Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1400/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1498
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1525 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații chemați în garanție și.
are ca obiect - grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima strigare a cauzei recurentul - pârât, reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.93.242, emisă de Baroul București, aflată la fila 17 în dosar, intimații și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.018/05.11.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimatul -, reprezentat de același avocat, lipsind intimații - chemați în garanție și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa de procedură cu intimata - chemată în garanție, la dosar fiind depusă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea "mai multe persoane cu același nume".
Curtea constată faptul că din eroare figurează în citativ.
Față de această persoană instanța de fond s-a pronunțat cu privire la lipsa capacității de folosință iar părțile nu au atacat soluția care a intrat în puterea de lucru judecat, astfel că, pentru termenul de judecată de astăzi procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului - pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată la CEC-Bank, cu chitanța nr.-/1/09.11.2009 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată depune la dosar precizarea a cererii de recurs și solicită acordarea unui termen pentru a timbra la valoare.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimaților - reclamanți se opune amânării cauzei, întrucât se poate timbra până la sfârșitul ședinței de judecată.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că este vorba de aproape 300 de lei și recurentul - pârât nu este prezent în sala de judecată.
Curtea, constată că s-a pus în vedere prin citație recurentului - pârât să timbreze la valoare și să estimeze valoarea terenului, motiv pentru care respinge cererea privind amânarea cauzei în vederea completării taxei judiciare de timbru, deoarece acest termen a fost acordat tocmai în acest sens și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei se prezintă cauzei recurentul - pârât, reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.93.242, emisă de Baroul București, aflată la fila 17 în dosar, intimații și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.018/05.11.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimatul -, reprezentat de același avocat, lipsind intimații - chemați în garanție.
Apărătorul recurentului - pârât depune la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 295 lei, consemnată la CEC-Bank, cu chitanța nr.-/1/09.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că prin cererea de chemare în judecată, intimații au solicitat stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile pe care fiecare parte o deține, iar pârâtul să fie obligat să restituie suprafața de teren pe care ar fi ocupat-o în mod abuziv din imobilul - teren, proprietatea reclamanților, prin mutarea gardului ce desparte cele două proprietăți. Totodată, mai arată că instanțele de fond și apel au greșit în soluționarea cererii de față plecând de la premiza greșită că recurentul ar ocupa o suprafață de 37. din proprietatea intimaților, fără să țină seama de situația generală, de ansamblu, care privește lotul inițial în suprafață de 2.500. așa cum rezultă din titlul de proprietate.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, întregul lot care a făcut obiectul titlului de proprietate are în realitate o suprafață de 2.468. ceea ce înseamnă un deficit de 32. așa cum este identificat pe schița de plan anexa 1 din raportul de expertiză. De asemenea, mai arată că, intimații - reclamanți care au cumpărat în anul 2005 ultimul lot au dobândit în fapt o suprafață de teren mai mică cu 32. decât ceea care este menționată în actul de vânzare - cumpărare.
Învederează faptul că intimații - reclamanți nu au măsurat imobilul - teren înainte de semnarea contractului de vânzare - cumpărare, astfel cum au recunoscut atât la interogatoriul formulat de către recurentul - pârât, cât și de cel propus de instanță.
Apărătorul recurentului - pârât arată că intimații - reclamanți susțin că întreg imobilul din care fiecare parte a dobândit dreptul de proprietate asupra câte unei parcele are totuși 2.500. însă deficitul în suprafață de 32. este în posesia vecinului situat la vest de întregul lot, care deține în mod abuziv o suprafață de teren din întregul lot, ce se întinde pe toată latura de vest a lotului inițial. Totodată, învederează faptul că, raportul de expertiză reliefează că diferențele dintre suprafețele de teren identificate în actele de proprietate ale părților și cele ce se regăsesc în fapt se datorează unei identificări necorespunzătoare și nemarcări la sol a perimetrului întregii suprafețe de 2500. ce ulterior a fost parcelată și înstrăinată mai multor cumpărători, respectiv a nerespectării planului de lotizare a terenului la momentul aplicării pe teren.
Apărătorul recurentului - pârât arată că, această situație a condus la amplasarea necorespunzătoare a terenurilor și nerespectarea de către toți cumpărătorii a dimensiunilor terenurilor indicate în contractele de vânzare - cumpărare. De asemenea, învederează faptul că recurentul - pârât nu poate fi deposedat de proprietatea sa pentru ca intimații - reclamanți să-și întregească deficitul din suprafața proprietății lor. Totodată, învederează faptul că, în baza rolului activ instituit de prevederile art. 129 pct.5 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel ar fi trebuit să stăruie în aflarea adevărului și nu să schimbe în mod vădit limitele cererii de chemare în judecată.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, potrivit dispozițiilor art.1336 cod civil vânzătorul răspunde pentru liniștita posesie a lucrului și pentru viciile acestuia. Totodată, arată că, pentru a asigura liniștita posesie a lucrului, conform art. 1337 Cod civil, vânzătorul răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarat la facerea contractului.
Apărătorul recurentului - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea pune în discuție din oficiu și împrejurarea potrivit căreia parte din motivele de recurs se încadrează sau nu în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, împrejurare față de care, apărătorul recurentului arată că temeiul de drept al recursului îl constituie dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, chiar după precizarea făcută astăzi în instanță criticile virează aprecierea și interpretarea probelor și nu a legii. Totodată, mai arată că, din motivarea recursului, recurentul - pârât dorește, să dovedească dreptul de proprietate și întinderea lotului cu situația de fapt și modul cum și-au amplasat gardul, iar nu cu actele de proprietate și cadastru.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, terenul a fost lotizat s-au efectuat cadastre și nu este vina vânzătorilor și nici a ultimului cumpărător că nu s-au respectat măsurătorile. De asemenea, arată că, intimații - reclamanți au dovedit cu acte de proprietate și cu cadastru suprafața de teren menționată în actul de vânzare - cumpărare.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B la data de 25.10.2006, reclamanții, - și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească linia de hotar care desparte proprietatea lor situată în B,--4, sector 5 și proprietatea pârâtului situată în B,- E, sector 5 conform actelor de proprietate și documentelor cadastrale; să dispună obligarea pârâtului să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea lor; să dispună obligarea pârâtului să mute gardul ce desparte proprietățile lor pe linia de hotar ce urmează aos tabili instanța, precum și autorizarea lor să mute gardul ce desparte proprietățile părților pe linia de hotar, pe cheltuiala pârâtului, dacă acesta refuză să execute hotărârea ce se va pronunț, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4239 din 12.06.2008, Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă a admis acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar între imobilele părților, conform aliniamentului între punctele 3a - 2a, pe o lungime de 20,95. astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic și a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 37 mp. identificată conform raportului de expertiză întocmit de același expert și să mute, pe cheltuiala sa, gardul despărțitor ce există în prezent între imobilele părților pe linia de hotar stabilită prin prezenta hotărâre, iar în caz de refuz al pârâtului îi autorizează pe reclamanți să mute gardul existent pe linia de hotar stabilită pe cheltuiala pârâtului.
Prin aceeași hotărâre, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție, decedată și a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, cererea de chemare în garanție, iar cererea de chemare în garanție a numitei, a fost respinsă ca neîntemeiată, iar pârâtul obligat la plata sumei de 1897,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții, - și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafață de 300 mp (în acte; 299,71 mp din măsurători) situat în B,--4, sector 5, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.599/20.05.2005 la BNP de la numitele și. Din suprafața de 300 mp. o suprafață de 42,96 mp. pe limita de nord a terenului este grevată de servitute de trecere (filele 7-8).
Reclamanții au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului prin încheierea nr.8230/06.09.2005 emisă de BCF Sector 5 B ( fila 45 ).
Acest teren ar trebui să fie situat, în raport de titlul de proprietate și documentația cadastrală depuse, pe aliniamentul la - 2a- 3a - 4, așa cum atestă raportul de expertiză întocmit de expertul (planul aflat la fila 220-anexa 2), care prezintă situația de drept, așa cum rezultă din actele de proprietate și din documentația cadastrală, și care ar trebui să existe și în fapt.
Pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafață de 300 mp. situat în B,--4, sector 5, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.896/28.05.2002 la BNP ta de la numitele și, terenul fiind identificat potrivit schiței anexe la contract. De asemenea, în contract se prevede că din suprafața de 300 mp, o suprafață de 42,96 mp pe limita de nord a terenului este grevată de servitute de trecere (filele 56 - 57). Ulterior, terenul a primit numărul poștal 4E pe str.- -, așa cum rezultă din certificatul nr.28780/11.06.2002 emis de - Serviciul ( 59 ).
Pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului prin încheierea nr.7132/30.07.2002 emisă de BCF Sector 5 B (fila 99), iar ulterior a edificat pe teren o casă de locuit în baza autorizației nr.358C/01.07.2003 emisă de Primăria sectorului 5
Terenul pârâtului ar trebui să fie amplasat, așa cum rezultă din titlul de proprietate și documentația cadastrală depuse, pe aliniamentul 2a-3a-5a-6b, așa cum a stabilit expertul prin raportul de expertiză (planul aflat la fila 220-anexa 2), care prezintă situația de drept, așa cum rezultă din actele de proprietate și din documentația cadastrală, și care ar trebui să existe și în fapt.
Atât terenul reclamanților, cât și terenul pârâtului au făcut parte dintr-o suprafață de 2500 mp, dobândită de vânzătoarele și prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, conform Titlului de proprietate nr.37l6/24.08.1993, pe care acestea au parcelat-o în 6 loturi și au înstrăinat-o, pârâtul fiind penultimul cumpărător, iar reclamanții ultimii dobânditori.
În ceea ce privește situația existentă în fapt, înfățișată grafic de expert în planul de la fila 219 - anexa 1, instanța reține că reclamanții dețin un teren în suprafață de 256 mp, situat pe aliniamentul 1-2-3-4, iar pârâtul deține un teren în suprafață de 309 mp, identificat pe schița plan de la fila 219 pe aliniamentul 2-3-5-6.
Expertul tehnic a concluzionat că limitele actuale ale terenului aparținând pârâtului nu corespund cu cele indicate în actul său de proprietate și în documentația cadastrală, pârâtul ocupând suprafața de 37 mp. din terenul proprietatea reclamanților, fapt ce se datorează nerespectării amplasamentului descris în actul de proprietate și dimensiunilor terenului, așa cum au fost stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare nr.896/2002. La aceeași concluzie a ajuns și expertul, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la filele 116-118 din dosar.
Raportul de expertiză reliefează că diferențele între suprafețele de teren identificate în actele de proprietate ale părților și cele ce se regăsesc în fapt s-a datorat unei identificări necorespunzătoare și nemarcării la sol ( prin borne, Ť.) a perimetru lui terenului de 2500 mp. ce a fost ulterior parcelat și înstrăinat mai multor cumpărători, printre care și părțile din acest dosar și nerespectării planului de lotizare a terenului la momentul aplicării pe teren, neexistând o corespondență între lungimi le laturilor de sud și de vest ale terenului menționate în titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 cu lungimile acelorași laturi ale terenului la momentul expertizării. Acest fapt a determinat amplasarea necorespunzătoare a terenurilor și nerespectarea de către toți cumpărătorii a dimensiunilor terenurilor indicate în contractele de vânzare-cumpărare. De exemplu, expertul a menționat că o suprafață de 19 mp. din terenul pârâtului este ocupată de vecinul său, iar o suprafață de 7 mp. din terenul acestuia din urmă este ocupată de vecinul.
De asemenea, expertul a mai concluzionat că numita, care este proprietara imobilului situat la vest de terenurile din-, ocupă în prezent o suprafață de 32 mp. din terenul în suprafață de 2500 mp. ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr.3716/l993, din care 7 mp. din terenul reclamanților, iar 9 mp. din terenul pârâtului.
Desigur, în speță nu prezintă importanță raporturile dintre pârât și și sau dintre acesta din urmă și și nici dintre reclamanți și, neavând relevanță ce și cât și-au ocupat aceștia unul altuia, ci interesează doar raporturile dintre reclamanți și pârât, întrucât doar cu acest litigiu a fost investită instanța și doar pe acesta îl va soluționa. Părțile au posibilitatea ca ulterior, în cadrul altor procese, să-și stabilească dreptul de proprietate și în raport de ceilalți vecini.
Raportul de expertiza relevă neechivoc că am plasamentul actual al gardului despărțitor dintre imobilele părților, situat pe linia 2-3 din schița aflată la fila 220 din dosar, nu este conform actelor de proprietate ale acestora, iar linia de hotar dintre respectivele imobile ar trebui să fie, conform titlurilor de proprietate și documentației cadastrale, între punctele 2a-3a din același plan. Deci, în prezent imobilele părților sunt greșit delimitate, iar pentru remedierea acestei situații se impune ca linia de hotar să fie fixată între punctele 2a-3a, pe o lungime de 20,95 mp. astfel încât reclamanții să își recupereze suprafața de 37 mp. ce i-au fost ocupați de pârât, planurile de la filele 220, 221 fiind lămuritoare în acest sens.
În drept, instanța are în vedere că potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Se consacră astfel un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale.
În speță, din cele expuse mai sus, reiese că între proprietățile reclamanților și pârâtului trebuie trasată o linie de hotar care să realizeze o delimitare potrivit suprafețelor deținute conform titlurilor de proprietate și nu situației de fapt actuale.
Față de probele administrate în cauză, pe capătul de cererea privind stabilirea liniei de hotar, instanța va individualiza imobilul în funcție de datele (suprafață și vecinătăți) din raportul de expertiză întocmit de expert, pe care îl va omologa, urmând a admite acest capăt de cerere și a stabili linia de hotar între imobilul proprietatea reclamanților situat în B,--4, sector 5 și imobilul proprietatea pârâtului situat In B,- E, sector 5, conform aliniamentului între punctele 3a-2a, pe o lungime de 20,95, cu orientarea nord-est sud-vest.
Potrivit celor reținute mai sus, gardul despărțitor actual dintre imobilele părților, edificat de pârât, este greșit amplasat, anume pe aliniamentul 2-3 în loc de aliniamentul 2a-3a, cum ar fi corect. Întrucât instanța a stabilit că hotarul dintre imobilele părților este între punctele 2a-3a, pe cale de consecință gardul despărțitor trebuie să se situeze pe respectivul hotar. Întrucât pârâtul a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, prin ocuparea unei suprafețe de teren, încercând să consfințească această ocupare prin construirea unui gard, conduita acestuia apare ca fiind un abuz, astfel încât el este ținut să remedieze această situație, lui revenindu-i în consecință obligația de a muta gardul pe linia de hotar menționată anterior, iar, simetric, reclamanții sunt creditori ai aceleiași obligații, având dreptul la îndeplinirea exactă a acesteia (art.1073 Cod civil).
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâtul să mute, pe cheltuiala sa, gardul despărțitor ce există în prezent între imobilele părților pe linia de hotar stabilită prin prezenta hotărâre, iar în caz de refuz al pârâtului, instanța a autorizat pe reclamanți să mute gardul existent pe linia de hotar stabilită, pe cheltuiala pârâtului.
În ceea ce privește capătul de cererea privind revendicarea, instanța a avut în vedere că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, precum și faptul că pârâtul nu justifică un titlu în baza căruia a ocupat o suprafața de 37 mp. În acest sens, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.599/20.05.2005, pârâtul opunând titlul său de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.896/28.05.2002, însă din raportul de expertiză efectuat de expert reiese că urmare a amplasării necorespunzătoare a limitelor proprietății sale, pârâtul a ocupat o suprafață de 37 mp. din terenul proprietatea reclamanților.
În consecință, revine pârâtului obligația de a respecta dreptul de proprietate al reclamanților, cu toate atributele sale: posesie, folosință și dispoziție. Pentru aceste motive instanța a admis și acest capăt de cerere, urmând a obliga pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 37 mp. identificată conform raportului de expertiză întocmit de același expert tehnic.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a numitelor și, formulată de pârâtul, instanța a constatat că în ceea ce o privește pe, prin încheierea interlocutorie de la 11.04.2007 a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință, astfel încât, a respins cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a numitei, întemeiată pe dispozițiile art.1337 Cod civil, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere faptul că evicțiunea este definită de doctrină ca fiind pierderea proprietății lucrului (în total sau în parte) sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar. Pornind de la această definiție și având în vedere și situația de fapt reținută, instanța a constatat că nu se află în situația unei evicțiuni a cumpărătorului - pârât, întrucât acesta nu a pierdut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 37 mp. aceasta regăsindu-se doar pe alt amplasament decât cel actual, pârâtul fiind cel care și-a amplasat și și-a îngrădit în mod greșit terenul.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.1525 A din 27.11.2008, a menținut această soluție respingând, ca nefondat, apelul formulat de pârât.
Tribunalul a reținut, la rândul său că așa cum rezultă din actele existente în dosarul de fond, apelantul a cumpărat penultimul lot în suprafață de 300 mp. tern ce făcea parte din suprafața totală de 2.500 mp. aparținând vânzătorilor și.
Pentur această suprafață de teren, vânzătoarele nu au obținut număr cadastral, această obligație revenind apelantului - pârât prin contractul încheiat prin care s-a și precizat că, din suprafața totală a terenului s-a creat pe o suprafață de 269,49 mp având lățimea de 3 metri liniari și lungimea de 89,83 ml. un drept de servitute de trecere cu piciorul și cu autoturismul în favoarea fondurilor dominante care nu au acces la stradă, respectiv a numiților - și, și a și lunguț.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că limitele actuale ale proprietății pârâtului nu corespund cu cele indicate în actul de proprietate al acestuia și nici cu cele din documentația cadastrală datorită nerespectării amplasamentului terenului, iar servitutea de trecere menționată în actul de vânzare - cumpărare nu este evidențiată în nici un fel, apelantul pârât ocupând o suprafață de teren de 37 mp. din terenul proprietate reclamanților, iar terenul proprietatea pârâtului în suprafață de 19 mp. este ocupat în prezent de, iar o suprafață de 9 mp. este ocupată de.
Prin admiterea acțiunii apelantul nu a fost expropriat de terenul deținut în baza contractului de vânzare - cumpărare, ci a fost delimitat terenul proprietatea intimaților de terenul proprietatea apelantului, ținându-se seama de actele de vânzare - cumpărare ale acestor părți.
Tribunalul a reținut ca fiind corecte soluțiile primite de cererile de chemare în garanție, atât în ceea ce privește pe care la momentul formulării cererii era lipsită de capacitate procesuală de folosință, cât și în ceea ce o privește pe, întrucât în cauză nu operează evicțiunea apelantului care nu a pierdut dreptul de proprietate al suprafeței de 37 mp. pe care a fost obligat să-l lase în proprietatea intimaților, această suprafață de teren regăsindu-se pe un alt amplasament decât cel actual.
Prin recursul formulat împotriva acestei din urmă hotărâri în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a susținut că instanțele de fond și apel au greșit în soluționarea cererii, plecând de la premisa greșită că recurentul ar ocupa o suprafață de 37 mp. din proprietatea intimaților, fără să țină seama de situația generală de ansamblu, care privește lotul inițial în suprafață de 2.500 mp. Întregul lot care a făcut obiectul titlului de proprietate nr.3716/1993 are în realitate o suprafață de numai 2468 mp. ceea ce înseamnă un deficit de 32 mp. așa cum este identificat în anexa nr.1 la raportul de expertiză și din care rezultă că intimații reclamanți au dobândit în anul 2005 o suprafață de teren mai mică cu 32 mp. și nu au măsurat imobilul teren înainte de semnarea contractului de vânzare - cumpărare așa cum au recunoscut la interogatoriu.
Recurentul - pârât este cel care a dobândit penultimul lor prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.896/28.05.2002 stăpânind în mod continuu și sub titlu de proprietar o suprafață de 300 mp. fiind pus în posesie de către vânzători prin mandatarii care au semnat și actul de vânzare - cumpărare în numele acestora măsurând și delimitând suprafața de teren cumpărată prin semnele cu vopsea albastră situate și în prezent pe gardul ce separă proprietățile astfel că recurentul nu poate fi deposedat de proprietatea sa pentru ca reclamanții să-și întregească deficitul din suprafața proprietății lor, prin urmare, acesta nu poate fi obligat să le restituie suprafața care le lipsește din culpa intimaților - reclamanți și a vânzătorilor acestora care nu au măsurat imobilul la momentul dobândirii proprietății.
În baza rolului activ instituit de prevederile art.129 pct.5 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel ar fi trebuit să stăruie în aflarea adevărului și nu să schimbe în mod vădit limitele cererii de chemare în judecată.
Instanța de apel a aplicat astfel greșit legea deoarece sugerează pârâtului o cale de soluționare a situației existente și anume aceea prin care acesta ar putea să se îndrepte împotriva vânzătorilor chemați în garanție cu o acțiune în reducerea prețului, raționament care este aplicabil intimaților - reclamanți.
Intimații - reclamanți nu au avut niciodată posesia suprafeței de 37 mp. și nefiind reținută corect situația de fapt actuală s-a ajuns la exproprierea recurentului de terenul deținut în baza contractului de vânzare - cumpărare.
Au fost interpretate greșit și concluziile raportului de expertiză fără să se țină cont de faptul că recurentul deține o suprafață de 7. de teren din lotul cumpărat de către vecinul de la nord.
A fost greșit soluționată și cererea de chemare în garanție deoarece, deși este fără putință de tăgadă faptul că întregul lot are o suprafață mai mică decât cea menționată în titlul de proprietate, întrucât inițial imobilul nu a fost identificat corespunzător din culpa vânzătorilor, tribunalul reține că nu poate fi angajată răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, fiind ignorate dispozițiile art.1336 din codul civil.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Curtea stabilește, ca o chestiune prejudicială, aspectul că, din examinarea motivelor invocate de pârât în memoriul de recurs, singurele critici care vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel și care pot fi circumscrise, într-adevăr, dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, sunt acelea care se referă la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art.125 din Codul d e procedură civilă, cât și a prevederilor art.1336 din Codul civil.
Celelalte aspecte menționate în motivarea recursului vizează greșita reținere a situației de fapt, greșita interpretare a probelor administrate în cauză, respectiv a interogatoriului și a probei cu expertiză, critici care nu mai pot fi cercetate de C, consecință a abrogării dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă prin nr.OUG138/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.219/2005.
Curtea constată că instanțele anterioare au aplicat și interpretat corect dispozițiile art.1336-1337 din Codul civil și, prin urmare, în mod corect au soluționat cererea de chemare în garanție a numitei.
proprietății lucrului ori tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar, trebuie să se datoreze conduitei vânzătorului, ipoteză, care, așa cum corect a fost reținută de instanța de fond și de instanța de apel, nu se regăsește în speța de față al cărei obiect îl constituie delimitarea celor două proprietăți în litigiu, ca o consecință a amplasării și a îngrădirii greșite a terenului de către pârât, care a ocupat o parte din terenul reclamanților și nu a stabilit o limită reală, tehnică, legală între proprietatea sa și cea a reclamanților și a altor persoane, obligație care îi incumbă prin însuși contractul de vânzare - cumpărare nr.896/28.05.2002.
Curtea nu poate primi nici critica relativă la ignorarea dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă deoarece, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și al cererii de apel, instanța de apel a respectat principiul disponibilității și a avut în vedere cadrul procesual stabilit prin acțiune, iar sugestia la care se referă recurentul - pârât și care se desprinde din considerentele deciziei referitoare la acțiunea de reducere a prețului, nu este considerată contrară dispozițiilor mai sus menționate.
Prin urmare, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și ale art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.1525 A din data de 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și cu intimata chemată în garanție.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți, - și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/12.01.2010
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 5. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
