Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 137
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu sediul în Târgoviște, Calea Câmpulung nr.7, jud.D, împotriva deciziei civile nr.380 pronunțată la data de 8 octombrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în com., jud.D, Comuna - prin primar, jud.D și Consiliul Local al com., jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea recurentei, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 5469/315/4.09.2007, reclamanta Dac hemat în judecată pe pârâta, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți și să fie obligată pârâta la demolarea gardului dintre cele două proprietăți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a început să ridice un gard fără autorizație la Ja lunii august pe terenul reclamantei, situație care îi afectează linia de hotar, întrucât aceasta a trasat o linie a hotarului cu 2 față de actele pe care aceasta le deține ( planul de situație și amplasare), ocupându-i astfel o suprafață de teren; că, pe cale de ordonanță președințială a solicitat instanței să dispună sistarea lucrărilor începute de către pârâtă până la soluționarea prezentei cereri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea acțiunii și arătând că acțiunea, așa cum este întemeiată în drept - art. 480 cod civil, nu este numai o acțiune în grănițuire, ci este o acțiune în revendicare; că dacă acțiunea în grănițuire poate fi introdusă nu numai de către proprietar ci și de către titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, precum și de un singur posesor -
-2-
în speță reclamanta având doar un drept de folosință asupra terenului, solicitând a se observa că prin acțiunea introductivă se arată în motivarea de fapt și drept că prin amplasarea gardului s-a acaparat o suprafață de teren, ceea ce constituie nu o simplă acțiune în grănițuire, ci și o acțiune în revendicare, caz în care reclamanta trebuie să facă dovada dreptului de proprietate la acest teren acaparat.
Instanța de fond a încuviințat proba cu acte, martori, interogatoriu și expertiză, având ca obiective identificarea suprafețelor de teren și stabilirea liniei de hotar în funcție de actele părților iar din partea atât a reclamantei cât și a pârâtei, au fost depuse câte un borderou cu acte.
Ca urmare a cererii formulată de către pârâtă, instanța de fond a dispus prin încheierea din 24.04.2008 introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a comunei, prin reprezentantul său legal primarul și a Consiliului Local al comunei.
Prin sentința civilă nr. 2686/03.06.2008, Judecătoria Târgoviștea respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâta, privind capătul de cerere - revendicare teren; a admis acțiunea formulată de reclamanta D în contradictoriu cu pârâții, Comuna - prin reprezentant legal primarul comunei și Consiliul Local al comunei; a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți prin punctele 120 - 121 - 107 -1211- 1011, conform raportului de expertiză întocmit de ing.; a obligat pârâta la demolarea gardului construit pe aliniamentul 107 - 105 - 200 și să lase în deplină proprietate suprafața de 132 mp, și a obligat pârâta la 1029 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâta, este neîntemeiată și, întrucât calitatea procesuală presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, denumită calitate procesuală activă, ce aparține celui ce se poate prevala de acest interes; că în speță, din sentința civilă nr. 2181/28.03.1976 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1631/1976 ( fila 31 ) rezultă că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1175 mp ca urmare a despăgubirii foștilor proprietari, G și, ca urmare a decretului de expropriere nr. 75/ 1972.
Totodată, din procesul - verbal încheiat la 29 ianuarie 1974 ( filele 48 - 49 ) rezultă că reclamanta, prin UJCC D, a plătit suma de 1500 lei CAP-ului, drept preț pentru terenul pus la dispoziție de către CAP foștilor proprietari, iar prin dispoziția nr. 540 / 9.12.2002 emisă de Primăria ( fila 51) a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței expropriate formulată de moștenitorii lui prin notificarea nr. 22/24 ian. 2002, întrucât imobilul se află în proprietatea.
Se mai arată că astfel, interesul legitim este reprezentat de dreptul de proprietate al reclamantei față de terenul in suprafață de 1175 mp, ce este opozabil erga omnes, considerente față de care, constatându-se calitatea procesuală activă a reclamantei, s-a respins această excepție invocată de pârâta.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că ambele părți invocă un titlu, potrivit celor de mai sus, respectiv reclamanta, cele menționate mai sus, iar pârâta
-3-
Ordinul Prefectului nr. 24/18.01.2005 pentru suprafața totală de 2885 mp, din care in litigiu este suprafața de 195 mp, 15, parcela 11/11 - ce se învecinează la nord cu.
S-a mai reținut că terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 1175 mp, este identificat în raportul de expertiză întocmit de ing., iar linia de hotar cu proprietatea pârâtei este situată prin punctele 120 - 121 -107 - 1211- 1011; că această linie de hotar respectă planul de situație întocmit anterior exproprierii foștilor proprietari ca urmare a Decretului nr. 75/ 1972 ( fila 54) unde se observă că linia de hotar era la o distanță de 3, iar la 60 cm a fost casa care a fost demolată pentru a se construi magazinul; că din raportul de expertiză ( completare ), rezultă că imobilul ce a fost demolat se află exact pe terenul ocupat de pârâtă prin construirea gardului, pârâtă ce solicită ca linia de hotar să fie prin punctele 120 - 121 - 107 - 105- 200, potrivit Ordinului Prefectului nr. 24/2005.
De asemenea, se arată că reținându-se că actele de proprietate invocate de părți vizează aceeași suprafață de teren, astfel încât instanța constată prin compararea acestora că titlul invocat de reclamantă este preferabil celui obținut ulterior de pârâtă, reținându-se că terenul expropriat a aparținut moștenitorilor, G și, care au fost despăgubiți de către reclamantă pentru construcțiile demolate iar pentru terenul in suprafață de 1175 mp li s- repartizat in deplină proprietate aceeași suprafață, pentru care a achitat contravaloarea CAP-ului; că referitor la adresa nr. 4171/28.07.2006 emisă de Primăria comunei, prin care aceasta a făcut cunoscut pârâtei că terenul aferent construcției" complex Comercial " se află in proprietatea privată a comunei și este in suprafață de 1043 mp, instanța reține poziția oscilantă a acesteia, pe moment ce prin dispoziția nr. 540/9.12.2002 i-a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de, întrucât imobilul se află în proprietatea și că, pe de altă parte, aceasta nu a depus la dosar o hotărâre a consiliului Local privind trecerea in proprietatea privată a comunei, astfel că această adresă este fără relevanță.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel, în termen legal, pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța de fond nu a motivat în drept sentința pronunțată ci numai a interpretat probele administrate fără indicarea dispozițiilor legale pe care se întemeiază; că instanța a reținut în mod greșit unele probe iar de altele face abstracție; că instanța, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei face o aplicare greșită a Legii nr. 33/1994 în materia exproprierii la o situație anterioară aplicării acestei legi, și consideră că reclamanta este proprietara terenului revendicat prin obligarea la plata despăgubirilor foștilor proprietari ca urmare a Decretului de expropriere nr. 75/1972, apreciind ca titlu de proprietate al intimatei sentința civilă nr. 2181/28.03.1976.
Se mai critică faptul că intimata-reclamantă a dobândit numai dreptul de folosință al terenului și nu dreptul de proprietate; că intimata reclamantă a avut și are numai un drept de folosință asupra terenului, teren ce face parte din domeniul privat al comunei; că există autoritate de lucru judecat dovedită de sentința civilă nr. 4084/2.11.2006 a Judecătoriei Târgoviște pronunțată în dosarul nr- prin care este respinsă acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al apelantei - pârâte pentru suprafața de 195 mp prin
-4-
admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, aceasta nefiind proprietara terenului pe care îl revendică în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea depusă, intimata pârâta Das olicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că instanța de fond a reținut toate probele administrate în cauză; că în mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale active pentru că prin înscrisurile depuse a făcut proba dreptului său de proprietate; că titlul ei de proprietate a fost comparat cu cel al pârâtei iar expertiza a ținut seama de actele de proprietate și a stabilit linia de hotar pe linia 120-121-107-121(1) - 101 (1).
Apelanta pârâtă a depus la dosar Hotărârea Consiliului Local nr. 92/2007 prin care se aprobă vânzarea terenului în suprafață de 1043 mp. aparținând domeniului privat al comunei, adresa nr. 19/2007 a Primăriei comunei către - D, decretul nr. 467/1979 privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului, prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege, adresele nr. 6231/07.01.2008, 1487/17.12.2007 și nr. 19/04.12.2007 emisă de Primăria comunei către - D, adresa nr. 1308/19.11.2007 emisă de - D către Primăria, sentința civilă nr. 3190/2007 a Judecătoriei Târgoviște pronunțată în dosarul nr-.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.380/2008 a admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2686/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta D împotriva pârâților, Comuna - prin reprezentant legal Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu obligarea reclamantei D la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta, reținând următoarele:
Potrivit art. 584 din Codul civil "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe "
În speță, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la fila 41 din dosarul de fond, intimata reclamantă tinde nu la fixarea liniei separative dintre cele două fonduri prin semne exterioare ci la constatarea neconformității graniței trasate de pârâta apelantă prin construirea unui gard și la obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate fâșia de teren în suprafață de 132 mp. despre care se pretinde că ar fi fost ocupată abuziv de pârâta apelantă și să demoleze gardul despărțitor.
În consecință, cum prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul învecinat, grănițuirea implică și revendicare, căpătând un caracter petitoriu, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul său, urmând a fi observate titlurile de proprietate ale părților.
Prima instanță a stabilit în mod greșit că reclamanta intimată a făcut dovada dreptului său de proprietate întrucât suprafața de teren revendicată de 132 mp. astfel cum a fost identificată de expertul, prin raportul de expertiză de la filele 36 - 40 și completarea la raportul de expertiză, face parte
-5-
dintr-o suprafață mai mare de teren de 1175 mp, aflată în domeniul privat al comunei și în folosința pe durată nedeterminată a reclamantei intimate, suprafață compusă dintr-o suprafață de 1043 mp. delimitată cu gard, teren aferent Complexului comercial din comuna dar și dintr-o suprafață mai mare de teren de 2 885 mp. proprietatea pârâtei apelante conform Ordinului Prefectului nr. 24/2005.
Astfel, din decretul nr. 75/1972 rezultă că, în anul 1972, în urma exproprierii, terenul în suprafață de 1175 mp. situat în comuna, județul D, a fost trecut în proprietatea statului și în folosința, pe durată nedeterminată, a Uniunii Județene a Cooperativelor de Consum D, a cărei succesoare este intimata reclamantă, în vederea construirii unui magazin universal cu bufet (a se vedea filele 8, 9, 10 din dosar).
Din adresa nr. 4171/2006 eliberată de Primăria comunei (fila 61 din dosarul de fond) și din Hotărârea Consiliului local nr. 92/2007 (fila 20 din dosarul de apel) reiese, de asemenea, că în prezent terenul aferent Complexului comercial din comuna în suprafață de 1043 mp. se află în proprietatea privată a comunei și că s-a aprobat vânzarea acestui teren către intimata reclamantă.
Faptul că prin dispoziția nr. 540/09.12.2002 a Primarului comunei a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului expropriat cu motivarea că imobilul se află în proprietatea intimatei reclamante nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate al acesteia, după cum nici Hotărârea Consiliului local nr. 92/2007 prin care s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 1043 mp. nu constituie titlu de proprietate pentru terenul identificat de expert.
Față de cele reținute mai sus și având în vedere că pentru suprafața de teren de 1175 mp. intimata reclamantă are doar un drept de folosință, că pentru suprafața de teren revendicată de 132 mp. doar apelanta pârâtă a făcut dovada dreptului de proprietate și că gardul construit de aceasta (cu privire la care intimata reclamantă a solicitat desființarea) a fost edificat pe terenul proprietatea apelantei pârâte, conform Ordinului Prefectului nr. 24/2005 (după cum rezultă din raportul de expertiză de la filele 36 - 40 și completarea la raportul de expertiză de la filele 68-69), tribunalul constată că reclamanta intimată nu este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății și că, în consecință, nu are calitate procesuală activă.
Tribunalul Dâmbovița a pronunțat la 8 octombrie 2008 decizia civilă nr.380 prin care a
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta - D, criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanța de judecată a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al cererii introductive și, reținând că există un al treilea capăt de cerere privind revendicarea suprafeței de 132 mp. a înțeles să respingă acțiunea prin admiterea excepției lipsei calității procesual active.
Astfel, se arată că deși obiectul cererii de chemare în judecată a fost grănițuire și în subsidiar obligarea la demolarea gardului construit de pârâtă pe proprietatea recurentei-reclamante, instanța de judecată a schimbat obiectul cererii, reținând că nu are calitate procesuală activă pentru acțiunea în revendicare.
Se mai susține că în cazul acțiunii în grănițuire, aceasta poate fi introdusă nu numai de titularul dreptului de proprietate, ci și de către titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, precum și de
-6-
un singur posesor.
Din actele depuse la dosar, susține recurenta, rezultă fără putință de tăgadă că este proprietara terenului în suprafață de 1175 mp. ca urmare a despăgubirii foștilor proprietari, G și, ca urmare a decretului de expropriere nr.75/1972, și s-a ignorat total de către instanța de apel, procesul-verbal încheiat la data de 20.01.1974 între UJCC D și CAP prin care prima a achitat suma de 1500 lei drept preț pentru terenul pus la dispoziție de către CAP foștilor proprietari.
Totodată, recurenta-reclamantă a arătat că prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei - sentința civilă nr.281/1976, dispoziția nr.540/2002 emisă de primăria com. (prin care s-a respins cererea de restituire în natură formulată de ) a demonstrat atât calitatea de proprietar cât și interesul legitim reprezentat de dreptul de proprietate ce este opozabilerga omnes.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesual active cu încălcarea dispoz.art.107 din Legea 1/2005.
Față de recursul formulat, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat întrucât la instanța de fond recurenta-reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul revendicării suprafeței de teren pretins acaparată de pârâtă.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.584 cod civil acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, intanța să determine prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
În cadrul acțiunii în grănițuire, părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi însă obligate a dovedi însăși existența dreptului asupra porțiunilor de teren, pentru care se stabilește hotarul.
Dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, fosta instanță supremă a decis că ea implică și o revendicare, iar reclamanta trebuie să-și dovedească dreptul său de proprietate.
Față de aceste considerente Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reținând că pentru suprafața de teren revendicată de 132 mp. doar apelanta-pârâtă a făcut dovada dreptului de proprietate.
Susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanța de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată este nefondată având în vedere că aceasta a indicat ca temei de drept al cererii sale disp. art.480 cod civil, iar prin cererea depusă la fila 41 dosar fond și-a precizat cererea de chemare în judecată solicitând și obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate suprafața ocupată abuziv, de 132 mp.
Prin urmare,critica recurentei reclamante în sensul că acțiunea în grănițuire poate fi promovată și de titularul unui dezmembrămând al dreptului de proprietate nu poate fi reținută de instanță, atâta timp cât s-a solicitat și revendicarea unei suprafețe de teren.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea recurentei în sensul că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.175.
-7-
întrucât prin Decretul nr.75/1972 acest teren a trecut în proprietatea statului, recurenta reclamantă dobândind numai un drept de folosință pe durată nedeterminată și numai în privința construcției a dobândit dreptul de proprietate.
Faptul că recurenta reclamantă nu este proprietara terenului rezultă cu atât mai mult din actele depuse în apel (20-21), respectiv hotărârea nr. 92/1007 a Consiliului Local și adresa nr. 11/2007 adresată reclamantei, prin care este înștiințată că s-a aprobat vânzarea terenului către aceasta, fără însă a se depune un contract de vânzare cumpărare.
In ceea ce privește critica referitoare la încălcarea disp.art. 107 din Legea nr. 1/2005, Curtea constată că este nefondată dat fiind faptul că acest text prevede că,terenurile transmise în folosințăpe durată nedeterminată.își mențin acest regimjuridic pe toată durata existenței construcțiilor respective, ori până la trecerea lor cu plată, în proprietatea societăților cooperative".
Cum nu s-a făcut dovada existenței unui contract de vânzare cumpărare între reclamantă și Consiliul Local al comunei cu privire la terenul în litigiu, ci numai a unor formalități premergătoare, care nu transmit însă dreptul de proprietate, criticile recurentei sunt nefondate.
Față de toate considerentele expuse, Curtea constată că recursul formulat de recurentă este nefondat, urmând ca în baza art.312 pr.civ.să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în Târgoviște, Calea Câmpulung nr.7, jud.D, împotriva deciziei civile nr.380 pronunțată la data de 8 octombrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în com., jud.D, Comuna - prin primar, jud.D și Consiliul Local al com., jud.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
- - C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
2 ex./12.03.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
-,
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
