâților apelanți.
De remarcat faptul că reclamanții au revendicat inițial cca 250 mp, că nu au apelat sentința pronunțată și, oral prin apărător în fața primei instanțe au pus concluzii în sensul că lipsa a survenit cu mult timp înainte și că plus-ul de cca 2,5o cm să fie împărțit între părți.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedura civila, subzistand cazul de recurs de trimitere prev. de art. 312 pct. 5 Cod procedura civila, recursul de fata se va admite ca fondat, se va casa în tot decizia și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții - și, împotriva deciziei civile nr.27 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.1052 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru
Grefier,
- - -
Red. jud. - aflat în CM, semnează
Tehn. Grefier șef,
4 ex./12.11.09
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, casarea se pronunță în toate cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
