Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1154/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.526/A/2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și cu pârâții Consiliul Local al comunei Român, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat care se prezintă și pentru pârâtul recurent lipsă, reclamantul intimat personal și asistat de avocat care se prezintă și pentru reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 92 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului,reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și în copie factura nr.-/16.07.1998, chitanțele fiscale nr.-/25.05.1998, emisă de SC SRL T, nr.-/13.04.1998, emis de SA T, nr.-/15.04.1998 și nr.-/27.03.1998 emise de Metal SRL
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și un set de înscrisuri privind dobândirea imobilului în proprietate.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei civile recurate, întrucât instanța de apel a acordat reclamanților mai mult decât aceștia au cerut, stabilind ca linie de hotar segmentul 7-9 din Planul de situație anexat la raportul de expertiză, planșa 2, deși în această porțiune se află edificată construcția în care locuiesc. In consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civil, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, cu menținerea sentinței dată de prima instanță. In subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul stabilirii liniei de hotar conform propunerii făcută de expert în planșa 4, segmentul 2-1-A-B-12, aceasta fiind varianta propusă de expert în care reclamanții își primesc terenul revendicat, iar pârâții rămân cu construcția în care locuiesc și terenul de sub construcție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că într-adevăr, varianta dispusă de instanța de apel presupune că imobilul ce reprezintă casa de locuit a pârâților și terenul de sub aceasta să fie atribuit reclamanților, astfel încât este de acord cu admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul stabilirii liniei de hotar conform propunerii făcută de expert în planșa 4, segmentul 2-1-A-B-12, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15137/27.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis in parte acțiunea formulată de reclamanții si, în contradictoriu cu pârâții si, și.
A admis cererea reconvențională formulată si precizată de reclamanții reconventionali si împotriva pârâților reconventionali, si Consiliul Local
Instanța de fond a mai admis și actiunea conexă din dosarul nr- formulata de reclamantii si impotriva pârâților si.
S-a dispus stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea reclamantilor inscrisa in CF nr. 939 de proprietatea pârâtilor inscrisa in CF nr. 533 ca fiind segmentul 2-1-6 din planul de situatie anexă la raportul de expertiză Plansa 2 intocmit de expert, ce face parte integranta din hotărâre; s-a constatat că reclamantii reconventionali au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 718 mp din nr. top 198 evidentiat in CF nr.939, cu titlu de uzucapiune; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor reconventionali asupra terenului in suprafata de 718 mp inscris in CF nr.939 nr. top 198 cu titlu de uzucapiune in modalitatea prezentată de expertul in răspunsul la obiectiuni situatia propusă după dezmembrare, uzucapiune si corectare numere topografice ; s-a ispus rectificarea CF nr.533 in sensul inscrierii corecte a nr. top 199 in loc de 200 si a CF nr.75 in sensul inscrierii nr. top corect 200 in loc de 199 și s-a respins cererea reclamantilor având ca obiect revendicare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform extrasului CF nr. 939 imobilul cu nr. top 198 compus din casa si teren in suprafață de 2907 mp este proprietatea reclamanților si cu titlu de mostenire si intretinere.
Imobilul cu nr. top 200 înscris in CF nr. 533 compus din casa si teren in suprafață de 1561 mp este proprietatea pârâtilor si cu titlu de cumpărare.
Conform expertizei întocmite de expert pârâții folosesc o suprafață mai mare decât cea inscrisă in cartea funciară, respectiv 2273 mp față de 1561 mp, iar dreptul lor de proprietate este gresit inscris pe nr. top 200, corect fiind 199. Verificând si parcela invecinată folosită de pârâții si expertul a constatat că acestia folosesc 1496 mp, apropiata de cea tabulara si in mod gresit si-au intabulat dreptul de proprietate pe parcela cu nr. top 199 corect fiind nr. top 200.
Expertul a mai arătat că ordinea corectă a parcelelor de la la dreapta este top 198-199-200 potrivit planului CF.
Față de această situatie, a apreciat că acțiunea conexă din dosarul nr- având ca obiect rectificarea cărtilor funciare este întemeiată.
cărtii funciare se poate face in conditiile art. 34 din Legea 7/1996 "dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Verificând aceste situații se constată că in cauză este incidentă dispoziția prevăzută la pct. 4 din textul citat mai sus, in sensul că situatia reală actuală a imobilului nu este in concordanță cu înscrierea din cartea funciară.
In consecință, instanta a admis cererea conexă si a dispus rectificarea CF nr.533 in sensul inscrierii corecte a nr. top 199 in loc de 200 si a CF nr.75 in sensul inscrierii nr. top corect 200 in loc de 199.
Cât priveste cererea reconventională având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 718 mp teren prin uzucapiune a apreciat că aceasta este intemeiată.
Din declaratiile martorilor audiati in cauză, si, s-a retinut faptul că de mai bine de 40-50 de ani și reclamantii reconventionali si autorii lor folosesc proprietatea in modalitatea de astăzi. Grădinile nu sunt împrejmuite si încă de pe vremea bunicului reclamantului, terenul a fost folosit in această modalitate.
Martorii au mai arătat că nu au auzit niciodată să existe discuții cu privire la limita de proprietate.
Analizând cuprinsul CF in extenso 533, s-a constatat că bunicul reclamantului reconventional, la care au făcut referire martorii, u si-a intabulat dreptul de proprietate in cartea funciară in anul 1928 cu titlu de mostenire, iar această proprietate a fost transmisă pe rând prin succesiune descendentilor acestuia u si u si in cele din urmă reclamantior prin cumpărare.
Coroborând declaratiile martorilor cu situatia de carte funciară s-a constatat că autorii reclamantilor reconventionali au folosit terenul de la data dobindirii dreptului lor de proprietate in aceeasi modalitate de astăzi, adică 2273 mp, in situatia in care proprietătile nu erau delimitate prin garduri.
Prevalându-se de posesia exercitată de autorii lor, reclamantii reconventionali au invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al prescriptiei achizitive prin jonctiunea posesiilor in temeiul dreptului cutumiar si Codului civil austriac.
Legea 241/1947 si Legea 389/1943 a prevăzut in art 6 alin 2 că prescriptiile implinite sau cele incepute inainte de punerea in aplicare a acestei legi vor fi cârmuite in ce priveste natura, durata si efectele lor de dispozitiile legii sub care au inceput .
In cazul de față prescriptia a inceput inainte de intrarea in vigoare a acestor legi când uzucapiunea era reglementata de dispozitiile codului civil austriac si a legilor
Constatând că posesia exercitată de antecesorii reclamantilor reconventionali si continuată de acestia a durat peste 32 de ani, dispozitiile dreptului cutumiar sunt aplicabile in cauza de față si in consecință, instanta a constatat că reclamantii reconventionali au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 718 mp din nr. top 198 cu titlu de uzucapiune.
In baza art. 22 din Legea nr.7/1996 a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului in suprafață de 718 mp inscris in CF nr.939 nr. top 198 cu titlu de uzucapiune in modalitatea prezentată de expertul in răspunsul la obiectiuni situatia propusă după dezmembrare, uzucapiune si corectare numere topografice care face parte integranta din prezenta hotărâre.
In ceea ce priveste stabilirea liniei de hotar, expertul a stabilit mai multe variante tinând seama de situatia actuală de folosintă, precum si de situatia de carte funciară.
Avind in vedere că instanta a apreciat intemeiată actiunea in uzucapiune, a avut in vedere la stabilirea liniei de hotar varianta propusă de expert potrivit folosintei actuale a terenurilor.
Conform art. 584 cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietății lipite cu a sa".
Tinând seama de această dispozitie, precum si de concluziile raportului de expertiză, a apreciat că actiunea reclamantului este întemeiată si in consecință, instanta a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților înscrisa in CF nr. 939 de proprietatea pârâților înscrisa in CF nr. 533 ca fiind segmentul 2-1-6 din planul de situatie anexă la raportul de expertiză Plansa 2, ce face parte integrantă din hotărârea instanței de fond.
Față de cele arătate, instanta a admis in parte acțiunea formulata de reclamanți in sensul stabilirii liniei de hotar in varianta arătata mai sus, respingând cererea având ca obiect revendicare ca o consecința a constatării dreptului de proprietate al reclamanților reconvenționali dobândit prin uzucapiune.
A admis de asemenea cererea reconvenționala precizată si cererea conexă din dosarul nr- potrivit celor arătate mai sus.
De asemenea, a luat act de faptul ca nu s-au solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr. 15137 / 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, au formulat apel reclamanții si, înregistrat ca recurs la Tribunalul Timiș la data de 20.01.2009, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, respingerea petitului privind constatarea uzucapiunii.
În motivare, apreciază că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond în mod eronat a constatat că reclamanții reconvenționali au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 718 mp, cu titlu de uzucapiune.
Așa cum rezultă și din actele existente la dosar, au devenit proprietari abia în 13.01.1995, în temeiul certificatului de moștenitor, el și mama sa, pentru ca apoi mama sa să le înstrăineze imobilul prin contractul de întreținere viageră, iar tatăl său devenind proprietar în urma unei ieșiri din indiviziune, până la ieșirea din indiviziune, cei doi semnatari ai convenției fiind coindivizari, ipoteză în care instituția uzucapiunii nu poate opera.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 282 și urm. proc.civ.
Pârâții-intimați si au formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată, în principal ca nemotivat, recursul fiind calea de atac.
În subsidiar, apreciază că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept, așa cum a fost dovedită din actele oficiale depuse la dosar, faptul că posedă și folosesc această proprietate încă din anul 1957.
În drept, au invocat disp. art. 115 și urm. art. 282, ind.1, art. 303, 304 și 306.proc.civilă.
Deși legal citați, intimații, Consiliul Local Român, si care sunt continuatorii pârâților și ( așa cum rezultă din precizarea depusă la fila 59 dosar de fond) nu au depus întâmpinare.
La termenul din 05.05.2009 instanța a recalificat în apel calea de atac.
Prin decizia civilă nr.526/A/2.06.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 15137 / 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, Consiliul Local Român, si, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea principală formulată de reclamanții si.
A respins cererea reconvențională completată formulată de pârâții si, în contradictoriu cu reclamanții si, pârâții Consiliul Local Român, si.
Au fost menținute dispozițiile privind acțiunea conexă.
S-a dispus stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea reclamanților înscrisă în CF 939 nr. top. 198 de proprietatea pârâților si, înscrisă în CF 533 nr. top. 199 ca fiind segmentul 7-9 din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul, planșa 2, așa cum acesta a fost completat cu răspunsul la obiecțiuni, termenul din 08.05.2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții si să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 718 mp, identificată în planșa 2 anexă la raportul de expertiză, prin punctele 1-2-7-9-6.
Au fost menținute dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele.
Acțiunea introductivă formulată de reclamanții si a avut ca pârâți pe si, obiectul constând în grănițuire.
Pârâții cheamă în judecată și pe vecini, anume pe, și Consiliul Local Român solicitând pe cale reconvențională rectificare suprafață din carte funciară de la 1561 mp la 2025 mp. Ulterior, precizează acțiunea și solicită constatarea dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune pe o parte din terenul din CF nr. 939.
Conform art. 119.proc.civ. dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională. Rezultă de aici că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională împotriva unor persoane care nu au calitatea de reclamant, nu le poate nici introduce în cauză, pentru că nu sunt aplicabile formele de intervenție voluntară sau forțată reglementate strict de Codul d e procedură civilă.
Cu toate acestea, nu se poate schimba sentința sub acest aspect, întrucât s-ar ajunge la îngreunarea situației reclamanților în calea de atac, acțiunea în grănițuire formulată depinzând de stabilirea exactă a suprafeței terenurilor învecinate ale reclamanților și pârâților si, situația terenului acestora din urmă depinzând de soluția dată în acțiunea conexă, cu privire la greșita înscriere a numerelor topografice în cărțile funciare în care figurează aceștia și pârâții, si.
Cu privire la acțiunea conexă, părțile nu au exercitat calea de atac, astfel că se impune menținerea hotărârii în această parte.
Cu privire la uzucapiune, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reconvențională, întrucât martorii audiați nu confirmă susținerile pârâților si, în sensul că imobilul a fost posedat încă din anul 1921 pentru a fi aplicabil dreptul, care se referă la termenul de 32 de ani necesar pentru o posesie utilă.
Astfel, cei doi martori se referă la anul 1956, respectiv de mai bine de 40- 50 ani, ca început al posesiei autorilor pârâților si, iar faptul că în cartea funciară bunicul acestora s-a înscris în anul 1928 nu este suficient pentru a proba anul posesiei asupra unui alt imobil, nefiind dovedită nici intervertirea precarității în posesie utilă, pentru că prin înscrierea din anul 1928 se prezumă că autorul menționat a început posesia asupra imobilului aflat în proprietate, iar nu și asupra unei părți din imobilul vecin.
Cum posesia a început după intrarea în vigoare a Decretului lege nr. 115/1938 ( 2007-1956=1951), rezultă că pârâții pot invoca doar acest act normativ, conform deciziei nr. 86/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, majorarea suprafeței din cartea funciară prin rectificare de carte funciară, petit la care nu au renunțat în mod expres, nu se poate dispune pentru că simpla ocupare a unui surplus de teren față de suprafața înscrisă în cartea funciară nu se încadrează la nici unul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 34 din Legea nr.7/1996. De altfel, pârâții reconvenționali nici nu au indicat vreunul dintre cele 4 puncte ale temeiului de drept posibil.
Prin prisma considerentelor expuse, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a admis apelul cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale completate - dosar nr-.
A menținut dispozițiile privind acțiunea conexă.
În baza art. 584.civ. față de soluția de respingere a acțiunii reconvenționale, tribunalul trebuie să aibă în vedere faptul că pârâții si nu au dreptul la suprafața de 718 mp revendicată și de reclamanți, astfel că a dispus stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea reclamanților înscrisă în CF 939 nr. top. 198 de proprietatea pârâților si, înscrisă în CF 533 nr. top. 199 ca fiind segmentul 7-9 din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul, planșa 2, așa cum acesta a fost completat cu răspunsul la obiecțiuni, termenul din 08.05.2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În baza art. 480.civ. față de precizarea depusă la fila 115 dosar de fond, a obligat pârâții si să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 718 mp, identificată în planșa 2 anexă la raportul de expertiză, prin punctele 1-2-7-9-6.
A menținut dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată.
Impotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal, la data de 27.07.2009, pârâții și, solicitând, în principal, casarea deciziei civile recurate, întrucât instanța de apel a acordat reclamanților mai mult decât aceștia au cerut, stabilind ca linie de hotar segmentul 7-9 din Planul de situație anexat la raportul de expertiză, planșa 2, deși în această porțiune se află edificată construcția în care locuiesc. In consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, cu menținerea sentinței dată de prima instanță.
In subsidiar, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurată în sensul stabilirii liniei de hotar conform propunerii făcută de expert în planșa 4, segmentul 2-1-A-B-12, aceasta fiind varianta propusă de expert în care reclamanții își primesc terenul revendicat, iar pârâții rămân cu construcția în care locuiesc și terenul de sub construcție.
In motivarea recursului, pârâții au invocat disp.art.304 pct.6 pr.civ. susținând că instanța de apel prin soluția pronunțată, au acordat reclamanților mai mult decât au cerut, respectiv pe segmentul 7-9 din planul de situație, planșa 2, se află edificată casa pârâților în care locuiesc, anterior au locuit antecesorii lor, fapt necontestat de către reclamanți. In condițiile în care reclamanții nu au edificat construcția ce reprezintă casa pârâților, ci doar o porțiune de teren, atribuind reclamanților porțiunea de teren pe care se află edificată casa pârâților, s-a pronunțat un plus petit.
In ceea ce privește cererea reconvențională, recurenții au subliniat că în mod greșit instanța de apel a respins-o, reținând că posesia a început după intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr.115/1938. Sub acest aspect, s-a precizat că la dosar s-au administrat probe cu înscrisuri oficiale din care rezultă că antecesorii pârâților au folosit acest imobil încă din anul 1921 - an în care s-a născut bunicul pârâtului u, chiar tatăl acestuia - numitul u folosindu-l la rândul său.
Pentru aceste motive, pârâții au solicitat admiterea recursului, invocând ca temei de drept disp.art.304 pct.6 pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor depuse la dosar, având în vedere actele depuse la dosar, expertiza tehnică întocmită în cauză și variantele de grănițuire, precum și disp.art.304 pct.6 și 9.pr.civ. raportat la art.584 civilă, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, la instanța de fond, de către expert tehnic judiciar, terenul revendicat de către reclamanții și face parte din nr.topo. 198 și are suprafața de 718. pe acest teren aflându-se edificată casa de locuit a pârâților. Expertiza efectuată în cauză a constatat că suprafețele folosite de către reclamanți și pârâți sunt mult diferite față de cele tabulare înscrise în cărțile funciare prezentate, și există o inversare a numerelor topografice pe care sunt intabulate proprietățile pârâților și ale vecinilor, de la nr.173 și 174.
Având în vedere însă propunerile de grănițuire făcute de expert raportat la situația faptică a terenului și a edificatelor de pe acesta, și văzând că varianta admisă de instanța de apel d e stabilire a liniei de hotar pe segmentul 7-9 din planul de situație anexă la raportul de expertiză, planșa 2, înseamnă practic deposedarea pârâților de imobilul casă folosit de către aceștia și antecesorii lor cu două generații în urmă, pentru o justă și legală soluționare a cauzei se impune modificarea deciziei civile recurate și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pe același segment dispus de instanța de fond, respectiv segmentul 2-1-6 din planul de situație anexă la raportul de expertiză - planșa 2, ce face parte integrantă din hotărâre (fila 73 dosar fond).
De altfel, așa cum rezultă și din concluziile reclamanților, prin apărătorul ales, în fața instanței de recurs, această variantă este cea cu care sunt de acord, întrucât soluția instanței de apel d e stabilire a liniei de hotar pe segmentul 7-9, linie dreaptă, înseamnă în mod practic ca imobilul - casă de locuit folosit de către pârâții și terenul de sub acesta să treacă în proprietatea reclamanților, deși, așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, și cum corect a reținut și instanța de fond, casa de locuit a pârâților a fost folosită de către antecesorii pârâtului încă din anul 1928 de către străbunicul u, apoi de bunicul u și u, între proprietăți nefiind edificate garduri.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.299, 304 pct.6 și 9.pr.civ. raportat la disp.art.584 civil, instanța va admite recursul pârâților, va modifica decizia civilă recurată, în sensul că va respinge apelul reclamanților și va menține ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.526/A/2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.15137/27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care menține ca legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.dr.- - - - -
GREFIER,
Red.:/17.12.2009
Tehnored./M/ 2 ex./17.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
