Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.2256.-
DECIZIA CIVILĂ NR.1165 /
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta și de reclamanta împotriva deciziei civile nr.70/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen legal și sunt legal timbrate cu 34 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond asupra recursurilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1306/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta împotriva pârâtei.
De asemenea a fost admisă în parte acțiunea reconvențională exercitată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva reclamantei pârâtă reconvențională.
A fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contract de închiriere privind imobilul situat în A-,.3B înscris în CF nr. 55199 A, pe perioada 27.02.2008-27.02.2009, cu o chirie lunară în sumă de 105,75 lei și să îi plătească reclamantei suma de 5100 Euro cu titlu de despăgubiri, obligația devenind scadentă la data de 27.02.2009.
S-a stabilit în favoarea reclamantei un drept de retenție până la achitarea de către pârâtă a acestei sume.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtei suma de 1292,25 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 8.11.2006-27.02.2008.
A fost respins capătul de cerere al reconvenționalei prin care s-a solicitat evacuarea reclamantei.
fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt că reclamanta ocupă imobilul în litigiu din anul 1985-inițial în baza contractului de închiriere încheiat cu SC SA, iar apoi, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1173/1998 încheiat cu Statul Român prin efectul Legii 112/1995.
Prin Decizia civilă nr.2422/8.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaras -a constatat nulitatea certificatului de vacanță succesorală, iar prin Decizia civilă nr.2152/8.11.2006 a aceleiași instanțe, s-a constatat nulitatea actului de partaj și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu Statul Român; s-a dispus restabilirea situației anterioare prin înscrierea pârâtei în CF ca unic proprietar, cu titlu de moștenire și dotă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către domul expert având ca obiective, identificarea investițiilor efectuate și evaluarea acestora, precum și calculul fostului folosinței de către reclamantă a apartamentului în litigiu.
Conform art.13 din Legea 10/2001, în cazul imobilelor restituite prin hotărâre judecătorească, sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în OUG nr.40/1999.
Instanța de fond a apreciat că termenul de un an este unul rezonabil-în acest interval, reclamanta fiind în măsură să își găsească un alt spațiu locativ.
Cu privire la stabilirea sumei datorată cu titlu de chirie, au fost aplicate dispozițiile art.31 și 32 din ordonanță, conform cărora, nivelul maxim al chiriei nu poate depăși 15% din venitul net lunar pe familie, în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie nu depășește salariu mediu net lunar pe economie-cazul în speță.
Având în vedere că pensia lunară a reclamantei este în sumă de 705 lei, iar 15% reprezintă 105,75 lei, prima instanță a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract de închiriere privind imobilul situat în A-,.3B înscris în CF nr. 55199 A, pe perioada 27.02.2008-27.02.2009, cu o chirie lunară în sumă de 105,75 lei.
Pentru motivele reținute, a fost respinsă acțiunea în evacuare exercitată de pârâtă pe cale reconvențională.
În baza art.48 din Legea 10/2001 și art.43 din OUG 40/1999, conform cărora, chiriașul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinței prin îmbunătățirile necesare și utile, iar până la achitarea integrală a acestora de către proprietar, chiriașul are un drept de retenție asupra locuinței-instanța de fond a obligat pârâta să îi plătească reclamantei suma de 5100 Euro cu titlu de despăgubiri, obligația devenind scadentă la data de 27.02.2009 și va stabili în favoarea reclamantei un drept de retenție până la achitarea de către pârâtă a acestei sume.
În ce privește cererea reconvențională de obligare a reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință, aceasta a fost admisă în parte.
Instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1292,85 lei (75 lei x 13 luni+105,75 leix3 luni) reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 8.11.2006-27.02.2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta solicitând ca în urma admiterii acestuia să fie desființată hotărârea primei instanțe și să se respingă acțiunea introductivă privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale. De asemenea să se dispună ca reclamanta să readucă apartamentul la starea inițială, ori să se dispună ca această operație de readucere la situația anterioară să fie efectuată de pârâtă pe cheltuiala reclamantei. A solicitat să fie admisă cererea reconvențională și să se dispună evacuarea pârâtei.
La termenul de judecată din 26 iunie 2008 tribunalul, apreciat că în cauză calea legală de atac este recursul, iar prin decizia civilă nr. 995 din 03. iulie 2008 a respins recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1306 din 27.02.2008 pronunțată de judecătoria Arad, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei, la data de 08 august 2008 pârâta a declarat recurs prin care solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad invocând ca temei de drept disp.art.304 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1029/R din 27.10.2009 Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.995 din 03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Arad.
Curtea a apreciat că în mod greșit Tribunalul Arada procedat la recalificarea apelului declarat de pârâta, ca fiind recurs, cu nesocotirea caracterului nepatrimonial al celorlalte petite din acțiunea introductivă, precizată ulterior, a casat decizia recurată și a trimis cauza Tribunalului Arad pentru soluționarea apelului declarat de pârâtă.
Prin decizia civilă nr.70/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arada fost espins apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.1309 din 27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu intimata reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că, prin acțiunea introductivă intimata-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei recurente la plata sumei de 15.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul din litigiu.
Investițiile au fost efectuate de către intimată în perioada 1997 - 1998, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare în perioada în care avea calitatea de proprietară asupra imobilului și au fost stabilite printr-un raport de expertiză tehnică efectuat în cauză, la suma de 5100 euro.
Calculul folosinței imobilului a fost considerat ca fiind corect stabilit de instanță începând cu data de 08.11.2006, dată până la care intimata a folosit imobilul în calitate de proprietară și până la data pronunțării hotărârii, iar susținerea apelantei că despăgubirile pentru folosința apartamentului trebuiau calculate pe perioada solicitată în petitul acțiunii respectiv începând cu data de 23.05.2004 (care precede introducerii acțiunii în revendicare din 18.02.2004) au fost apreciate ca nefondate întrucât, doar începând cu 08.11.2007, prin decizia civilă nr. 2152/R/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr-, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1173/1998 încheiat de intimată și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF pe numele apelantei.
Prin urmare din momentul anulării titlului de proprietate s-a născut obligația intimatei de plată a folosinței imobilului deoarece intimata nu a redobândit calitatea de chiriașă ca efect al introducerii și admiterii acțiunii în revendicare câtă vreme titlul său de proprietate nu a fost anulat, astfel că nu putea să aibă în același timp calitatea de proprietar și detentor precar asupra aceluiași bun.
S-a considerat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 6 din OUG nr. 40/1999 și art.11 și 13 din aceeași ordonanță.
Impotriva deciziei civile nr.70/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
In motivarea recursului reclamanta a invocat disp.art.304 pct.9 pr.civ. și art.312 pr.civ., arătând în motivare că în mod greșit tribunalul nu a obligat-o pe pârâtă să încheie contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, conform art.6 din OUG nr.40/1999, în condițiile în care contractul său de vânzare-cumpărare a fost desființat prin hotărâre judecătorească, iar Primăria Municipiului T nu a finalizat blocurile de locuințe pentru persoanele evacuate ca urmare a desființării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Pârâta a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în totalitate și admiterii cererii sale reconvenționale, evacuarea necondiționată a reclamantei din apartamentul proprietatea sa și obligarea acesteia la plata folosinței apartamentului nr.3A începând cu data de 23.05.2004 și până la pronunțarea hotărârii irevocabile.
In drept, recursul a fost motivat în dispozițiile cuprinse în art.304 pct.9 pr.civ.
Fără a supune analizei recursurile declarate de părți, Curtea constată că la data de 8 mai 2009 reclamanta și pârâta au încheiat în fața Biroului Notarial din o înțelegere în sensul că reclamanta a primit de la pârâta, proprietara apartamentului nr.3B situat în A- jud.A, înscris în CF 55199 A, nr.top-/2.15/III/B suma de 4227 euro și că înțelege să elibereze acest apartament la data de 1.09.2009, precizând că nu mai are nici o pretenție de natură patrimonială sau nepatrimonială de la pârâta.
A declarat în mod expres că este de acord cu radierea din CF 55199 A, nr.top-/2.15/III/B, de sub 2 a procesului intentat pentru stabilirea unui drept de creanță și a unui drept de retenție.
La dosarul cauzei a fost depus și procesul-verbal de predare al imobilului semnat de către proprietar și chiriaș din care rezultă că numita nu mai are nici o pretenție, imobilul fiind predat la data de 1.09.2009.
Față de cele ce preced Curtea în temeiul art.246 pr.civ. urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr.70/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și va respinge, în temeiul art.312 pr.civ. ca rămas fără obiect recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr.70/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.CO/18.12.2009
Dact.GK/2 ex./18.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Carmina Orza, Marinela Giurgincă
